Scandal diplomatic fara precedent in relatiile ruso-ucrainene. 

Daniela SISCANU
19 august 2009

Relatiile dintre Rusia-Ucraina au atins linia dincolo de care esteposibila doar  ruperea raporturilor. Atat presa, cat si majoritatea expertilor privesc ultimele evenimente prin prisma alegerilor prezidentiale ucrainene din ianuarie 2010. Prin actiunile sale peresedintele rus Dmitrii Medvedev a transmis un mesaj foarte clar fortelor proruse din Ucraina: Moscova este interesata de schimbarea puterii.(Mediafax)

Scandalul diplomatic dintre Rusia si Ucraina a inceput in luna iulie a acestui an, cu prilejul pregatirilor sarbatoririi, la 26 iulie, a Zilei flotei militare ruse. Autoritatile ucrainene au sesizat miscari neautorizate ale unor utilaje auto ce transportau prin orasul Sevastopol  rachete navale tip „Malahit” si „Miraj”. Dupa cateva atentionari esuate, Kievul a acuzat oficial Moscova de incalcare a prevederilor acordului bilateral privind regimul transportarii armamentului si a miscarii formatiunilor militare ale flotei ruse de la Marea Neagra.

Desi, la 26 iulie,  comandantul suprem al fortelor militare navale ruse, amiralul Vladimir Vysotkii si-a cerut scuze pentru iregularitatile comise si a consimtit efectuarea unei anchete in acest sens, Kievul a hotarat sa sanctioneze Moscova prin expulzarea a doi diplomati rusi, sub acuzatia ca cei doi practicau activitati incompatibile cu statutul lor.  Este vorba despre consilierul ambasadei ruse la Kiev, Vladimir Lysenko si de consulul general al Federatiei Ruse la Odessa, Alexandr Gracev.

Drept urmare, Moscova a cerut Ucrainei sa-i recheme pe consilierul ambasadei ucrainene Igor Bereznik si pe consulul general la Sankt Petersburg, Natalia Prokopovici.

La 11 august presedintele rus a declarat ca a amanat trimiterea ambasadorului sau la Kiev. Tot in aceeasi zi, srviciul de presa a Kremlinului a anuntat ca Dmitrii Medvedev a trimis o scrisoare adresata presedintelui ucrainean prin care califica situatia actuala in care se afla relaiile ruso-ucrainene drept una de criza, iar expulzarea diplomatilor rusi, drept o provocare. Documentul reprezinta o lista intreaga de acuzatii aduse presedintelui Iuscenko. Potrivit lui Medvedev, Iuscenko este responsabil pentru livrarile de armament Georgiei, armament folosit de militarii georgieni pentru „a ucide populatia civila si trupele ruse de mentinere a pacii din Thinvali”. Totodata, Medvedev si-a manifestat dezaprobarea fata de aspiratiile nord-atlantice ale Ucrainei: „Conducerea Ucrainei, ignorand doleantele propriilor cetateni,  insista sa adere la NATO. O continuare a acestui curs distructiv reprezinta o tentativa de ingreunare a activitatii flotei ruse de la Marea Neagra”. Scrisoarea continue cu acuzatii referitoare la deteriorarea relatiilor economice si culturale dintre cele doua state. Presedintele rus a accentaut ce aste pusa in pericol folosirea de catre Rusia si Ucraina a sistemului unic de transport al gazelor care asigura securitatea energitica si a altor state europene. In ceea ce priveste aspectul istorico-cultural al relatiilor ruso-ucrainene, Medvedev a acuzat autoritatile ucrainene de glorificare a colaboratorilor cu Germania fascista, de exagerarea imaginii prezentate comunitatii internationale a foametei din anii 1930-1931 (genocid al poporului ucrainean) si de incercarile de inlatutare a limbii ruse sistemul judiciar, din viata culturala si stiintifica, din presa si invatamant. In incheiere, Medvedev si-a anuntat decizia de a amana trimiterea ambasadorului Mihail Zurabov la Kiev, cu mentiunea ca plecarea acestuia va fi determinata de evolutia relatiilor dintre Rusia si Ucraina, care se vor imbunatati doar atunci cand vor veni “noi conducatori” ucraineni. Prin urmare, “Rusia spera ca o noua conducere politica a Ucrainei va fi dispusa sa stabileasca relatii conforme adevaratelor aspiratii ale poporului nostru”.

Desi consilierul presedintelui Medvedev a precizat ca aceasta scrisoare nu presupune ruperea sau inghetarea raporturilor ruso-ucrainene, ci este indreptata impotriva lui Victor Iuscenko, e necesar de amintit ca inaintea declansarii razboiului cu Georgia, Medvedev e facut o declaratie asemanatoare. Liderul de la Kremlin afirma atunci ca reluarea relatiilor ruso-georgiene ar fi posibila doar dupa plecarea lui Saakasvili de la putere. Declaratia survenise dupa arestarea si expulzarea din Georgia a unor ofiteri rusi acuzati de spionaj in favoarea Federatiei Ruse.

Totodata, e necesar de adus la cunostinta ca la 10 august Medvedev a inaintat in Duma de Stat un proiect de lege privind posibilitatea folosirii fortei armate inafara teritoriilor Federatiei Ruse. Potrivit acestui proiect fortele armate pot interveni in caz de: atac asupra fortelor armate ruse dislocate inafara teritoriului rus; respingere sau prevenire a agresiunii indreptate impotriva altui stat; pentru protectia cetatenilor rusi aflati in strainatate; in lupta impotriva pirateriei si pentru garantarea securitatii circulatiei navelor. In acest context, evident, apare intrebarea daca putem considera o coincidenta faptul ca a doua zi dupa inaintarea acestui proiect de lege, presedintele rus a atacat atat de dur conducerea ucraineana.

Desi acest conflict pare a fi mai mult de natura politica, nu poate trece neobservat si aspectul economic al relatiilor dintre Rusia si Ucraina. O cauza importanta a degenerarii disensiunilor dintre Moscova si Kiev sunt actiunile presedintelui Iuscenko in domeniul energetic. Potrivit Moscovei, autoritatile de la Kiev au semnat acorduri cu UE privind livrarea gazului rus in detrimentul intereselor Rusiei, fiind, totodata, in conflict cu intelegerile ruso-ucrainene anterioare. E vorba de declaratia de la Bruxelles, semnata la 23 martie 2009 de catre Viktor Iuscenko, Iulia Timosenko si Jose Manuel Barroso. Declaratia prevede divizarea companiei „Neftogaz Ucraina” pe activitati mai mici – „Ucrtransgaz” va controla tranzitul gazelor si stocarea acestora in depozite subterane, „Neftegazseti” va fi responsabil de livrarea gazelor pe piata externa, iar „Ucrgazodobycha” va efectua cercetari geologice si de extrageri. Potrivit directorului Institului de strategii globale de la Kiev, Vadim Karasev, „Gazprom” va fi nevoit sa-si vanda gazul la granita cu Ucraina, iar „Naftogaz” are posibilitatea de a permite accesul altor companii la conducte, fapt care ar presupune sfarsitul monopolului rus pe teritoriul ucrainean.

Totodata, europenii au venit cu sugestia ca „Neftogaz” sa mareasca tariful de tranzit al gazului rus si sa micsoreze volumul de achizitii in 2010. La 11 august, mass-media ucraineana anunta ca „Neftogaz” intentioneaza sa scada volumul de achizitii de la 52 miliarde de metri cubi la 35 si ca va mari tariful de tranzit cu 35% (in prezent „Gazprom” plateste 1,7 USD pentru o mie de metri cubi/100km).

Intre timp, reactiile din capitala ucraineana nu au intarziat. Rada de la Kiev a declarat ca “tonalitatea agresiva a mesajului liderului rus îi vizeaza nu numai pe Viktor Iuscenko si politica sa, ci si întreg poporul ucrainean”. La 12 august presedintele Iuscenko a trimis o scrisoare de raspuns la invinuirile liderului de la Kremlin. Iuscenko s-a aratat dezamagit de „caracterul neprietenos” al afirmatiilor lui Medvedev si a comentat fiecare acuzatie a presedintelui rus. Referitor la nemultumirile legate de livrarea armamentului catre statul georgian, Iuscenko a accentuat ca nu exista sanctiuni internationale care limiteaza sau interzic acest lucru. Potrivit presedintelui ucrainean Rusia urmareste sa creeze, prin aceste acuzatii, o imagine a Ucrainei ca stat ce nu respecta normele internationale. In ceea ce priveste aspiratiile nord-atlantice, Iuscenko a subliniat ca Ucraina este un stat independent si suveran, si are dreptul sa devina membra a alinatelor politico-militare. Liderul de la Kiev a mai  semnalat si faptul ca in conformitate cu prevederile constitutiei, dislocarea pe teritoriul ucrainean al fortelor militare straine este interzisa. Iar in ceea ce priveste problema transportului gazelor, Iuscenko a dat asigurari ca actiunile intreprinse de Ucraina au drept scop modernizarea sistemului de conducte, amintind ca tara sa  a sustinut Rusia in demersul sau de a reinnoi baza legala internationala din domeniul energetic. De asemenea, presedintele Iuscenko a precizat, ca desi pe teritoriul Federatiei Ruse locuiesc, in numar mare, etnici ucraineni, acestia nu au acces la educatie in limba lor materna, iar acuzatiile referitoare la imixtiunea in treburile bisericii ortodoxe nu au nici un temei, deoarece constitutia garantaza libertatea religioasa a fiecarui cetatean ucrainean.

Iuscenko si-a incheiat scrisoarea cu mentiunea ca este adeptul unei colaborari largite cu Federatia Rusa.

Tot ca reactia la mesajul presedintelui Medvedev a venit si declaratia prim-ministrului ucrainean Iulia Timosenko. Seful guvernului de la Kiev a venit cu un apel de reconcieliere intre sefii celor doua state, specificand ca intentioneaza sa colaboreze cu Federatia Rusa de pe pozitii de egalitate, fara, insa, a permite imixtiuni din afara in politica interna si cea externa a tarii sale.

Tirada de acuzatii reciproce nu a trecut neanalizata in presa rusa si ucraineana. Directorul Centrului de cercetari politice aplicate a declarat intr-un interviu acordat mass-mediei ucrainene ca este de parere ca epistola venita de la Kremlin va mobiliza electoratul nationalist, in special cel din Ucraina de Vest. Aceasta opinie este impartasita si de alti analisti politici ucraineni. 

Atat presa rusa, cat si cea ucraineana apreciaza ca Moscova a intrat în cursa electorala de la Kiev declarându-i lui Iuscenko un „razboi rece”. Potrivit cotidianului rus „Kommersant“, „Iuscenko nu mai este presedinte pentru Medvedev”, iar ziarul „Vedomosti” scria zilele trecute urmatoarele: „Nu ne mai jucam cu Iuscenko si îl asteptam pe succesorul sau”.

Se poate afirma, cu certitudine, ca  Rusia nu si-a mai manifestat pana acum, intr-un mod atat de ferm, nemultumirile sale fata de Ucraina. Pozitia oficiala a Moscovei fata de Ucraina poate fi calificata drept un amestec in probleme ce tin de competenta exclusiva a statului ucrainean si evidentiaza un comportament imperial. Mesajul liderului de la Kremlin este, de asemenea, si o incurajare a etnicilor rusi din Ucraina  in alegerile viitoare , o incercare de a influenta in mod direct alegerile prezidentiale.