Noi disensiuni in relatia dintre Rusia si Belarus
Daniela SISCANU
3 iulie 2009
Daniela SISCANU
3 iulie 2009
Saptamana trecuta Gazprom si-a anuntat intentia de a reduce volumul de gaze furnizate Belarusului, daca Minsk nu-si va achita datoria de 244 milioane USD pana la sfarsitul lunii iulie. Oficialitatile bieloruse au declarat ca recunosc doar o datorie de 234 milioane USD si ca isi iau angajamentul sa plateasca suma pana la sfarsitul lunii noiembrie. (Kommersant.ru)
Anuntul a fost facut chiar de seful companiei Gazprom, Aleksei Miller. Saptamana trecuta acesta a declarat urmatoarele: “Datoria Belarusului este in valoare de 244 milioane USD. Noi am trimis o scrisoare cu cererea ca aceasta datorie sa fie platita, in caz contrar, vom actiona conform prevederilor contractuale. Ne vom adresa in instanta sau chiar vom reduce volumul gazelor furnizate”. Potrivit companiei ruse, aceasta suma consta din 234 milioane USD, bani datorati pentru gazul livrat in perioada ianuarie-aprilie, plus penalizarile pentru intarzierea platilor. Desi Belarus sustine ca nu dispune de finante pentru a-si achita datoria intr-un termen atat de scurt, reprezentantii companiei afirma ca Gazpromul a cumparat 12,5% din pachetul de actiuni al companiei bieloruse “Beltransgaz” pentru care a platit 625 milioane USD si inca 250 milioane, in avans, pentru tranzitarea tarii. Prin urmare, daca se fac calculele, Gazprom a platit Belarusului suma de 875 milioane USD.
Cu toate acestea, Minsk-ul refuza sa-si indeplineasca obligatiile contractuale. Vice ministrul bielorus al energiei, Eduard Tovpenet, a declarat ca “platile se vor efectua in conformitate cu acordurile incheiate la nivel inalt, adica 150 USD pentru 1000 metri cubi de gaze”. In sustinerea declaratiei lui Tovpenet a venit si vice prim-ministrul bielorus, Vladimir Semasko, care a afirmat ca tara isi va plati datoriile incepand cu luna iulie pana in noiembrie 2009.
Minsk-ul recunoaste doar o datorie de 234,1 milioane USD. Potrivit oficialitatilor bieloruse, in cadrul intalnirii bilaterale ce a avut loc la 10 aprilie, Lukasenko si Medvedev s-au inteles in privinta pretului pentru 1000 metri cubi de gaze (150 USD). Tot in aprilie, Minsk-ul a trimis la Moscova un proiect de anexa la contractul existent. Moscova, insa, nu a dat nici un raspuns. Totusi, Gazprom nu recunoaste acordul dintre presedinti si sustine ca, desi problema preturilor a fost discutata, subiectul nu s-a regasit in nici o anexa contractuala.
In replica, autoritatile de la Minsk au declarat ca actiunile Gazprom-ului sunt de natura politica. Principalul motiv, potrivit bielorusilor, este apropierea de Vest. Totodata, Rusia este acuzata ca doreste sa privatizeze intreprinderile bieloruse in schimbul datoriilor, lucru inacceptabil pentru Belarus.
Amintim ca acest diferend a urmat dupa incheierea “razboiului laptelui”. Furnizarea produselor lactate a fost intrerupta pe motiv ca nu se indeplinesc prevederile legale din domeniu. De altfel, conflictul gazelor este o a treia repriza a conflictului inceput in mai, odata cu schimbul de replici intre Lukasenko si ministrul rus al finantelor, Aleksei Kudrin privind acordarea ultimei transe a creditului in valoare de 2 miliarde USD oferit de Rusia. Revenind la „razboiul laptelui”, drept raspuns la interdictia de export a produselor lactate, Belarus a boicotat summit-ul OTSC din 14 iunie 2009. Summit-ul era de o importanta majora deoarece in cadrul acestuia urma sa fie semnat un acord de creare a Fortelor colective de reactie rapida. Insa, din cauza absentei Belarusului, care, de altfel, urma sa preia presedintia organizatiei, lucrarile summit-ului au fost compromise. Cateva zile mai tarziu, la 17 iunie 2009, Belarus a inasprit controlul vamal la granita cu Rusia. In seara aceleasi zile s-au ridicat interdictiile de import la produsele lactate, iar bielorusii au renuntat la masurile drastice de control in vame.
Daca „razboiul laptelui” s-a incheiat, cel putin formal, atunci conflictul gazelor nu prezinta semne de rezolvare. Mai ales ca in perioada imediat urmatoare va avea loc o noua runda de negocieri privind pretul gazelor pentru Belarus pentru anii urmatori. Incepand cu anul 2011 Gazprom intentioneaza sa introduca pentru Belarus preturi europene, din care sa scada taxele pentru transport. Insa vinerea trecuta (26 iunie 2009) Vladimir Semasko a anuntat ca va insista ca aceste masuri sa fie amanate pentru anul 2014. Este prea putin probabil ca Gazprom sa accepte cererea Minsk-ului. Aceasta nu este prima solicitare refuzata de companie, mai ales in conditiile in care se pare ca atmosfera de la Kremlin se reduce la remarca unui oficial rus: „Presiunile asupra noastra nu au nicio perspectiva. Noi suntem convinsi ca avem dreptate si vom merge pana la capat”.
Cu toate acestea, Minsk-ul refuza sa-si indeplineasca obligatiile contractuale. Vice ministrul bielorus al energiei, Eduard Tovpenet, a declarat ca “platile se vor efectua in conformitate cu acordurile incheiate la nivel inalt, adica 150 USD pentru 1000 metri cubi de gaze”. In sustinerea declaratiei lui Tovpenet a venit si vice prim-ministrul bielorus, Vladimir Semasko, care a afirmat ca tara isi va plati datoriile incepand cu luna iulie pana in noiembrie 2009.
Minsk-ul recunoaste doar o datorie de 234,1 milioane USD. Potrivit oficialitatilor bieloruse, in cadrul intalnirii bilaterale ce a avut loc la 10 aprilie, Lukasenko si Medvedev s-au inteles in privinta pretului pentru 1000 metri cubi de gaze (150 USD). Tot in aprilie, Minsk-ul a trimis la Moscova un proiect de anexa la contractul existent. Moscova, insa, nu a dat nici un raspuns. Totusi, Gazprom nu recunoaste acordul dintre presedinti si sustine ca, desi problema preturilor a fost discutata, subiectul nu s-a regasit in nici o anexa contractuala.
In replica, autoritatile de la Minsk au declarat ca actiunile Gazprom-ului sunt de natura politica. Principalul motiv, potrivit bielorusilor, este apropierea de Vest. Totodata, Rusia este acuzata ca doreste sa privatizeze intreprinderile bieloruse in schimbul datoriilor, lucru inacceptabil pentru Belarus.
Amintim ca acest diferend a urmat dupa incheierea “razboiului laptelui”. Furnizarea produselor lactate a fost intrerupta pe motiv ca nu se indeplinesc prevederile legale din domeniu. De altfel, conflictul gazelor este o a treia repriza a conflictului inceput in mai, odata cu schimbul de replici intre Lukasenko si ministrul rus al finantelor, Aleksei Kudrin privind acordarea ultimei transe a creditului in valoare de 2 miliarde USD oferit de Rusia. Revenind la „razboiul laptelui”, drept raspuns la interdictia de export a produselor lactate, Belarus a boicotat summit-ul OTSC din 14 iunie 2009. Summit-ul era de o importanta majora deoarece in cadrul acestuia urma sa fie semnat un acord de creare a Fortelor colective de reactie rapida. Insa, din cauza absentei Belarusului, care, de altfel, urma sa preia presedintia organizatiei, lucrarile summit-ului au fost compromise. Cateva zile mai tarziu, la 17 iunie 2009, Belarus a inasprit controlul vamal la granita cu Rusia. In seara aceleasi zile s-au ridicat interdictiile de import la produsele lactate, iar bielorusii au renuntat la masurile drastice de control in vame.
Daca „razboiul laptelui” s-a incheiat, cel putin formal, atunci conflictul gazelor nu prezinta semne de rezolvare. Mai ales ca in perioada imediat urmatoare va avea loc o noua runda de negocieri privind pretul gazelor pentru Belarus pentru anii urmatori. Incepand cu anul 2011 Gazprom intentioneaza sa introduca pentru Belarus preturi europene, din care sa scada taxele pentru transport. Insa vinerea trecuta (26 iunie 2009) Vladimir Semasko a anuntat ca va insista ca aceste masuri sa fie amanate pentru anul 2014. Este prea putin probabil ca Gazprom sa accepte cererea Minsk-ului. Aceasta nu este prima solicitare refuzata de companie, mai ales in conditiile in care se pare ca atmosfera de la Kremlin se reduce la remarca unui oficial rus: „Presiunile asupra noastra nu au nicio perspectiva. Noi suntem convinsi ca avem dreptate si vom merge pana la capat”.
