Quo vadis Moldova?
Aliona NEGOITA
31 iulie 2009
Pe buna dreptate, alegerile anticipate pentru Parlamentul Republicii Moldova au fost cele mai intense si controversate din ultimii 20 de ani. O confruntare politica care a intrecut orice limita a bunului simt, cu tehnici de manipulare a opiniei publice dintre cele mai josnice, cu folosirea maximala a resurselor administrative de catre partidul de guvernamant, inclusiv cu participarea masiva a institutiilor de stat, agresiune verbala si fizica, mobilizarea politiei, sprijinul vadit al conducerii Federatiei Ruse pentru comunisti – toti acesti factori din cadrul campaniei electorale si-au pus amprenta si asupra procesului electoral din ziua de 29 iulie.
Aliona NEGOITA
31 iulie 2009
Pe buna dreptate, alegerile anticipate pentru Parlamentul Republicii Moldova au fost cele mai intense si controversate din ultimii 20 de ani. O confruntare politica care a intrecut orice limita a bunului simt, cu tehnici de manipulare a opiniei publice dintre cele mai josnice, cu folosirea maximala a resurselor administrative de catre partidul de guvernamant, inclusiv cu participarea masiva a institutiilor de stat, agresiune verbala si fizica, mobilizarea politiei, sprijinul vadit al conducerii Federatiei Ruse pentru comunisti – toti acesti factori din cadrul campaniei electorale si-au pus amprenta si asupra procesului electoral din ziua de 29 iulie.
Rezultatele votului care au declarat drept invingator Partidul Comunist (aproximativ 45% - 49 de locuri) erau previzibile. Insa, de acesta data a surprins nu atat faptul ca PCRM ar fi recurs, din nou la fraude majore (care n-au lipsit nici de data asta, doar ca in proportii mai mici decat la 5 aprilie), ci intimidarea masiva la care au recurs autoritatile cu ajutorul masiv al politiei care si-a insusit pe deplin rolul de adevarata politie politica.
Presa moldoveneasca si societatea civila au remarcat mai multe medote de intimidare: “un vot impotriva comunistilor, va obliga Rusia nu acorde imprumutul promis Republicii Moldova si astfel, autoritatile nu vor mai avea din ce sa plateasca pensiile, salariile etc.” sau obligarea personalului ministerului de interne, militarilor si a angajatilor din sistemul de securitate sa faca poza buletinului de vot, pentru a demonstra ca au votat “cu cine trebuie” si multe altele.
La aflarea rezultatelor exit-poll-ului, atmosfera in tabara celor patru partide ne-comuniste parea a fi incurajatoare (PL+PLD+AMN+PDM aveau un total de 56 de mandate si teoretic le permitea formarea unui guvern de coalitie, idee vehiculata intens de toti liderii principali ai celor patru partide). Dupa numararea a 98 % din voturile exprimate raportul de forte arata astfel: PCRM – 48 de mandate, iar celelalte partide – 53, situatie care complica putin lucrurile.
Doua evenimente trebuie remarcate in seara ce a urmat aflarii rezultatelor exit-poll-ului. Pe de o parte, emisiunea de la PRO TV Chisinau la care au fost prezenti liderii politici a tuturor partidelor care au acces in Parlament. Emisiunea a reliefat un Marian Lupu, omniprezent si ahtiat dupa putere politica, un Vlad Filat foarte obosit si care dorea sa ajunga cat mai repede acasa, un Urechean deranjat, in permanenta, de prezenta si declaratiile lui Lupu (poate si pentru faptul ca AMN a pierdut foarte multe voturi din cauza PDM-ului) si un Chirtoaca, mult mai prudent in declaratii. Anume in cadrul acestei emisiuni, Marian Lupu a incercat sa arate, ceea ce se presupunea inca inaintea zilei alegerilor, ca PDM-ul va fi unul dintre actorii care vor dirija viitoarea configuratie politica a Guvernului Republicii Moldova.
Pe de alta parte - declaratia lui Vladimir Voronin care nu a fost, inca perceputa si luata in serios de presa, politicieni si analistii politici. Intrebat daca regreta ca l-a numit pe Marian Lupu presedinte al Parlamentului, presedintele Voronin a facut o afirmatie mai mult decat interesanta: “ NU Marian Lupu a format PDM, ci Marian Lupu s-a casatorit cu PDM. Inca nu este clara pozitia lui Lupu in acest partid si nici pozitia PDM. Urmariti evenimentele in continuare, eu va rog. Nu-l subestimati pe Diacov. El stie ce face si face bine!” Prin aceasta afirmatie, liderul comunistilor a lasat impresia ca are scenariul deja pregatit, daca luam in considerare si faptul ca in 2005 Partidul Democrat condus atunci de Diacov, a intrat in parlament pe listele Blocului Electoral “Moldova Democrata” si a parasit ulterior acest bloc, pentru a-i sustine pe comunisti.
Cum e firesc, rezultatele si, mai ales faptul, ca PCRM se afla in situatia de a nu putea forma Guvernul a dat nastere mai multor scenarii posibile de coalitii post-electorale:
a) Cunoscuti prin inteligenta cu care manipuleaza masele, comunistii au fost primii care au aruncat pe piata ideea formarii unei Coalitii de Uniune Nationala. Scopul, principiile, formula dupa care se va forma o astfel de coalitie insa, n-au fost explicate, de aceea, este greu de imaginat acceptarea ei de catre celelalte partide politice. Putem presupune doar, ca o astfel de coalitie ar putea avea urmatoarea configuratie PCRM+PDM, sustinuti de AMN si PDL (PDM chiar a dat de inteles in cadrul conferintei de presa ca ar dori o coalitie mare la care sa participe si un segment al PCRM, dar care il exclude pe Vladimir Voronin). Singurul care ar iesi castigator dintr-o astfel de situatie ar fi Partidul Liberal, pentru intransigenta de a nu fi colaborat cu comunistii.
b) Cel mai vehiculat scenariu este cel al aliantei dintre PDM+PCRM, in care totusi PDM sa aiba un cuvant greu de spus si sa obtina functii dintre cele mai importante. Un scenariu nu imposibil luand in considerare mai multi factori: apropierea ideologica dintre cele doua partide, experienta anterioara de colaborare, setea de putere a celor din PDM. Mai mult, PDM nici nu risca prea mult ca intr-o astfel de configuratie, sa aiba soarta PPCD (care in urma aliantei cu comunistii a devenit un partid “under construction”) si pe motiv ca electoratul PDM (cu viziuni mai moderate) a fost in mare parte constituit din cei care la 5 aprilie au votat comunistii.
c) Coalitia dintre cele patru partide ne-comuniste, una probabila, dar greu de infaptuit (principiile partidelor liberale nu coincid cu cele ale PDM. De ex., una din conditiile PDM exprimate in cadrul conferintei de presa din 31 iulie este aprofundarea relatiilor in cadrul CSI si renuntarea la ideea de aderare la NATO contrar tezelor sustinute de PL). Toti liderii celor patru partide au lasat de inteles prin declaratiile lor ca exista dorinta de creare a unei astfel de coalitii largi. In conditiile actuale, cu 53 de locuri in parlament PL, PLD, AMN si PDM pot forma doar guvernul, nu pot insa alege presedintele Republicii Moldova. O astfel de coalitie presupune mai multe riscuri. Unul dinre ele ar fi repetarea scenariului ucrainean, fapt de evitat in conditiile acutizarii crizei economice, care cere masuri cat mai rapide de aplanare. Exista si o componenta ce trebuie luata in calcul, si anume, faptul ca presedintele Voronin, inca in functie, este cel care, conform Constitutiei, propune candidatura primului ministru. De aici, consecintele nu sunt greu de imaginat pentru cel mai sumbru scenariu posibil :
d) comunistii sa guverneze in continuare, prin actualul Guvern Greceanai si actualul presedinte Voronin, in conditiile unui blocaj politic (Voronin sa nu accepte candidatura pentru postul de prim-ministru propusa de o probabila coalitie PL+PDM+PLDM+AMN) si a faptului ca in acest an, alegeri anticipate nu mai pot fi organizate.
Ramane sa asteptam in ce directie vor evolua evenimentele politice din Moldova si cat de capabili sunt politicienii din RM de a evalua pozitiv o situatie, si asa dramatica, din toate punctele de vedere: social, economic, politic etc.
