Parteneriatul Estic - momentul pentru o politica externa estica a Uniunii Europene?
Angela GRAMADA
18 ianuarie 2010
La sfarsitul lunii decembrie, anul 2009, Institutul Suedez pentru Studiul Politicilor Europene a publicat policy brief-ul: “The Eastern Partnership: Time for an Eastern Policy of the EU?” al cercetatoarei Anna Michalski. Prin aceasta analiza autoarea incearca sa stabileasca prioritatile de politica externa ale Uniunii Europene in spatiul ex-sovietic, precum si sa defineasca actualul raport de interese dintre UE si Federatia Rusa. Intrarea in vigoare a Parteneriatului Estic in primavara anului 2009 a animat considerabil politica externa a Moscovei in directia de actiune a politicii de la Bruxelles. (Anna Michalski, www.sieps.se, Europe’s World) Lansarea proiectului Parteneriatul Estic al Uniunii Europene a avut loc in luna mai 2009.
Angela GRAMADA
18 ianuarie 2010
La sfarsitul lunii decembrie, anul 2009, Institutul Suedez pentru Studiul Politicilor Europene a publicat policy brief-ul: “The Eastern Partnership: Time for an Eastern Policy of the EU?” al cercetatoarei Anna Michalski. Prin aceasta analiza autoarea incearca sa stabileasca prioritatile de politica externa ale Uniunii Europene in spatiul ex-sovietic, precum si sa defineasca actualul raport de interese dintre UE si Federatia Rusa. Intrarea in vigoare a Parteneriatului Estic in primavara anului 2009 a animat considerabil politica externa a Moscovei in directia de actiune a politicii de la Bruxelles. (Anna Michalski, www.sieps.se, Europe’s World) Lansarea proiectului Parteneriatul Estic al Uniunii Europene a avut loc in luna mai 2009.
Vizate in cadrul acestuia au fost cele sase state din spatiul ex-sovietic, care incearca sa ajunga din urma trenul integrarii europene: Bielorusia, Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Armenia si Azerbaijan. Ideea, insa, aparuse cu un an inainte, in luna mai 2008, la intitiativa Suediei si Poloniei si avea drept scop eliminarea lacunelor Politicii Europene de Vecinatate. Productivitatea PEV in aceasta regiune era minima, iar vecinatatea cu un spatiu mereu supus incercarilor de a alege intre un regim democratic si unul autoritar punea in pericol stabilitatea frontierelor. Astfel, Parteneriatul Estic trebuia sa joace rolul de Politica Externa Estica a Uniunii Europene.
Liderii de la Kremlin au tradus dorinta Uniunii Europene de a avea vecini prosperi si stabilitate la frontiere in rasplata pentru fidelitate fata de Bruxelles, iar ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, a acuzat oficialii europeni de extinderea intereselor in zona de influenta a Rusiei: in spatiul ex-sovietic.
Aparea intrebarea fireasca: in ce se va transforma Federatia Rusa pentru Uniunea Europeana in urma lansarii Parteneriatului Estic – in concurent sau in partener?
Anna Michalski prezinta cateva argumente convingatoare in ceea ce priveste necesitatea Parteneriatului Estic pentru cele sase state ex-sovietice, care au acceptat invitatia la acest proiect. Frontiera de est a Uniunii Europene devenise mai instabila si mai expusa la degradare economica mai mult ca niciodata:
- Bielorusia – regim autoritar, impus de Lucasenko, in care procesul de democratizare al societatii devenise o incertitudine pe termen lung;
- Ucraina – un stat mare, cu aproxomativ 46 mln de cetateni si probleme economice majore, servea pentru Rusia ca declansator al unor crize energetice repetate, ceea ce aducea prejudicii mari companiilor Europene si marii majoritati a statelor central-europene;
- Republica Moldova – cea mai saraca tara din Europa, cu o guvernare comunista contestata de societatea civila din cauza regresului evident in implementarea reformelor economice si sociale, dar mai ales din cauza incalcarii drepturilor omului;
- Georgia – pericolul producerii unui nou conflict militar intre georgieni si rusi este la fel de actual ca si in luna august a anului 2008. Este cunoscut faptul ca liderii de la Moscova au concentrat in regiune forta armata, capabila de a opune rezistenta oricarei tentative de impotrivire a conducerii de la Tbilisi fata de independenta Abhaziei si Osetiei de Sud. Dar, la fel de bine sunt cunoscute si alte doua imprejurari: 1) ajutorul acodrat de SUA Georgiei, inclusiv in utilaj militar si 2) esecul de imagine suferit de Moscova prin declansarea operatiunilor militare;
- Armenia – conflictul inghetat din regiunea Nagorno-Karabah poate sa se reactiveze oricand din cauza fragilitatii relatiilor bilaterale dintre Erevan si Baku.
- Azerbaidjan – stat fara o istorie europeana, dar care dispune de cantitati mari de resurse energetice necesare economiei Uniunii Europene;
Oferind un nou spatiu de colaborare acestor state cu un nivel de dezvoltare economica scazut, unde democratia si valorile europene nu au prins radacini adanci, Rusia a inteles ca actiunile intreprinse pentru a-si supune definitiv conducerile acestora pot esua. Or, valorile si principiile europene sunt fundamentul Parteneriatului Estic, iar o implementare responsabila a acestora de catre autoritatile de la Bruxelles ar putea avea urmari grave asupra influentei ruse in aceasta regiune. Moscova nu este capabila sa-si asume o politica externa cu efecte fragile acolo unde altadata era lider incontestabil. Ea nu va accepta concurenta.
O temere exprimata atat de deschis de liderii rusi ne demonstreaza faptul ca Federatia Rusa nu stapaneste atat de bine acest spatiu, iar ceea ce ar putea oferi Parteneriatul Estic nu este o simpla alternativa la o prezenta politica straina. Erodarea influentei Moscovei in Georgia, Moldova sau chiar in Bielorusia, pe fondul unei usoare crize energetice, denota slabiciuni in impunerea unor presiuni de natura politica asupra conducerilor acestor state.
Sublinierea de catre autoarea studiului a temerii rusilor fata de includerea Bielorusiei in Parteneriatul Estic, fie si la un nivel pur tehnic, dar mai ales promisiunea de a contribui la modernizarea infrastructurii energetice a Ucrainei din surse europene, ne arata in ce mod va avea loc minimizarea influentei Rusiei asupra procesului de luare a deciziilor si elaborarii politicilor in aceste state. Disensiunile devin deschise nu doar intre Moscova si Bruxelles, dar intre prima si conducerile celor sase state ex-sovietice, care au acceptat participarea la un dialog european constructiv.
De ce Moscova a reactionat mai calm la lansarea Politicii Europene de Vecinatate decat la cea a Parteneriatului Estic?
Cand a avut loc lansarea Politicii Europene de Vecinatate, conducerea de la Kremlin era constienta de un lucru: aceasta politica este o alternativa acceptabila la aderare si nu ofera posibilitati foarte apropiate de integrare. Uniunea Europeana abia si-a revenit dupa aderarea statele Europei Centrale la ea. Un nou val de extindere, mai ales in Est, acolo unde se regasesc repetentii cursului de democratizare, este imposibil de a fi asumat, chiar si de UE.
Temerile liderilor de la Moscova se risipesc, atunci cand acestia inteleg ca Parteneriatul Estic nu este altceva decat o versiune consolidata a PEV. Continutul acestuia nu ofera lucrul la care aspirau atat de mult cele sase state. Acestea devin constiente ca nu va urma un nou val de extindere. Sensibilitatea dialogului dintre Uniunea Europeana si Federatia Rusa nu mai apasa atat de greu asupra discursului celor doi actori, chiar daca acestia vor mai gasi motive de disputa in baza unor proiecte care vizeaza interesele ambelor parti. In plus, Bruxelles-ul sustine ca va invita Rusia sa ia parte la discutii pe subiecte care vor cuprinde interese comune, drept dovada poate servi inceperea negocierilor pentru semnarea unui nou acord de colaborare intre Federatia Rusa si Uniunea Europeana chiar inaintea lansarii Parteneriatului Estic.
Uniunea Europeana prin Parteneriatul Estic, practic va isi va lua in serios rolul de exportator de principii si valori democratice si va contribui la stabilizarea politica si modernizarea socio-economica a statelor ce formeaza aceasta regiune. Pozitia si atitudinea pe care si-o asuma aceasta organizatie internationala seamana foarte mult cu cea a Statelor Unite ale Americii in trecut. Devine clar ca aceasta va fi catalizatorul democratic in regiune, iar Rusia va intelege treptat ca daca obiectivele pe care si le-a propus sa le atinga UE in regiune vor fi atinse, atunci economia rusa va obtine si ea un profit considerabil.
Liderii de la Kremlin au tradus dorinta Uniunii Europene de a avea vecini prosperi si stabilitate la frontiere in rasplata pentru fidelitate fata de Bruxelles, iar ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, a acuzat oficialii europeni de extinderea intereselor in zona de influenta a Rusiei: in spatiul ex-sovietic.
Aparea intrebarea fireasca: in ce se va transforma Federatia Rusa pentru Uniunea Europeana in urma lansarii Parteneriatului Estic – in concurent sau in partener?
Anna Michalski prezinta cateva argumente convingatoare in ceea ce priveste necesitatea Parteneriatului Estic pentru cele sase state ex-sovietice, care au acceptat invitatia la acest proiect. Frontiera de est a Uniunii Europene devenise mai instabila si mai expusa la degradare economica mai mult ca niciodata:
- Bielorusia – regim autoritar, impus de Lucasenko, in care procesul de democratizare al societatii devenise o incertitudine pe termen lung;
- Ucraina – un stat mare, cu aproxomativ 46 mln de cetateni si probleme economice majore, servea pentru Rusia ca declansator al unor crize energetice repetate, ceea ce aducea prejudicii mari companiilor Europene si marii majoritati a statelor central-europene;
- Republica Moldova – cea mai saraca tara din Europa, cu o guvernare comunista contestata de societatea civila din cauza regresului evident in implementarea reformelor economice si sociale, dar mai ales din cauza incalcarii drepturilor omului;
- Georgia – pericolul producerii unui nou conflict militar intre georgieni si rusi este la fel de actual ca si in luna august a anului 2008. Este cunoscut faptul ca liderii de la Moscova au concentrat in regiune forta armata, capabila de a opune rezistenta oricarei tentative de impotrivire a conducerii de la Tbilisi fata de independenta Abhaziei si Osetiei de Sud. Dar, la fel de bine sunt cunoscute si alte doua imprejurari: 1) ajutorul acodrat de SUA Georgiei, inclusiv in utilaj militar si 2) esecul de imagine suferit de Moscova prin declansarea operatiunilor militare;
- Armenia – conflictul inghetat din regiunea Nagorno-Karabah poate sa se reactiveze oricand din cauza fragilitatii relatiilor bilaterale dintre Erevan si Baku.
- Azerbaidjan – stat fara o istorie europeana, dar care dispune de cantitati mari de resurse energetice necesare economiei Uniunii Europene;
Oferind un nou spatiu de colaborare acestor state cu un nivel de dezvoltare economica scazut, unde democratia si valorile europene nu au prins radacini adanci, Rusia a inteles ca actiunile intreprinse pentru a-si supune definitiv conducerile acestora pot esua. Or, valorile si principiile europene sunt fundamentul Parteneriatului Estic, iar o implementare responsabila a acestora de catre autoritatile de la Bruxelles ar putea avea urmari grave asupra influentei ruse in aceasta regiune. Moscova nu este capabila sa-si asume o politica externa cu efecte fragile acolo unde altadata era lider incontestabil. Ea nu va accepta concurenta.
O temere exprimata atat de deschis de liderii rusi ne demonstreaza faptul ca Federatia Rusa nu stapaneste atat de bine acest spatiu, iar ceea ce ar putea oferi Parteneriatul Estic nu este o simpla alternativa la o prezenta politica straina. Erodarea influentei Moscovei in Georgia, Moldova sau chiar in Bielorusia, pe fondul unei usoare crize energetice, denota slabiciuni in impunerea unor presiuni de natura politica asupra conducerilor acestor state.
Sublinierea de catre autoarea studiului a temerii rusilor fata de includerea Bielorusiei in Parteneriatul Estic, fie si la un nivel pur tehnic, dar mai ales promisiunea de a contribui la modernizarea infrastructurii energetice a Ucrainei din surse europene, ne arata in ce mod va avea loc minimizarea influentei Rusiei asupra procesului de luare a deciziilor si elaborarii politicilor in aceste state. Disensiunile devin deschise nu doar intre Moscova si Bruxelles, dar intre prima si conducerile celor sase state ex-sovietice, care au acceptat participarea la un dialog european constructiv.
De ce Moscova a reactionat mai calm la lansarea Politicii Europene de Vecinatate decat la cea a Parteneriatului Estic?
Cand a avut loc lansarea Politicii Europene de Vecinatate, conducerea de la Kremlin era constienta de un lucru: aceasta politica este o alternativa acceptabila la aderare si nu ofera posibilitati foarte apropiate de integrare. Uniunea Europeana abia si-a revenit dupa aderarea statele Europei Centrale la ea. Un nou val de extindere, mai ales in Est, acolo unde se regasesc repetentii cursului de democratizare, este imposibil de a fi asumat, chiar si de UE.
Temerile liderilor de la Moscova se risipesc, atunci cand acestia inteleg ca Parteneriatul Estic nu este altceva decat o versiune consolidata a PEV. Continutul acestuia nu ofera lucrul la care aspirau atat de mult cele sase state. Acestea devin constiente ca nu va urma un nou val de extindere. Sensibilitatea dialogului dintre Uniunea Europeana si Federatia Rusa nu mai apasa atat de greu asupra discursului celor doi actori, chiar daca acestia vor mai gasi motive de disputa in baza unor proiecte care vizeaza interesele ambelor parti. In plus, Bruxelles-ul sustine ca va invita Rusia sa ia parte la discutii pe subiecte care vor cuprinde interese comune, drept dovada poate servi inceperea negocierilor pentru semnarea unui nou acord de colaborare intre Federatia Rusa si Uniunea Europeana chiar inaintea lansarii Parteneriatului Estic.
Uniunea Europeana prin Parteneriatul Estic, practic va isi va lua in serios rolul de exportator de principii si valori democratice si va contribui la stabilizarea politica si modernizarea socio-economica a statelor ce formeaza aceasta regiune. Pozitia si atitudinea pe care si-o asuma aceasta organizatie internationala seamana foarte mult cu cea a Statelor Unite ale Americii in trecut. Devine clar ca aceasta va fi catalizatorul democratic in regiune, iar Rusia va intelege treptat ca daca obiectivele pe care si le-a propus sa le atinga UE in regiune vor fi atinse, atunci economia rusa va obtine si ea un profit considerabil.
