In statele CSI: miroase a razboi Angela GRAMADA
30 iunie 2009
Evenimentele care au avut loc in ultimele trei luni in spatiul ex-sovietic ii ingrijoreaza pe expertii in relatii internationale si politologii rusi. Acestia sustin ca in spatiul CSI chiar miroase a razboi. (www.centrasia.ru, http://www.cis.minsk.by )
In ultima perioada statele din spatiul ex-sovietic trec printr-o perioada de profunda transformare politica. Are loc accentuarea unor procese de tranzitie de la sisteme totalitare sau autoritare la sisteme democratice. Procesele sunt vechi de cativa ani, dar nu au fost duse la bun sfarsit de catre statele implicate in derularea lor. Desi acestea nu se soldeaza intotdeauna cu succese, ele au reusit sa ingrijoreze din ce in ce mai mult liderii de la Kremlin. Ca dovada a acestui fapt sunt multiplele articole si declaratii ale unor lideri de opinie, ale politologilor, expertilor in relatii internationale, dar si ale jurnalistilor rusi, care sunt tentati sa opereze din ce in ce mai mult cu tematica dezintegrarii Comunitatii Statelor Independente. Conform celor din urma CSI-ul este pe cale de a se autodizolva, dar nu oricum, ci in urma unor manifestari violente din partea populatiei, fara excluderea utilizarii armelor.
Iurii Simonean, colaborator al ziarului “Nezavisimaya Gazeta” pe probleme ale vecinatatii apropiate (blijnee zarubejie) aduce argumente, care vin sa confirme temerile conducerii de la Kremlin: forul international destinat restabilirii vidului geopolitic dintre Moscova si statele ex-sovietice se poate autodizolva in curand. El a avut de suferit din cauza cutremurelor “democratice” din statele membre, care i-au cauzat fisuri iremediabile.
Primul candidat la iesirea din CSI a fost Georgia. Dupa evenimentele din luna august 2008, devine evident ca conducerea georgiana nu va accepta sa fie umilita in cadrul acestei organizatii, iar acuzatiile reciproce dintre Tbilisi si Moscova nu aveau decat un singur scop: inselarea vigilentei adversarului. Nu se mai discuta in raportul parteneriat-stabilitate-colaborare pe termen lung, ci sub sintagma: soarta Georgiei este independenta fata de pretentiile Kremlinului.
Retorica contradictorie dintre Tbilisi si Moscova nu intra deloc in categoria relatiilor diplomatice. Refuzul conducerii georgiene de a crea misiuni sub mandat OSCE in Georgia si Osetia de Sud, iar mai apoi exercitiile militare sub comandament NATO, au iritat Rusia. Raspunsul Federatiei Ruse nu s-a lasat prea mult asteptat si in prezent aceasta desfasoara operatiuni de acelasi tip in Caucaz in cadrul OTSC.
Ambele exercitii militare au avut drept locatie de desfasurare Caucazul, dar acest fapt nu denota stabilitate in regiune, dimpotriva situatia pare sa scape de sub controlul Moscovei. Ministrul georgian al Apararii, Vasil Siharulidze, a declarat ca Georgia este acum mult mai bine pregatita sa faca fata unui potential razboi cu Rusia decat in anul precedent. Armata georgiana a trecut printr-un sir de transformari calitative – lucru recunoscut si de partea rusa si aceasta in pofida faptului ca ajutorul american promis lui Saakashvili intarzie. In acelasi articol, Iurii Simonean mentioneaza ca vestita publicatie “Times” scrie ca un nou razboi ruso-georgian pare sa fie iminent in acest moment.
Pe de alta parte, evenimentul de departe cel mai important este faptul ca conducerea de la Tbilisi a incheiat oficial procedura de iesire din CSI. Din punct de vedere juridic Geogria nu mai este membru al Comunitatii Statelor Independente.
Si Asia Centrala, unde regasim supusii din OTSC ai Fedratiei Ruse, a inceput sa se confrunte cu anumite probleme. La inceput au fost misterioasele atentate teroriste de la Andijan si Habanad, urmate de graba cu care autoritatile au intarit frontiera cu Kirghizia, declarand ca anume aceasta este provenienta teroristilor care au organizat atentatele din Uzbekistan.
Conform celor relatate de acelasi autor rus, Biskekul a reactionat negativ la aceste acuzatii, dar la scurt timp a mobilizat la randu-i forte de ordine in sudul tarii. Dislocarea acestora s-a dovedit a fi foarte oportuna. La o saptamana de la atentatul din Uzbekistan au avut loc ciocniri violente intre fortele de ordine kirghize si radicalii islamisti, soldate cu victime de ambele parti.
Din aceste procese nu a fost exclus nici Tadjikistanul. La sfarsitul saptamanii trecute aici au fost arestati aproximativ 40 de salafiti, adepti ai unui curent radical islamist. Conform datelor prezentate de “Nezavisimaya Gazeta”, arestarile continua si in acest moment. Majoritatea adeptilor curentului islamist sunt veterani ai razboiului din anii 1997 – 1998. Problemele cele mai mari le reprezinta ascunzisurile din munti ai acestora, la care accesul este destul de dificil si organizarea in jurul lor a unui numar foarte mare de tineri.
Daca in Caucaz conducerea Federatiei Ruse a intampinat din partea Georgiei si Azerbaijanului opunere constanta fata de pretentiile sale geopolitice, in partea Est-Europeana avea asigurat confortul politic de conduceri docile, precum erau cele din Minsk sau Chisinau. Promisiunile economice au fost atat de atragatoare pentru cele doua, astfel incat ele au neglijat propriile interese nationale si doleantele propriilor natiuni.
Astazi, atat Minskul, cat si Chisinaul au devenit capabili sa provoace la randul lor convulsii aceleiasi Rusii, care incearca sa gaseasca vinovati oriunde in afara spatiului CSI, dar numai nu in interiorul acestuia, pentru razvratirea acestora.
Nici un expert international nu ar fi crezut acum cateva luni ca presedintele belorus, Alexandr Lukashenko, ar putea sa isi reorienteze statul pe care il conduce spre Europa, prin intermediul unui instrument caruia nimeni nu i-a acordat sanse: Parteneriatul Estic al Uniunii Europene. Acest lucru s-a dezvoltat intr-un razboi alb, intrat in uz cotidian drept “razboiul laptelui”. Restrictiile la importurile de produse lactate din Belorusia in Rusia au evoluat intr-un scandal diplomatic, pe care presedintele rus, Dmitrii Medvedev, l-a dezvoltat singur prin declaratiile sale publice, incurajandu-l pe Lukashenko sa inceteze cu isteriile. Incercarea premierului rus, Vladimir Putin, de a pune aceste conflicte mici pe seama caniculei au fost insuficiente. Razboiul alb s-a dezvoltat si in unul al gazelor, ceea ce ne duce cu gandul la disputele pe care le-a avut la inceputul anului Moscova cu Kievul, din cauza carora multe state europene au avut de suportat pierderi economice importante.
La inceputul acestei saptamani premierul rus, Vladimir Putin, anunta reluarea disputelor pe tema furnizarii gazelor naturale spre Ucraina., lucru care coincide cu promisiunea de a oferi Kievului un credit in acelasi scop cat de curand. Nu trebuie sa trecem cu vederea faptul ca in Ucraina se apropie perioada alegerilor, iar opozitia prorusa este din ce in ce mai active.
Stirea saptamanii trecute a fost acodarea creditului de 500 de mln de dolari americani administratiei de la Chisinau plus un grant de 20 mln. de dolari, nerambursabil, pentru reconstructia cladirilor distruse in urma evenimentelor din 7 – 8 aprilie curent si asta in timp ce Kremlinul se consfrunta cu propriile probleme de ordin economic, care deja au cauzat expunerea nemultumirii cetatenilor rusi fata de actuala guvernare de la Moscova.
Amintim ca Republica Moldova este statul care detine in prezent presedintia Comunitatii Statelor Independente. Sa fie acest credit plata pentru un comportament “stabil si constructiv” din partea Chisinaului fata de CSI si Moscova? Daca acesta este raspunsul, atunci cum putem sa explicam faptul ca primele transe ale creditului vor fi alocate Republicii Moldova abia dupa alegerile anticipate din 29 iulie? Moscova vrea sa se asigure ca CSI va mai avea membri sau pur si simplu vrea sa fie sigura ca actuala guvernare de la Chisinau, cu micile ei stari depresive si de suparare aparenta, isi va continua existenta in capitala Moldovei?
