Reacţii regionale la criza politică din Kirghistan

 

Daniela ŞIŞCANU

28 aprilie 2010

 

Preşedintele Uzbekistanului Islam Karimov a declarat, la Moscova, după convorbirile pe care le-a avut cu preşedintele Rusiei Dmitri Medvedev că evenimente precum cele din Kirghistan nu pot avea loc şi în tara sa, dar a avertizat că  instabilitatea din Kirghistan se poate prelungi, cu efecte pe termen lung. Karimov care se află la putere de 20 de ani, a spus şi că activitatea militanţilor islamici este in creştere în ţara sa. Grupurile pentru apararea drepturilor omului sustin că preşedintele uzbek foloseşte această potenţială ameniţare pentru a îngradi libertăţile civile şi religioase.(europalibera.org)

 

Evenimentele din Kirghistan sunt urmărite îndeaproape de liderii celorlalte state din Asia Centrală. Continuarea manifestărilor violente şi incapacitatea guvernului interimar de a instala ordinea pe întreg teritoriul republicii generează îngrijorări printre vecinii Kirghistanului. Autorităţile s-au grăbit să ia diferite masuri pentru a preveni producerea unor evoluţii similare  şi în ţările lor.

 

Liderii celor mai autoritare regimuri din regiune - Uzbekistan şi Turkmenistan - au optat pentru o auto-izolare imediată: atât conducerea, cât şi mass-media controlată de autorităţi evită comentariile privind răsturnările politice din Kirghistan.

 

Însă, Kazahstan, un alt actor foarte important în zonă, a adoptat o atitudine total diferită. În calitatea sa de stat-preşedinte al OSCE, Kazahstan încearcă să folosească, pe plan extern, metode diplomatice pentru a detensiona situaţia din regiune, iar în ceea ce priveşte climatul din interiorul ţării, autorităţile kazahe accentuează în mod repetat că doar prin intermediul stabilităţii politice se poate asigura progresul economiei kazahe şi bunăstarea cetăţenilor.

 

Singurul stat care şi-a exprimat regrete şi compasiune pentru victimele violenţelor din Kirghistan a fost Tadjikistan, care nu are influenţa politică a vecinilor săi bogaţi în resurse energetice.

 

Directorul Institutului de strategii economice - Asia Centrală, Aitolkyn Kurmanova, e de părere că reacţiile, atât de diferite între ele, ale ţărilor din această regiune reflectă, de fapt, nivelul libertăţilor politice şi a mişcărilor liberale din fiecare stat în parte.

 

Spre exemplu, exprimându-şi îngrijorarea privind posibila escaladare şi extindere  a tulburărilor din Kirghistan în întreaga regiune, preşedintele kazah, Nursultan Nazarbaiev, a cerut guvernului interimar de la Bişkek să ia măsuri pentru reducerea sărăciei. Consolidarea bunăstării economice este o tactică de limitare a influenţei opoziţiei în viaţa politică a kazahilor. Autorităţile din această ţară mizează  pe sprijinul clasei mijlocii aflate în plin proces de închegare, care pentru a evita pierderea beneficiilor financiare dobândite, este dispusă să tolereze situaţia politică actuală din interior.

 

Pe de altă parte, atât autorităţile din Uzbekistan, cât şi cele din Turkmenistan sunt capabile să recurgă la forţa brută pentru a descuraja mişcările sociale. La 20 aprilie, în timpul vizitei sale la Moscova, preşedintele uzbek, Islam Karimov, a declarat că instabilitatea politică din Kirghistan ar putea dobândi un caracter permanent, subliniind, totodată că producerea unor tulburări politice similare în ţara sa este prea puţin probabilă. E de menţionat faptul că evenimentele din Kirghistan s-au suprapus cu comemorarea victimelor ciocnirilor violente de acum cinci ani, din oraşul Andijan. La 13 mai 2005 forţele de ordine au deschis focul asupra protestatarilor din Andijan, şi potrivit datelor oficiale, 187 de persoane şi-au pierdut viaţa. Conform unor surse independente, violenţele s-au soldat cu o mie de victime. După aceste vărsări de sânge Uzbekistan s-a auto-izolat  de lumea exterioară, iar Karimov este hotărât să contracareze orice ameninţare la adresa regimului său.

 

Însă factori precum sărăcia, corupţia şi condiţiile economice dificile, care au devenit o pepinieră a nemulţumirilor ce au dus la producerea violenţelor în Kirghistan, sunt prezenţi şi statele vecine, şi nici unul dintre aceste state nu poate exclude posibilitatea desfăşurării unor evenimente asemănătoare pe teritoriul său.