Balcanii de Vest intre planul B si planul C de aderare la UE
Angela GRAMADA
16 decembrie 2009
Statele balcanice se pregatesc de aderare la Uniunea Europeana. Unele dintre ele se afla pe ultima suta de metri a procesului de negociere al capitolelor de aderare, iar altele inca mai au de realizat pasi importanti pentru apropierea vietii interne de standardele europene. Cert este un singur lucru: euroscepticismul a creste si in Balcanii de Vest, si asta in pofida existentei a numeroase instrumente politice si economice prin care Uniunea Europeana incearca sa sustina aceasta regiune.
Angela GRAMADA
16 decembrie 2009
Statele balcanice se pregatesc de aderare la Uniunea Europeana. Unele dintre ele se afla pe ultima suta de metri a procesului de negociere al capitolelor de aderare, iar altele inca mai au de realizat pasi importanti pentru apropierea vietii interne de standardele europene. Cert este un singur lucru: euroscepticismul a creste si in Balcanii de Vest, si asta in pofida existentei a numeroase instrumente politice si economice prin care Uniunea Europeana incearca sa sustina aceasta regiune.
Despre Uniunea Europeana se spune ca era o solutie economica la o posibila criza politica: proiectul care a impacat doi actori rivali Franta si Germania – fapt recunoscut de participantii la viata internationala. Si daca acesta este adevarul acceptat de toti, atunci „emisfera politica” a creierului european, spre deosebire de cea economica, a fost trezita din amortire de Balcanii de Vest, mai exact de conflictele care s-au derulat in ultimul deceniu al secolului XX, care au degenerat chiar sub ochii materiei cenusii localizata atat de frumos la Bruxelles, Paris sau Luxembourg. Intrusul extern, cunoscut si sub numele de „Statele Unite ale Americii”, a declansat procesul natural de aparare al Uniunii Europene, obligand-o sa genereze instrumente ca PESC si PESA, dar si sa aiba o prezenta tot mai activa in zona sangeranda a continentului european.
In acel moment integrarea europeana nu mai era doar un proces tehnic, prin care candidatul implementa pur si simplu un acquis comunitar, el s-a transformat intr-o decizie politica complexa, prin care Uniunea Europeana isi calculeaza nu doar capacitatea de absorbtie a statelor cu un trecut si o prezenta continentala europeana. Lucrurile sunt mult mai complicate. Acest actor regional percepe necesitatea de a accepta state noi si din ratiuni de securitate internationala.
De ce a trecut Bruxelles-ul peste Balcani?
O analiza superficiala a procesului de integrare europeana ne arata cum oficialii Uniunii Europene au gandit in perspectiva. Acestia au sarit peste Balcani, direct in Romania si Bulgaria. Prima impresie lasata de aderarea acestor doua state la familia europeana ar fi ca Bruxelles-ul a incercat sa inghita mai mult decat era capabil, iar frustrarea unor state precum Croatia, pregatita de aderare de multa vreme, pare logica. In acel moment oficialii europeni au folosit mai mult tactica, decat tehnica politica. De ce? Pentru ca astfel, indepartau influenta ruseasca intr-o regiune asupra careia Moscova mai are pretentii geopolitice, visand la maretul „Plan panslavist”, pe care insesi statele balcanice il refuza cu vehementa.
Desi, teoretic, state precum Serbia inca mai sustin partial prezenta Kremlinului in Balcani, aratand recunostinta pentru sprijinul politic acordat in problema Kosovo si periodicele injectii financiare pentru „insfrastructura” (bani destinati constructiei unor coridoare de transport), practic posibilitatea de a fi acceptata in Marea Familie Europeana este mult mai tentanta. Serbia, ca un copil cuminte ce este, priveste de jos in sus ce capitala va licita mai mult pentru ea: Moscova sau Bruxelles. Dar aceasta este situatia Belgradului, care nu este impartasita de vecinii sai.
Uniunea Europeana xenofoba?
Un alt candidat la aderare este Albania – oficial este o tara cu aproximativ 70% din populatie musulmana si etichetata drept penultima cea mai saraca tara din Europa. Religia musulmana pare sa fie argumentul cu ajutorul caruia UE limiteaza nu doar spatiul, dar si largeste considerabil perioada de aderare a unor potentiali candidati (vezi cazul Turcia, care de peste 50 de ani bate la poarta Europei), ascunzandu-se dupa paravanul oferit de „incalcarea” drepturilor omului. Problema este putin de alta natura. Desi Albania are o populatie majoritar musulmana, ea nu este o tara religioasa activa, drept dovada pot servi numeroasele casatorii dintre persoanele de religie musulmana cu cele de religie ortodoxa sau catolica. Cauza: regimul comunist din Albania, care a interzis religia, astfel incat ea a avut „privilegiul”de a fi primul stat ateist din lume. Comunismul a ucis traditia si constiinta albanezilor... .
Pentru cetatenii europeni albanezii si alte popoare din Balcani si din afara acestora, care doresc sa fie acceptate in marea familie europeana (exemplu: Turcia) sunt musulmani. Este un stereotip bine inradacinat pe batranul continent. Acest lucru ne duce cu gandul la faptul ca Uniunea Europeana este usor xenofoba, lucru care a degenerat in scadere considerabila a entuziasmului integrarii. Uniunea Europeana ar trebui sa priveasca in interiorul sau si sa observe atent ca nu exista state membre perfecte. Atitudinea afisata fata de statele candidate este mult prea ostila, considera populatia din Balcani. Ele sunt impuse sa lupte impotriva Uniunii Europene si nu sa contribuie la intarirea acesteia. Integrarea Balcanilor de Vest in aceasta organizatie regionala ar putea duce la intarirea acestei regiuni, aceasta fiind o alta opinie impartasita de majoritatea conducerilor balcanice. Procesul va fi benefic nu doar candidatilor, dar si Uniunii. In fond, anume Balcanii de Vest au contribuit la accelerarea procesului de intarire politica a UE.
Daca planul A cade, exista si planul B, si planul C
Statele balcanice se tem sa nu repete soarta Turciei si acuza oficialii europeni de impunerea unor standarde duble fata de ele. Bruxelles-ul nu a exclus niciodata si posibilitatea de a introduce Balcanii de Vest in Politica Europeana de Buna Vecinatate, ca un posibil Plan B la un eventual esec al Planului A (semnarea tratatelor de aderare). Daca acest lucru se va intampla, atunci statele balcanice sunt dispuse sa puna in aplicare Planul C. Acesta are la baza modelul Elvetiei – stat care se simte destul de confortabil si in afara Uniunii Europe.
Desi problema se reduce doar la alegerea unei variante din cele trei prezentate A, B sau C, Bruxelles-ul trebuie sa ia în consideratie si un eventual plan D, prin care Federatia Rusa si-ar putea plasa tentaculele chiar în membrele Europei. Pretexte sunt destule.
Orice rabdare are limite. A statelor din Balcanii de Vest in curand poate sa se termine si atunci ofertele externe nu vor putea fi refuzate.
In acel moment integrarea europeana nu mai era doar un proces tehnic, prin care candidatul implementa pur si simplu un acquis comunitar, el s-a transformat intr-o decizie politica complexa, prin care Uniunea Europeana isi calculeaza nu doar capacitatea de absorbtie a statelor cu un trecut si o prezenta continentala europeana. Lucrurile sunt mult mai complicate. Acest actor regional percepe necesitatea de a accepta state noi si din ratiuni de securitate internationala.
De ce a trecut Bruxelles-ul peste Balcani?
O analiza superficiala a procesului de integrare europeana ne arata cum oficialii Uniunii Europene au gandit in perspectiva. Acestia au sarit peste Balcani, direct in Romania si Bulgaria. Prima impresie lasata de aderarea acestor doua state la familia europeana ar fi ca Bruxelles-ul a incercat sa inghita mai mult decat era capabil, iar frustrarea unor state precum Croatia, pregatita de aderare de multa vreme, pare logica. In acel moment oficialii europeni au folosit mai mult tactica, decat tehnica politica. De ce? Pentru ca astfel, indepartau influenta ruseasca intr-o regiune asupra careia Moscova mai are pretentii geopolitice, visand la maretul „Plan panslavist”, pe care insesi statele balcanice il refuza cu vehementa.
Desi, teoretic, state precum Serbia inca mai sustin partial prezenta Kremlinului in Balcani, aratand recunostinta pentru sprijinul politic acordat in problema Kosovo si periodicele injectii financiare pentru „insfrastructura” (bani destinati constructiei unor coridoare de transport), practic posibilitatea de a fi acceptata in Marea Familie Europeana este mult mai tentanta. Serbia, ca un copil cuminte ce este, priveste de jos in sus ce capitala va licita mai mult pentru ea: Moscova sau Bruxelles. Dar aceasta este situatia Belgradului, care nu este impartasita de vecinii sai.
Uniunea Europeana xenofoba?
Un alt candidat la aderare este Albania – oficial este o tara cu aproximativ 70% din populatie musulmana si etichetata drept penultima cea mai saraca tara din Europa. Religia musulmana pare sa fie argumentul cu ajutorul caruia UE limiteaza nu doar spatiul, dar si largeste considerabil perioada de aderare a unor potentiali candidati (vezi cazul Turcia, care de peste 50 de ani bate la poarta Europei), ascunzandu-se dupa paravanul oferit de „incalcarea” drepturilor omului. Problema este putin de alta natura. Desi Albania are o populatie majoritar musulmana, ea nu este o tara religioasa activa, drept dovada pot servi numeroasele casatorii dintre persoanele de religie musulmana cu cele de religie ortodoxa sau catolica. Cauza: regimul comunist din Albania, care a interzis religia, astfel incat ea a avut „privilegiul”de a fi primul stat ateist din lume. Comunismul a ucis traditia si constiinta albanezilor... .
Pentru cetatenii europeni albanezii si alte popoare din Balcani si din afara acestora, care doresc sa fie acceptate in marea familie europeana (exemplu: Turcia) sunt musulmani. Este un stereotip bine inradacinat pe batranul continent. Acest lucru ne duce cu gandul la faptul ca Uniunea Europeana este usor xenofoba, lucru care a degenerat in scadere considerabila a entuziasmului integrarii. Uniunea Europeana ar trebui sa priveasca in interiorul sau si sa observe atent ca nu exista state membre perfecte. Atitudinea afisata fata de statele candidate este mult prea ostila, considera populatia din Balcani. Ele sunt impuse sa lupte impotriva Uniunii Europene si nu sa contribuie la intarirea acesteia. Integrarea Balcanilor de Vest in aceasta organizatie regionala ar putea duce la intarirea acestei regiuni, aceasta fiind o alta opinie impartasita de majoritatea conducerilor balcanice. Procesul va fi benefic nu doar candidatilor, dar si Uniunii. In fond, anume Balcanii de Vest au contribuit la accelerarea procesului de intarire politica a UE.
Daca planul A cade, exista si planul B, si planul C
Statele balcanice se tem sa nu repete soarta Turciei si acuza oficialii europeni de impunerea unor standarde duble fata de ele. Bruxelles-ul nu a exclus niciodata si posibilitatea de a introduce Balcanii de Vest in Politica Europeana de Buna Vecinatate, ca un posibil Plan B la un eventual esec al Planului A (semnarea tratatelor de aderare). Daca acest lucru se va intampla, atunci statele balcanice sunt dispuse sa puna in aplicare Planul C. Acesta are la baza modelul Elvetiei – stat care se simte destul de confortabil si in afara Uniunii Europe.
Desi problema se reduce doar la alegerea unei variante din cele trei prezentate A, B sau C, Bruxelles-ul trebuie sa ia în consideratie si un eventual plan D, prin care Federatia Rusa si-ar putea plasa tentaculele chiar în membrele Europei. Pretexte sunt destule.
Orice rabdare are limite. A statelor din Balcanii de Vest in curand poate sa se termine si atunci ofertele externe nu vor putea fi refuzate.
