Războiul din Cecenia pare a se fi încheiat

Radu CUCUTA

Săptămâna trecută mai multe declaraţii ale oficialilor ruşi au făcut aluzie la intenţia Kremlinului de a pune punct de jure conflictului din Cecenia. Preşedintele republicii caucaziene, Ramzan Kadirov  a declarat că războiul va fi considerat încheiat oficial până la finele lunii martie. În ciuda acestor declaraţii optimiste, nicio confirmare oficială nu a acoperit problema încetării conflictului din Caucazul de Nord. În opoziţie cu declaraţiile preşedintelui cecen (care a contrazis datele oficialilor ruşi, susţinând că numărul rebelilor nu este de 480, ci doar de 70 de terorişti care vor fi blocaţi în cursul lunii aprilie), situaţia din regiune pare a se deteriora. Săptămâna trecută, trupe aflate în subordinea Ministerului Apărării şi a Ministerului de Interne au atacat o tabără a rebelilor din Daghestan. Deşi declaraţiile lui Kadirov nu au primit confirmare din partea preşedinţiei ruse, Ministerul de Interne declarând însă că va retrage 20000 de soldaţi din regiune. Relatările mediatice au adus în prim-plan şi solicitarea preşedintelui Medevedev către şeful FSB, Alexandr Bortnikov, cu privire la posibilitatea încheierii formale a conflictului din Cecenia (RIA Novosti, The Jamestown Foundation, ITAR-TASS, CSIS)

Posibilitatea declarării încheierii conflictului din Cecenia poate părea surprinzătoare, dată fiind recrudescenţa violenţelor în regiune. Mai mult, în ciuda comentariilor optimiste ale lui Kadirov pe marginea situaţiei (trebuie să avem în vedere şi faptul că preşedintele cecen este cunoscut pentru declaraţiile cel puţin optimiste), mai multe elemente indică reluarea ostilităţilor în regiune. Atacul forţelor ruseşti în Daghestan a avut drept obiectiv oprirea operaţiunilor derulate de unul dintre cei mai importanţi lideri ai rebelilor sufi, Magomedali Dagabov, fiind una dintre cele mai importante operaţiuni din ultimul an, la ea participând atât forţe regulate cât şi trupe speciale. În acelaşi timp, aşa cum trebuia să admită şi Adilgerei Magomedtagirov. Ministrul de Interne din Daghestan, militanţii sufi constituie un model pentru populaţia tânără din regiune, în ciuda eforturilor oficiale de a bloca efectele propagandei rebelilor. Operaţiunea a fost rpezentată de presă drept un succes, deşi unele analize internaţionale au încercat să sublinieze că atât timp cât rebelii au sprijinul şi admiraţia civililor, lucrurile nu par a fi atât de liniştite pe cât doresc oficialii ruşi să pară. În acest context, operaţiunile ruseşti nu reprezintă neapărat deschiderea unui nou front (datorită totuşi scalei reduse a intervenţiei), dar ele demonstrează clar că dinamica din regiune nu este una care se îndreaptă inexorabil spre pace.  

Comentariile pe marginea ostilităţilor pot fi grupate în două categorii. Pe de parte, viziunea „conservatore” subliniază că atacurile teroriste la scală mică nu reprezintă o noutate, ele constituind metoda prin care teroriştii îşi reafirmă poziţia după mai multe luni de inactivitate (din cauza condiţiilor dificile în timpul iernii). Această interpretare oarecum ironică (atacurile teroriste sunt reluate primăvara) poate fi considerată amuzantă de observatorii internaţionali, deşi ea demonstrează clar că pacificarea regiunii rămâne în continuare un obiectiv şi nu neapărat o realitate. A doua perspectivă asupra dinamicii din Caucazul de Nord este că actele de violenţă ale teroriştilor constituie un fenomen răspândit în regiune. Un raport CSIS din februarie 2008 sublinia că în cursul anului trecut, singura perioadă lipsită de violenţe a fost cea corespondentă conflictului ruso-georgian, în august 2008. După plecarea trupelor, violenţele au atins punctul maxim atât în Cecenia, cât şi în Inguşetia. Osetia de Nord şi Kabardino-Balkaria par a fi regiunile cel mai puţin afectate, dar, deşi numărul de atentate rămâne minim, el este periculos de constant. 

În aceste condiţii, întrebarea cu privire la motivele declarării finalului conflictului este perfect întemeiată. În ultimă instanţă, finalul unei confruntări militare sau politice depinde nu numai de determinarea unuia dintre actori de a încheia conflictul, ci şi de capacitatea lui de a învinge voinţa adversarului. Războaiele sunt doar rareori purtate şi câştigate de declaraţii. Atât timp cât Rusia se confruntă cu probleme importante, declaraţia nu are nicio valoare militară. Explicaţia are mai puţin de-a face cu derularea în sine a ostilităţilor, fiind legată în special de dinamica economică a Rusiei. Una dintre cele mai importante lecţii ale războiului anti-gherilă este folosirea alternativă a „băţului” şi a „morcovului”. Liderii ruşi sunt conştienţi de faptul că în lupta împotriva militanţilor radicali, victoria nu depinde doar de capacitatea de a câştiga înfruntarea militară, ci şi de beneficiile economice – populaţia trebuie să vadă că beneficiile econbomice oferite de regim sunt mai importante decât promisiunile rebelilor. Declararea Ceceniei drept o regiune în care Rusia duce o luptă împotriva teroriştilor a adus nu numai modificări ale normelor (pentru a permite acţiunea forţelor militare), ci şi alocarea unor fonduri impresionante pentru a reconstrui infrastructura micii republici. De-a lungul timpului, mai multe voci au criticat faptul că administraţia locală a neglijat sarcinile ce îi reveneau, bazându-se pe abundenţa fondurilor Kremlinului. Declarând regiunea drept una pacificată, oficialii ruşi speră atât să economisească fonduri (pe măsură ce efectele crizei economice se amplifică), cât şi să forţeze administraţia cecenă să se impună ca o instituţie eficientă. Cum limitarea costurilor pare a fi imperativul momentului, retragerea a 20000 de soldaţi nu este surprinzătoare, deşi ar putea genera recrudescenţa activităţilor teroriste (probabil din această cauză forţele cheie din Caucaz – Brigada 46 a Ministerului de Interne şi Brigada 42 a Ministerului Apărării vor rămâne în Cecenia).

1 aprilie 2009