Printeaza
un semnal rusesc
Un semnal rusesc Mai intai, este de retinut afirmatia ca, ulterior lui 1815, Europa s-a dotat periodic cu un set de institutii menite sa-i asigure securitatea si sa excluda razboiul, mereu altele dupa marile conflagratii. Azi acest set institutional se constituie intr-o retea vadita a fi optima in acest sens stabilita dupa cel de al Doilea Razboi Mondial. Reteaua in cauza a reusit sa evite conflagratia nucleara intre cele doua superputeri in timpul Razboiului Rece. Astfel avem, in domeniul securitatii colective euro-atlantice, the Organization for Security and Cooperation in Europe (OSCE), the Council of Europe, the European Union, the Commonwealth of Independent States (CIS), the North Atlantic Treaty Organization (NATO), the Collective Security Treaty Organization (CSTO) and many sub-regional structures. Two of the above organizations – the OSCE and NATO – are institutions established during the Cold War si care tind sa se reformuleze in conditile actuale, dar – afirma autorii – urmeaza in acest process logica mostenita a confruntarii. Aceasta retea institutionala are in acceptia autorilor meteahne majore: pe de o parte, institutiile componente sunt confruntate cu noile provocari globale carora nu le pot raspunde eficient individual, dar nu o pot face printr-o abordare de tip retea, ceea ce le reduce eficienta, iar pe de alta parte “nici unul dintre statele din regiune nu respecta in totalitate principiile politice internationale existente ale securitatii europene – asa-numit-ul Decalog Helsinki, un codec al standardelor comportamentale ale statelor pan-europene”. Referinta autorilor ce se vrea echidistanta ia in calcul razboiul din Kosovo si ceea ce Rusia a socotit ca este un raspuns la acesta, razboiul din Georgia si independenta Osetiei de Sud si Abhaziei. Dar, altceva este mai important in acest comparitment al analizei rusesti, anume ca extinderea NATO si UE si-a atins limitele geografice. Cu acest enunt, analiza trece la lucrurile pe care le urmareste de la inceput sa le faca limpezi si le constituie intr-un semnal perceptibil. Mai intai, este spus pe sleau ca “Elita Rusiei, care se percepe pe sine ca invingatoare in lupta impotriva comunismului, nu si-a considerat niciodata tara infranta in Razboiul Rece. Intre timp, Occidentul a incercat sa o trateze ca pe un stat infrant…”. Ca rezultat al unei asemenea perceptii opuse “Razboiul Rece, care a fost declarat incheiat, s-a dovedit a nu se fi incheiat.” Si ca “varf” al acestei logici, vine concluzia: “ Mai mult decat atat, si acest lucru trebuie spus direct, posibilitatea extinderii NATO in Ucraina, pe care elita Rusiei o percepe drept o amanintare vitala la adresa securitatii sale, a creat si continua sa mentina – atata timp cat exista aceasta posibilitate – o amenintare a razboiului pe scara larga in Europa, care poate escalada in mod impredictibil.”. ( s.n. ) Cum a subliniat Karaganov intr-o sinteza ulterioara, “Extinderea NATO nu este nimic mai mult decat extinderea zonei sale de influenta — si in cele mai sensibile sfere militare si politice. Si cu toate acestea, disponibilitatea Occidentului de a abandona acest efort este asociat refuzului repetat de a recunoaste dreptul Rusiei de a avea propria sa zona de interes.” In al doilea rand, analiza, pe langa alte enunturi remarcabile cu referire la perceptia Moscovei asupra diverselor dimensiuni ale securitatii euro-atlantice, vine cu o solutie capabila sa evite cosmarul unui razboi pe scara mare in Europa daca NATO se extinde pentru a cuprinde Ucraina. Ea este infatisata sub forma a patru scenarii selectionate cu mare grija pe fondul unor premise. Primul dintre ele este definirea securitatii in spatiul euro-atlantic ca fiind arhaica, atat in privinta mostenirii post-al Doilea Razboi Mondial, cat si a perioadei post-Razboi Rece. Aici atrage atentia faptul ca analiza socoate ca anul 2008 – razboiul din Georgia si independenta celor doua enclave separatiste din Georgia-ca fiind capatul perioadei post – Razboi Rece, numita “perioada de tranzitie 1991-2008 ”. A doua premisa este pierderea de catre Europa a rolului major in favoarea altor spatii planetare, Asia intai de toate, care absoarbe atentia atat a SUA, cat si a Rusiei, in dauna batranului continent. Ca rezultat al acestor evolutii – noi riscuri si amenintari - Occidentul nu-si mai poate permite sa dezvolte relatia cu Rusia de pe pozitiile de securitate evidentiate pana acum. In consecinta, se afirma transant ca “Trebuie sa construim un nou system de securitate colectiva care sa uneasca intreaga Europa; trebuie sa indeplinim “incheierea legala” a Razboiului Rece si astfel sa cream premisele unei noi unificari a Europei de la Vancouver pana la Vladivostok.” Aceasta constructie, care va trebui sa organizeze reteua de institutii existente intr-un cadru legal riguros si unic, fara a favoriza vreuna din parti, nu va putea fi realizata mai degraba de jumatatea deceniului in care am intrat. Solutia trebuie identificata dintr-un pachet de patru scenarii posibile: “status quo”, adica a mentine actuala arhitectura de securitate euro-atlantica, cu minusul ca implica riscul unui razboi devastator in Europa daca NATO include Ucraina; “staus quo plus”- care sa insemne consolidarea OSCE – dar care are minusul de a nu putea sa evite razboiul din primul scenariu; crearea unui sistem special de tratate pentru securitatea colectiva, asadar non-cantonarea eforturilor pe tinta incheierii unui singur asemena tratat, ceea ce ar avea consecinte benefice in directia evitarii unei linii despartioare in Europa; Rusia membra a NATO, pe modelul vechi francez al apartenentei politice si nu militare la alianta, ceea ce ar permite si celorlalte state post-svietice sa acceada la organizatie. Iar, in final , asa cum scria Karaganov intr-un articol recent: “Ideea unei “Uniuni a Europei” intre Rusia si Uniunea Europeana ar trebui pusa pe agenda pe termen lung. Aceasta uniune ar trebui sa se bazeze pe un spatiu comun, uman, economic si energetic. Combinatia unui nou aranjament de securitate pentru comunitatea euro-atlantica si infiintarea unei Uniuni a Europei ar putea stopa declinul Occidentului.” De ce acest raport il consideram un semnal rusesc demn de a fi luat in considerare? Pentru ca raportul a fost publicat in preajma crucialelor alegeri prezidentiale din Ucraina – 17 ianuarie 2010 – al caror rezultat va putea sa consolideze drumul acestui stat catre organizatiile occidentale de securitate si astfel sa deschida calea catre scenariul de cosmar prevazut de raport- razboi pe scara larga in Europa. |