Solutionarea conflictului transnistrian versus securitate europeana

 

Angela GRAMADA

23 iunie 2010

 

Pe 05 iunie 2010, in orasul Meseberg din Germania, presedintele rus, Dmitrii Medvedev, si cancelarul german, Angela Merkel, au semnat un Memorandum prin care intentioneaza sa puna bazele unei comisii mixte la nivel ministerial Rusia - Germania pentru securitate. Aceasta Comisie va servi drept platforma, unde se vor putea schimba idei si opinii cu privire la posibilitatea de solutionare a diferitor probleme ce tin de asigurarea securitatii internationale, dar si pentru atingerea unor obiective de politica externa. (German Marshall Found, STRATFOR, ITAR-TASS, Nezavisimaya Gazeta)

 

In luna iunie curent a continuat procesul de semnare a unor documente cu incidenta directa sau indirecta asupra evolutiei procesului de solutionare a conflictului transnistrean, acesta fiind mentionat in calitate de obiectiv initial, dar o eventuala rezolvare a acestuia ar putea servi drept model si pentru alte regiuni cu probleme similare. Aparent, aceste documente reglementeaza relatii bilaterale dintre diferiti actori, preocupati de mentinerea stabilitatii pe teritoriul Europei si dezvoltarea sau transformarea sistemului de securitate regionala, astfel incat acesta sa devina capabil sa asigure o protectie sporita in fata unor potentiale pericole militare si nu numai: "Comisia ar putea permite în special schimbul de opinii asupra politicii interna?ionale ?i securit??ii ?i formularea de principii fundamentale ale opera?iunilor civile ?i militare ruso-europene pentru reglementarea crizelor", scrie in documentul semnat pe 05 iunie 2010 de catre cei doi sefi de state german si rus.

 

In realitate, insa, continutul lor va permite actorilor europeni sa se apropie foarte mult de zona de interes geostrategic a Federatiei Ruse, impunand-o sa se retraga sau sa-si limiteze considerabil pretentiile asupra vecinatatii apropiate. Va putea Rusia sa riposteze? Putin probabil si asta deoarece efectele actiunilor sale din ultimii ani nu conving pe nimeni de bunele intentii ale politicii externe ruse. La capitolul "credibilitate" rusii au restante. Singurul lucru pe care liderii rusi ar putea sa-l faca va fi sa nege continutul deciziilor luate de comisia mixta daca acestea vor fi in contradictie cu interesele si obiectivele ei. Moscova are experienta in acest sens, iar Chisinaul cu amanarea rezolvarii conflictul transnistrean este cel mai bun martor al negarii de catre partea rusa a hotararilor asumate in cadrul forumurilor regionale. Din aceste considerente evenimentul de la Meseberg nu trebuie tratat doar cu optimism, ci si cu o mare doza de pragmatism.

 

Dupa crizele energetice repetate, razboiul ruso-georgian din vara anului 2008 si tergiversarea dialogului ruso-european pentru semnarea unui nou document care ar fi inlocuit vechiul Acord de Parteneriat si Cooperare expirat in anul 2007, dar mai ales dupa respingerea de catre anumiti actori a Tratatului de Securitate Europeana si esecul Summit-ului Uniunea Europeana - Federatia Rusa, care a avut loc la sfarsitul lunii mai curent in orasul Rostov-pe-Don, semnarea Memorandumului de creare a unei Comisii la nivel ministerial Rusia - Germania pentru securitate a devenit elementul central al vietii politice europene din aceasta luna. Evenimentul nu a fost o surpriza pentru europeni. Alina Inayeh, director al The Black Sea Trust si The German Marshall Fund's, oficiul din Bucuresti, este de parere ca semnarea unui asemenea document oficial era inevitabila. Rusia trebuia sa primeasca compensatii pentru esecul Summit-ului UE - Rusia care s-a desfasurat in orasul rus Rostov-pe-Don, lucrarile caruia nu au contribuit nicicum la avansarea dialogului cu privire la liberalizarea regimului de vize pentru cetatenii rusi.

 

Semnarea unui memorandum pentru securitate poate fi interpretat la Moscova drept garantie ca dialogul cu privire la crearea unei noi arhitecturi europene va fi continuat, iar Rusia va fi unul dintre pilonii ei centrali. Tergivesarea acordarii unor asemenea garantii putea fi catalogata de catre oficialii de la Kremlin drept o sfidare a intereselor Rusiei - lucru care nu duce in mod obligatoriu la abtinerea de la utilizarea unor instrumente inadmisibile si incalcarea principiilor de drept international public atunci cand se negociaza pozitionarea in sistemul international. Problema este ca in aceasta situatie orientarea directiei de actiune nu se va mai face de la Moscova, precum era stabilit initial, ci de la Bruxelles sau chiar Berlin.

 

Ecuatia politica lansata de Germania in parteneriat cu Federatia Rusa are multe variabile necunoscute, ipoteza in acest moment nefiind destul de clara, iar acest lucru duce la imposibilitatea elaborarii unei concluzii universal acceptabile, astfel incat rezolvarea ei sa convinga toti participantii. La o prima analiza se creeaza impresia ca decizia ruso-germana de a crea aceasta comisie a fost luata cu scopul de a contribui la mentinerea stabilitatii pe continentul european si eliminarea oricaror forme de pericole si amenintari la adresa securitatii Uniunii Europene si a vecinului sau estic. Securitatea europeana nu poate fi asigurata aplicand izolarea in calitate de concept de baza al acestui proces.

 

Este firesc sa apara aici urmatoarele intrebari: care actor dintre cei doi este preocupat mai mult de securitatea celuilalt si care sunt pericolele reale care au facut posibila deschiderea Gernaniei spre un asemenea dialog, ea asumandu-si rolul de reprezentant al intereselor politice ale Uniunii Europene? Aceste pericole sunt reale sau sunt doar pretexte pentru atingerea unor interese de ordin politic si economic in anumite regiuni?

 

Daca raspunsul la a doua intrebare va fi afirmativ in ambele variante, atunci devine obligatorie incurajarea depistarii acestor amenintari si interese, astfel incat sa se evite o coalizare ruso-germana, care in anumite conditii poate sa se transforme in forta generatoare de instabilitate. Dar pana atunci trebuie sa delimitam actorii carora le convine o asemenea evolutie a starii de fapt.

 

In acest moment Germania se afla intr-o situatie cel putin duplicitara. Pe de o parte, dupa cum am mentionat putin mai sus, un parteneriat ruso-german avansat, nu doar economic, ci si de securitate ar putea pune sub semnul intrebarii bunele intentii ale liderilor germani, mai ales ca se actioneaza in numele Uniunii Europene. Desi au trecut peste 70 de ani de la semnarea pactului Ribbentrop-Molotov, fantoma trecului nu a disparut in intregime, iar ideea ca o asemenea alianta ar putea cauza perturbari in sistemul international inca nu a fost respinsa de expertii in relatii internationale. Pe de alta parte, Germania este singurul stat membru al Uniunii Europene care isi poate asuma un dialog puternic cu Federatia Rusa, avand in spate un parteneriat economic si energetic stabil si avansat. Asadar, este statul cel mai putin supus riscului de a se lasa intimidat in negocierea cu Kremlinul. In asemenea conditii, cererea de retragere a trupelor rusesti de pe teritoriul Transnistriei nu putea fi verbalizata decat de Angela Merkel.

 

Se diversifica paleta de actori politici pe teritoriul european sau concurenta diplomatica intre membrii Uniunii Europene va motiva Bruxelles-ului sa adopte o pozitie mai ferma spre intarirea vectorului politic? Daca cel putin ipoteza cu privire la intensificarea concurentei politice in cadrul UE se va dovedi a fi adeverata, atunci Berlinul ar putea reveni si la alte pretentii, nu doar regionale si nu doar la cele ce tin de crisis management.

 

In acest moment este posibil ca Germania sa isi revizuiasca atitudinea fata de obiectivele pe care si le-a stabilit inca in anul 2003, cand isi manifesta dorinta de a deveni membru permanent al Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite. Liderii politici de la Berlin au revenit de cateva ori asupra acestei doleante, dar fara sa-si forteze prea mult intrarea. Pana la un anumit moment, in conditiile unei crize economice globale tot mai acute, atitudinea calma si concentrata pe politica interna putea fi inteleasa, dar opinia publica internationala astepta ca liderul european cu cea mai mare credibilitate, Angela Merkel, sa reia discutiile in aceasta directie. Nu este exclus ca o eventuala reusita a solutionarii mai multor crize regionale in cadrul acestei comisii mixte ruso-germane sa fie utilizata drept baza a reluarii negocierilor pentru schimbarea statutului Germaniei in cadrul Consiliului de Securitate al ONU. In plus, in cazul aceluiasi dialog ruso-german nu se poate vorbi doar despre dependenta energetica a industriei Germaniei fata de gazele naturale de provenienta rusa, pentru ca aceasta este unul dintre cei mai importanti parteneri economici ai Federatiei Ruse in acest moment, iar stabilitatea societatii ruse este mentinuta doar de exportul de produse energetice. Situatia se prezinta a fi destul de complicata, si nu pentru Berlin, dar pentru Moscova, care practic cerseste ajutor pentru modernizare din partea oficialilor europeni. Ceea ce rusii numesc "Parteneriat pentru Modernizare", nu este altceva decat recunoasterea ca statul rus se confrunta cu grave probleme interne, altfel reactia rusilor la Rostov-pe-Don ar fi fost alta, mult mai aroganta.

 

Federatia Rusa incepea anul in forta anul 2010. Reusise sa convinga Alianta Nord-Atlantica ca este indispensabila in anumite regiuni conflictuale, in care negarea experientei Kremlinului in negocierea cu liderii din Afganistan, spre exemplu, putea dauna si mai mult stabilitatii zonei. Dialogul in cadrul consiliului Rusia - NATO a fost reluat, iar o posibila criza energetica, de care se temeau europenii, nu s-a mai materializat, pentru ca memorandumul de prevenire a crizelor energetice semnat in acest sens de catre Uniunea Europeana si Rusia la finele anului 2009 a avut efectul scontat. Rusii incercau sa-si probeze credibilitatea de parteneri credibili. Evenimentele pareau sa se deruleze in avantajul Kremlinului. Cu toatea acestea, oficialii europeni se aflau in expectativa. Ucraina isi alegea presedintele, proces egalat, de fapt, cu alegerea vectorului politic al acestui stat. Una dintre greselile majore ale conducerii de la Kremlin a fost sa reactioneze atat de repede la Kiev, practic fortandu-si prezenta militara, prin mituirea energetica a elitelor politice.

 

In plus, recunoasterea faptului ca Federatia Rusa sufera enorm din cauza handicapului la capitolul reforme economice, tehnice si sociale si apelul insistent in favoarea unei asistente europene in cadrul Proiectului "Parteneriat pentru modernizare", ofera avantaj in negocierea spatiului de actiune la frontiera estica pentru Uniunea Europeana.

 

Federatia Rusa nu-si va retrage trupele de pe teritoriul Transnistriei in viitorul apropiat. Acest lucru era previzibil, dar deschiderea spre acceptarea participarii Uniunii Europene la actiunea de pacificare, pe care a confirmat-o Serghei Lavrov ne-ar putea duce cu gandul la faptul ca Moscova nu mai este atat de ostila. "Tiraspolul trebuie sa inteleaga cine vorbeste in numele conducerii Moldovei. Deocamdata, avem parte doar de declaratii controversate, care nu contribuie la cresterea interesului partii transnistrene pentru a se aseza la masa tratativelor", a declarat ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, in cadrul reuniunii de la Weimar, care a avut loc saptamana aceasta la Paris, transmite ITAR-TASS.

 

Practic, oficialii europeni impun Federatia Rusa sa faca presiuni asupra Tiraspolului pentru reluarea dialogului, astfel incat conducerea nerecunoscuta a acestei regiuni sa accepte un compromis. Este un test pe care Moscova trebuie s ail treaca. Germania a oferit un raspuns in numele intregii Europe, considera Alexandr Rarh, membru al consiliului german pentru politica externa: "Haideti sa rezolvam, mai intai, problema prezentei militare a Rusiei in Transnistria, din cauza careia nu functioneaza Tratatul privind armamentul conventional din Europa si nu exista incredere in regiunea Marii Negre, dupa care vom vorbi despre parametrii unei arhitecturi de securitate comune." Expertul german nu crede in reusita acestui proiect, iar memorandumul prin care se doreste crearea acestei comisii ruso-germane va suferi esec inainte de a fi pusa in practica.

 

La Chisinau pozitia Germaniei fata de solutionarea conflictului transnistrean a fost salutata. Asteptarile sunt mari, mai ales ca transformarea Republicii Moldova in povestea de succes a Parteneriatului Estic, - idée intens mediatizata in ultima perioada, - nu se va putea deveni realitate daca se va nega si in continuare necesitatea solutionarii acestei probleme. Este imposibil sa ne imaginam ca o noua arhitectura de securitate europeana, prin care Rusia incearca sa se impuna in calitate de partener egal al Uniunii Europene, va deveni reala in conditiile in care Moscova alimenteaza existenta unui stat separatist chiar in inima Europei. Un parteneriat constructiv in domeniul securitatii internationale, inseamna in primul rand un demers ferm spre eliminarea surselor de instabilitate regionala. Transnistria este o asemenea sursa.