Uzbekistan si SUA au semnat un acord pentru tranzitul proviziilor non-militare catre Afganistan

Horia BARBULESCU

SUA au semnat un acord cu Uzbekistan pentru tranzitul proviziilor de hrana, a echipamentului medical si al altor materiale non-militare pe teritoriul uzbeck, acestea având ca destinatie teatrul de operatiuni din Afganistan. Un acord asemanator cu Ucraina a fost deja finalizat. Transportul proviziilor va fi asigurat de companii private contractate de guvernul american. Aceste actiuni de politica externa pregatesc introducerea de noi trupe în Afganistan. În plus, ele s-au produs la câtva timp dupa demersurile facute de Kyrgyzstan pentru a închide baza aviatiei americane de la Manas, care asigura tranzitul trupelor si echipamentelor militare. (RIA Novosti, Itar-Tass, Reuters, AFP)

 

Eforturile administratiei Obama în directia reusitei planului de pacificare a Afganistanului denota amploarea acestuia si resursele care vor fi puse la dispozitia lui. De asemenea, aceste decizii de politica externa indica transmiterea unor semnale catre Rusia si partenerii sai regionali. Aceste mesaje sunt menite sa arate ca SUA vor sa-i implice cât mai mult pe sustinatorii sai – mai ales în cazul Ucrainei, potential membru NATO – în viitoarele sale planuri în regiune. Decizia Kyrgyzstanului de a închide baza de la Manas are sanse mari de ramâne neschimbata, în ciuda declaratiilor ca negocierile continua. Pe de alta parte, capabilitatile SUA si relatiile favorabile cu India indica faptul ca transportul trupelor si echipamentelor militare s-ar putea realiza si fara ajutorul Kyrgyzstanului. Va fi mai problematic atunci când, odata ajunse în Afganistan, acestea vor trebui aprovizionate regulat. Acordurile subliniaza ca numai echipamentele non-militare vor fi tranzitate pe teritoriul statelor vizate. Aceasta prevedere sugereaza faptul ca SUA vor pune accentul pe reconstructia Afganistanului si vor investi resurse semnificative pentru a câstiga „batalia pentru inimile si mintile” afganilor.

 

Uzbekistanul, si în general statele central-asiatice, înregistreaza constant încalcari ale drepturile omului si sunt state autocratice. Ultima data când SUA au criticat reprimarea violenta a unor revolte (în 2005), Tashkentul a închis baza americana de pe teritoriul sau. Din aceasta cauza, oficialii americani au accentuat faptul ca prezentele acorduri nu sunt o forma de recompensa si nici nu au fost acordate ajutoare financiare în schimbul lor. Pe de alta parte, Pakistanul, care a fost folosit pâna acum pe post de ruta de tranzit, are aproape aceeasi situatie interna, daca nu chiar mai rea din multe puncte de vedere. În cazul statelor central-asiatice discutiile se poarta cu regimuri autoritare, dar care îsi pastreaza monopolul asupra violentei si actioneaza unitar, într-o masura considerabila. În situatia Pakistanului, armata, serviciile secrete si guvernul civil au interese si pozitii divergente, adesea subminându-se reciproc. În plus, evenimentele dovedesc ca securitatea proviziilor tranzitate prin Pakistan este compromisa. Atacurile talibanilor sunt frecvente si ripostele autoritatilor pakistaneze sunt slabe.

 

Rusia încheiase un acord de tranzit cu SUA – suspendat ulterior crizei si razboiului din Georgia – si s-a declarat sustinatoare a eforturile americane de pacificare a Afganistanului. Cu toate acestea, Kremlin-ul a încercat  sa ridice obstacole în calea initiativelor americane în regiune. Una dintre încercarile recente a fost „ispitirea” Kyrgyzstanului cu un ajutor financiar în schimbul evacuarii bazei americane de pe teritoriul acestuia. În plus, ca raspuns la decizia americana de a creste numarul trupelor dislocate în Afganistan, rusii au declarat ca vor crea si ei o forta de reactie rapida în cadrul Organizatiei Tratatului de Securitate Colectiva. Declaratia Moscovei reflecta imaginea pe care Rusia o are despre sine, ca o putere egala a celor occidentale, capabila „sa ralieze aliatii în jurul steagului ei”. Asadar, orice aparenta concesie rusa ar trebui analizata din aceasta perspectiva.

 

Încercarea SUA de a folosi rute de aprovizionare alternative la cea din Pakistan va fi un test pentru capacitatea acestora de a-si coagula prietenii în jurul initiativelor lor – cazul Ucrainei. Va fi, de asemenea, un test pentru capacitatea de a negocia cu state mai putin prietene si mai putin democratice – Uzbekistan. Este foarte probabil ca, în curând, sa aflam ca si Georgia este implicata în aceasta ruta de aprovizionare.

4 aprilie 2009