Horia BARBULESCU
13 iulie 2009
Intre 6 si 8 iulie presedintele american, Barack Obama a efectuat o vizita la Moscova. In cadrul acesteia, presedintele Obama s-a intalnit cu presedintele Federatiei Ruse, Dmitri Medvedev si cu Primul Ministru rus, Vladimir Putin. Problemele discutate au inclus, printre altele, chestiunea scutului american anti-racheta, reducerea arsenalelor nucleare rus si american si situatia din Afganistan. De asemenea, presedintele american Obama a tinut un discurs la New Economic School din Moscova. In cadrul discursului el a facut referiri la relatia dintre Moscova si Washington si la rolul Federatiei Ruse si al SUA pe scena internationala. (RIA Novosti, Itar-Tass,Washington Post)
Pentru a avea o imagine concludenta asupra impactului vizitei presedintelui american la Moscova este necesar sa ne indreptam atentia catre momentele dinaintea vizitei, atunci cand Barack Obama a expus presei ruse premisele de la care porneste in cadrul acestui asa-zis summit. Printre acestea, presedintele american a mentionat faptul ca SUA inca este o superputere militara si cea mai mare economie a lumii. Atunci de ce sa mai negocieze cu o fosta superputere care trece printr-o tranzitie post-imperiala? Pentru ca este nevoita sa actioneze intr-un mediu caracterizat de interdependenta si intr-un mod partenerial, spune Barack Obama. Am putea adauga necesitatea unor masuri de atenuare a perceptiilor de securitate ale Rusiei si nevoia obtinerii unei atitudini mai indatoritoare fata de problema Afganistanului.
Considerata marea realizare a intalnirii ruso-americane, permisiunea de a tranzita spatiul aerian rusesc cu soldati si echipamente militare americane se inscrie in recenta tendinta inaugurata de re-acceptarea bazei de la Manas pe care am abordat-o intr-o analiza precedenta. Obtinerea unui angajament mai puternic fata de combaterea traficului de droguri nu este de neglijat, dar aceasta problema trebuie tratata mai degraba „la sursa”.
In privinta reducerii arsenalului nuclear al ambelor state, o analista de la Heritage Foundation (adepta probabil a perspectivei asupra relatiilor internationale ca un joc de suma nula) afirma ca de fapt americanii au obtinut un castig insignifiant din acest acord. Argumentul ei era ca arsenalul nuclear rus este oricum perimat si costisitor de intretinut, Moscova acceptand cu bucurie o „mare debarasare” nucleara. Chiar si asa, am putea afirma ca Obama si Washingtonul au castigat totusi la capitolul imagine, demonstrand ca vor sa se apropie de idealul unei „lumi fara arme nucleare”. Acest argument ar fi fost respins cu siguranta de analista neoconservatoare. Oricum, acordul de reducere a arsenalelor nucleare este o masura de construire a increderii bine-venita in contextul tensiunii care a dominat relatiilor ruso-americane mai ales in al doilea mandat Bush jr. In plus, mixul de arme nucleare si tensiune este considerat, mai ales in discursul lui Obama, o relicva a Razboiului Rece care inca bantuie relatiile ruso-americane.
Chestiunea scutului anti-racheta pe care SUA doresc sa il amplaseze in Europa nu a avut parte de o abordare substantiala. Masura dezvoltarii unui „Centru pentru Schimbul de Date”, pentru notificarea multilaterala in privinta lansarilor nucleare globale este mai mult simbolica. Desigur ca aceasta problema depinde in mod decisiv de solutionarea celei a nuclearizarii Iranului. Aceasta din urma a ramas neclara cel putin la nivel public. Bineinteles ca atitudinea rezervata a actualei administratii fata de scutul anti-racheta nemultumeste unele din tarile est-europene, mai ales Polonia, insa aceasta nu vine ca o surpriza. Obama are un mandat plin de chestiuni problematice si era evident, inca din timpul campaniei sale, ca spatiul ex-sovietic european si fostul lagar socialist vor fi zone in care va investi sensibil mai putine resurse. Unii analisti au avertizat ca aceasta linie de actiune va duce la reafirmarea Federatiei Ruse in fosta „sfera a ei de influenta”. Ramane de vazut daca Uniunea Europeana sau ceilalti actori internationali vor avea capacitatea si vointa sa actioneze in vederea reducerii acestei eventuale presiuni.
In plus, in conceptia actualei administratii americane importanta gandirii geopolitice in termeni de „sfere de influenta” s-a diminuat in circumstantele actuale, dintre care interdependenta crescanda e decisiva. Se intrezareste deci trecerea de la o abordare bazata pe „mari jocuri” la una bazata pe ceva asemanator condominiumului sau concertului de putere (H. Kissinger).
In cadrul discursului de la New Economic School, presedintele american a afirmat cateva lucruri care pana acum erau fie soptite cu teama, fie nu erau afirmate explicit. Unul dintre acestea este faptul ca Occidentul are nevoie de o Federatie Rusa puternica, capabila sa isi rezolve problemele si sa participe la gestionarea celor globale. In plus, Obama s-a referit la aspiratiile euro-atlantice ale Georgiei si Ucrainei care sunt amanate pana cand „majoritatea cetatenilor lor vor alege” sa adere si pana cand aceste tari vor aplica reforme si vor fi capabile sa participe la misiunile NATO. Cat despre starea democratiei in Federatia Rusa, Obama a prezentat cateva invataturi de la o superputere catre o fosta superputere. Desi SUA nu va incerca sa-si impuna sistemul de guvernare asupra altui stat, istoria a aratat ca numai guvernarile care servesc si interesele cetatenilor supravietuiesc si prospera. Trecand peste tehnica discursiva de a apela la o instanta transcendenta –Istoria, nu SUA arata calea, referirea este menita sa reaminteasca partenerilor rusi de sfarsitul Razboiului Rece, de caderea comunismului si destramarea URSS. In logica discursului lui Obama, aceste evenimente par sa arate ca guvernarile care sprijina statul de drept si vointa cetatenilor sunt cele incununate de succes. Este neclar ce inseamna vointa populara, mai ales in Federatia Rusa, sau cum pot intalnirile cu o opozitie rusa fragila sa incurajeze schimbarea inspre democratie.
Asadar, „summit-ul resetarii” nu se prezinta ca o victorie diplomatica decisiva pentru nici una din parti, iar un analist care ar incerca sa o interpreteze in termeni de castiguri si pierderi absolute ar gresi inevitabil. Acest lucru se petrece deoarece logica realista sau explicatiile geopolitice nu au monopolul asupra raspunsurilor la actualele chestiuni globale. Variabile precum interdependenta si soft power-ul (atat de defaimat in unele cercuri academice si decizionale) sunt elemente la fel de utile pentru o grila de analiza reusita.
