This text is replaced by the Flash movie.
ro en
 
 
 
 
Newsletter
 
 
 
 
Publicatii » Policy Briefs » Rusia si lumea in 2010 prioritati de politica externa
 

Rusia şi lumea în 2010 - priorităţi de politică externă

 

Angela GRĂMADĂ

20 aprilie 2010

 

Institutul de Economie Mondiala si Relatii Internationale al Academiei de Stiinte al Federatiei Ruse, Fondul Cercetarilor si Initiativelor de  Perspectiva si Camera de Comert si Industrie a Federatiei Ruse au facut public in luna martie 2010 raportul "Rusia si lumea: 2010". Raportul este constituit din doua parti. Prima este dedicata economiei, iar cea de-a doua politicii externe. Capitolul economic prezinta prognoze ale evolutiei raporturilor economice ale Federatiei Ruse cu partenerii, cu accent deosebit pe problemele de importanta majora pentru asigurarea stabilitatii economice interne a statului pentru anul 2010, in conditiile continuarii crizei globale. Cea de-a doua parte a acestui studiu este dedicata politicii externe a Federatiei Ruse si principalelor directii de actiune pentru atingerea obiectivelor si intereselor nationale fixate in documentele oficiale.

 

Tendintele in materie de politica externa ale anului 2010, prezentate de cercetatorii de la Institutul de Economie Mondiala si Relatii Internationale al Academiei de Stiinte al Federatiei Ruse, Fondul Cercetarilor si Initiativelor de  Perspectiva si Camera de Comert si Industrie a Federatiei Ruse sunt destinate rationalizarii resurselor politice si diplomatice pe care le detine Moscova, astfel incat partenerii sa perceapa ca implicarea Federatiei Ruse in rezolvarea problemelor de importanta majora pentru mentinerea stabilitatii in anumite regiuni sau mediului international, in general, este absolut indispensabila. De altfel, oficialii de la Kremlin au insusit mai multe metode de a se impune in fata elitei politice internationale, inclusiv prin oferirea unor alternative mai putin acceptabile sau prin utilizarea unor instrumente interzise de practica internationala.

 

Daca aceste instrumente si metode de politica externa vor fi capabile sa contribuie la atingerea obiectivelor principale ale Federatiei Ruse incluse in Conceptia de Politica Externa a acestui stat, atunci ele vor fi incurajate in existenta lor. Acest document oficial care sta la baza politicii externe ruse trebuie sa transforme Rusia in unul dintre cele mai influente centre ale lumii contemporane.[1] Aceasta pozitionare pe scena politica internationala este necesara, se afirma in acelasi document oficial, pentru a creste potentialul politic, economic, intelectual si spiritual al tarii. De aici, putem sa facem o concluzie primara ca dezvoltarea interna a statului rus si a cetatenilor sai tine de modul in care acestia se percep pe plan international. Liderii de la Kremlin combat frustrarea economica cu masuri politice, ceea ce contravine principiilor logice de dezvoltare a statutului de mare putere in relatiile internationale.

 

Asemenea rapoarte sunt elaborate in fiecare an. Totusi, anul 2010 va intra in istorie ca anul in care liderii de la Kremlin vor impune Federatiei Ruse un nou curs in politica si economia mondiala, cel putin la nivel de doleanta politica si  obiectiv major al partidului "Rusia Unita" aflat la guvernare. Din pacate studiilor cu adevarat obiective opinia publica de la Moscova le acorda mai putina atentie decat celor cu ajutorul carora liderii rusi momesc electoratul dornic de reafirmarea Rusiei pe plan extern.

 

Iata de ce raportul "Rusia si lumea: 2010", de altfel, ca si celelalte studii elaborate la fiecare final de an politic de catre cercetatorii de la Institutul de Economie Mondiala si Relatii Internationale al Academiei de Stiinte al Federatiei Ruse, Fondul Cercetarilor si Initiativelor de  Perspectiva si Camera de Comert si Industrie a Federatiei Ruse insista mai intai pe problemele economice acute si doar mai apoi pe solutiile propuse pentru orientarea vectorilor de politica externa a Rusiei. Asemenea studii sunt destinate sa demonstreze conexiunea politico-economica a statului rus cu mediul international, altfel efectele crizei financiare internationale nu ar fi afectat atat de mult stabilitatea indicatorilor economici si nici nivelul de trai al cetateanului simplu, care nu risca sa se arate nemultumit de guvernarea actuala.

 

Indicatorii macroeconomici prezentati de catre autorii acestui studiu arata o dependenta excesiva a economiei ruse in perioada crizei globale fata de exportul de produse energetice, dar si o scadere a Produsului Intern Brut in prima jumatate a anului 2009 cu 10,4%.[2]

 

Neparticiparea statului rus la lucrarile Organizatiei Mondiale a Comertului, adica negocierea deja de mai bine de 16 ani a aderentei Federatiei Ruse la aceasta organizatie internationala, a permis conducerii de la Moscova sa adopte masuri protectioniste in comertul extern. Acest "specific rusesc" nu a inregistrat succese majore in atingerea unor cifre impresionante pentru principalii indicatori economici, chiar daca au fost majorate barierele tarifare si netarifare pentru produsele de provenienta rusa, care in consecinta au dus la necesitatea suplimentarii acestor masuri cu stimularea cererii interne.

 

O alta urmare a crizei profunde prin care trece economia rusa este si trecerea multor active din domeniul privat in cel de stat. Administrarea acestora in maniera eficienta, impreuna cu asanarea domeniul financiar, adica a sistemului bancar, prin eliminarea creditelor dubioase si a institutiilor ce le ofera si crearea unor mecanisme de eliberare a bancilor de "activele daunatoare"[3] par sa fie solutiile optime pentru resuscitarea economiei rusesti pe care guvernarea trebuie sa le adopte.

 

Restabilirea pretului petrolului in anul 2009, adoptarea masurilor necesare pentru oprirea celui de-al doilea val al crizei in domeniul bancar, incurajarea producatorului autohton si stimularea consumului intern au fost factorii care au contribuit la mentinerea economiei ruse pe linia de plutire. Aceste realitati economice au permis actualei conduceri de la Moscova sa isi mentina acelasi nivel de credibilitate in fata alegatorilor.[4] Desi mandatul de premier al lui Vladimir Putin s-a nimerit a fi in perioada recesiunii economice, crediblitatea acestuia in fata electoratului nu a suferit modificari majore, dimpotriva a reusit sa depaseasca nivelul de 50%, iar presedintele in exercitiu, Dmitrii Medvedev, nu a reusit decat sa se situeze in umbra fostului sef de stat.

 

Daca Rusia va continua sa obtina acelasi nivel al indicatorilor macroeconomici pana la sfarsitul mandatului actualului presedinte de stat, atunci s-ar putea sa asistam la schimbarea actualului lider cu unul mai vechi la Moscova. De obicei, electoratul taxeaza conducatorul incapabil sa gestioneze scaderea ritmului de dezvoltare economica spre final de mandat, chiar daca atributiile acestuia au mai mult un caracter de ordin extern.

 

In ultima perioada Moscova a fost destul de activa in elaborarea unor documente menite sa-i pregateasca reintrarea in forta in circuitul politic international. Resetarea relatiilor ruso-americane, elaborarea si trimiterea catre majoritatea actorilor occidentali a Tratatului de Securitate Europeana pentru acceptare, destinat construirii unei noi arhitecturi de securitate europeana, semnarea la Praga in luna aprilie 2010 a Tratatului de Dezarmare Nucleara START - II - sunt doar cateva dintre liniile de actiune ale politicii externe ruse.

 

In conformitate cu textul Raportului "Rusia si lumea: 2010" politica externa rusa are cinci mari linii directoare de actiune:[5] relatia cu Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeana, Asia de Est, Orientul Apropiat si fostele state ex-sovietice, adica Vecinatatea Apropiata. Ceea ce trebuie sa apreciem la acest raport este structura lui, in care autorii acorda mai multa importanta domeniului economic, decat celui de politica externa. O asemenea abordare este logica si necesara, deoarece fara o dezvoltare economica durabila si sutinuta prin actiuni concrete, interesele si obiectivele de politica externa ale unui stat nu pot fi materializate.

 

Desi continutul raportului trebuia sa fie un catalog de previziuni pentru anul politic international 2010, acesta s-a dovedit a fi mai mult un set de recomandari pragmatice pentru decidentii rusi in materie de politica externa. Autorii nu pot fi acuzati de romantism, asa cum se intampla in cazul raportului "Rusia secolului XXI - imaginea viitorului dorit" - proiectul de modernizare a Rusiei, aflat sub tutela presedintelui rus, Dmitrii Medvedev[6] si elaborat de catre colaboratorii Institutului pentru Dezvoltare Moderna din Rusia.

 

Prioritatile raportului bilateral ruso-american

 

Constructia dialogului ruso-american in anul 2010 va fi orientata spre stoparea inrautatirii raportului bilateral intre cei doi actori - proces care a inceput inca in anul 2008, odata cu schimbarea liderilor de la Casa Alba si Kremlin. Autorii raportului recomandau eliminarea caracterului dur din negocierea unor probleme de importanta majora pentru stabilitatea unor regiuni cu probleme. Ambii presedinti de state, atat rus, cat si american, sunt la jumatatea primelor mandate. Barack Obama a preluat sefia statului, mostenind de la predecesorul sau o agenda incarcata, promitand alegatorilor sai transparenta in luarea deciziilor de politica externa. Complexitatea problemelor cu care se confrunta Statele Unite ale Americii in Irak, Afganistan, dar si Iran sau Coreea de Nord impun adoptarea unei strategii de minimizare a pierderilor si de preintampinare a declansarii unui nou conflict in Irak sau a perpetuarii crizei politice din Afganistan. In aceste conditii incheierea parteneriatelor sunt conditii obligatorii pentru reusita procesului de retragere a fortelor militare americane din Irak. Daca, totusi, conflictul in regiune nu va putea fi evitat, atunci, cel mai probabil, Statele Unite ale Americii vor accepta o coalitie formata din NATO, Rusia, India si China. Casa Alba are nevoie de aliati, iar Kremlinul cunoaste acest lucru.

 

Revenind, insa, la mandatele prezidentiabililor de la Washington si Moscova, trebuie sa constientizam urmatorul fapt: anul 2010 va fi anul care se vor pune bazele prognozelor pentru mutatiile politice care vor avea loc in intervalul de timp 2011 - 2012 - perioada campaniilor electorale atat in Statele Unite, cat si in Federatia Rusa. Prima jumatate a mandatelor a demonstrat ca exista resurse si de-o parte si de cealalta pentru adoptarea unui dialog civilizat intre cei doi mari rivali. Echilibrul negocierilor bilaterale a fost alimentat in foarte mare masura de capacitatea celor doi lideri de a adopta o pozitie constructiva, capabila sa asigure evitarea punctelor critice, chiar daca pe alocuri dezbaterile cu privire la continutul documentelor oficiale bilaterale semnate recent au fost destul de aprinse.

 

Statele Unite ale Americii par sa fi renuntat la unilateralism in luarea deciziilor de politica externa. O atare deschidere spre rezolvarea problemelor este convenabila pentru partenerii sai europeni, care recomanda rezolvarea diferendelor internationale pe cale pasnica si insista asupra renuntarii la razboi. Puterea oferita de catre forta militara este o iluzie, cred statele europene, iar utilizarea poate conduce la pierderea unor pozitii importante in ierarhia mondiala. Statele membre ale Uniunii Europene au adoptat o pozitie pragmatica fata de utilizarea armei.

 

Andrew J. Bacevich, profesor de istorie si relatii internationale la Universitatea din Boston este ferm convins de ireversibilitatea pacificarii Europei.[7] Atentia pe care o acorda oficialii europeni procesului de unificare este benefica nu doar cresterii autoritatii acesteia la nivel regional. Negarea utilizarii fortei militare ca si instrument de rezolvare a conflictelor regionale o datoram experientei prin care au trecut statele europene in cele doua razboaie mondiale si nu numai. Impunerea unor actori statali sa participe la operatiuni militare in zone de conflict nu duc neaparat la scaderea credibilitatii acestora, ci la degradarea imaginii Statelor Unite ale Americii ca promotoare a valorilor democratice. Mai rau, existenta organizatiilor regionale internationale, din care fac parte SUA, devine inutila, considera liderii statelor cu probleme, deoarece acestea percep ca unica filosofie de actiune unilateralismul renegat de actorii europeni ca mod de gandire a solutiilor.

 

La nivel declarativ si oficialii rusi au pastrat linia multilaterala in luarea deciziilor. Principalul document care reglementeaza politica internationala a statului rus contine prevederi clare in acest sens:

 

"Rusia va continua sa insiste asupra inceputurilor multilaterale in afacerile globale si formarii unei asemenea arhitecturi a relatiilor internationale, care sa-si aiba baza in recunoasterea de catre comunitatea internationala a principiilor indivizibilitatii securitatii in lumea moderna, reflectandu-i diversitatea acesteia."[8]

 

Utilizarea multilateralismul in relatiile diplomatice de catre Federatia Rusa nu este un principiu bine inradacinat. De fiecare data cand interesul national de politica externa rus va necesita aplicarea unor metode de actiune unilaterala, aceasta nu va ezita sa utilizeze unilateralismul, lucru demonstrat in cadrul conflictului ruso-georgian din luna august 2008. Deci, putem sa observam cum politica externa rusa oficial are ca principiu multilateralismul, dar neoficial actioneaza unilateral si asta deoarece interesul national nu are nevoie sa cunoasca limita dintre cele doua principii antagonice. El, interesul national, trebuie sa fie realizat, indiferent de relatia cu partenerul sau rivalul.

 

Aceeasi logica in adoptarea deciziilor, iar ulterior si implementarea lor, a fost utilizata si de catre Statele Unite ale Americii. Invadarea Irakului in anul 2003 este cel mai bun exemplu in acest sens. Dar, pentru Casa Alba toti isi doresc sa asiste nu doar la o schimbare a culorii politice, ci si la cea a modului de abordare a problemelor regionale. Eduard Soloviov, politolog si colaborator stiintific al Institutului de Economie Mondiala si Relatii Internationale al Academiei de Stiinte din Rusia este de parere ca la Washington s-a schimbat doar forma politicii externe, nu si continutul, pentru ca presedintele Obama actioneaza intr-un mediu aflat intr-o schimbare continua, dupa care nu reuseste sa tina pasul.[9] Acelasi Eduard Soloviov sustine ca presedintele american este, inca, la etapa pregatirii terenului pentru prezentarea marii strategii de politica externa, astfel incat aceasta sa lucreze pentru obtinerea celui de-al doilea mandat, adica pentru anul 2012.

 

Se pare ca liderul de la Casa Alba are asigurata stabilitatea guvernarii si din cauza iesirii economiei americane din recesiune, aici inregistrandu-se primele cresteri ale indicatorilor macroeconomici. In timp ce Obama este sustinut sa devina presedinte pentru a doua oara de catre economia tarii, Dmitrii Medvedev se vede obligat sa il pedepseasca in discursuri oficiale pe fostul sef de stat, Vladimir Putin - responsabil cu guvernarea tarii.

 

Resetarea relatiilor bilaterale ruso-americane, despre care s-a discutat foarte mult in anul 2009, se datoreaza in primul rand schimbarii liniei de discurs a celor doi presedinti in materie de politica externa, a atitudinii de reconciliere dupa o perioada lunga de contradictii si percepere diferita a manierei de actiune finala cu scopul de a solutiona anumite probleme cu caracter international.

 

Prioritatile europene ale politicii externe ruse

 

In opinia autorilor raportului "Rusia si lumea: 2010" Uniunea Europeana va continua sa trateze cu suspiciune partenerul sau de la Est. Din pacate pentru liderii de la Kremlin, conflictul ruso-georgian din vara anului 2008 a alimentat aceasta reactie defensiva a europenilor, ducand la perceperea statului rus ca o non-democratie. Aceasta atitudine are drept efect "de-europenizarea" sau "chinizarea" intereselor de politica externa ale Federatiei Ruse, mai adauga autorii studiului[10]. In situatia in care Uniunea Europeana nu va accepta sa negocieze cu Rusia rezolvarea unor probleme economice, politice si energetice stringente, atunci Kremlinul se va orienta spre alti consumatori estici, precum este China.

 

Moscova pune accent in dialogul politic pe care il poarta cu Uniunea European si pe situatia din Iran si Coreea de Nord, care la momentul de fata avantajeaza promovarea intereselor Rusiei in anul 2010. Conducerile acestor doua state percep in maniera diferita impactul solutiilor propuse de Kremlin in raport cu cele inaintate de Bruxelles sau Washington. Acest lucru a trasformat Moscova intr-un fel de  sursa pentru rezolvarea acestor probleme regionale.

 

Apropierea de Europa va ramane tema prioritara a politicii externe ruse in perioada imediat urmatoare, dar intrebarea este cat de repede se va plictisi Kremlinul de atitudinea neincrezatoare a statelor membre ale Uniunii Europene?

 

Exista, insa, un domeniu in care interesele celor doua parti se intersecteaza: resursele energetice. Pentru a evita o noua criza energetica, Federatia Rusa si Uniunea Europeana au rationalizat dialogul in acest domeniu, iar procesul s-a soldat cu semnarea unui memorandum de prevenire a noilor crize energetice, care va fi pus in aplicare daca Ucraina va avea un comportament inadecvat si nu va respecta conditiile care i-au fost impuse.

 

Linia dialogului cu Uniunea Europeana va fi continuata si in directia semnarii unui nou acord de cooperare UE - Rusia in anul 2010. Cercetatorii care au elaborat raportul sunt de parere ca in acest an vom asista la semnarea noului document de cooperare intre cei doi actori, care va avea un continut mult mai amplu si mai cuprinzator fata de cel vechi, expirat inca in anul 2007. Parlamentarii europeni au mentionat in recomandarile elaborate in anul 2009 pentru Consiliul European[11] ca razboiul ruso-georgian din luna august 2008, in urma caruia Federatia Rusa a incalcat suveranitatea si integritatea Georgiei, precum si crizele energetice repetate, in care a fost implicata Ucraina au stat la baza tergiversarii reluarii dialogului constructiv intre reprezentantii oficiali ai Bruxelles-ului si Moscovei, astfel incat acest act oficial sa fie semnat in timp util.

 

In alta ordine de idei, intrarea in vigoare a Pareteneriatului Estic al Uniunii Europene, cu toate implicatiile sale financiare si politice, a rascolit orgoliile de la Moscova, acestea simtindu-si amenintate interesele politice in spatiul ex-sovietic. Numai dupa ce a devenit clar faptul ca atractivitatea acestui proiect european are un nivel scazut, deoarece Parteneriatul Estic nu ofera oportunitatea de integrare in Uniunea Europeana pentru cele sase state participante, liderii de la Kremlin au adoptat o pozitie mai toleranta fata de prioritatile vectorilor politici occidentali ale acestor tari. Singurul actor care a indraznit sa puna la incercare rabdarea Moscovei cu acest instrument este Belorusia. De cand a aparut aceasta fereastra de oportunitate de obtinere a unor resurse financiare alternative, presedintele belorus, Alexandr Lukasenko, nu ezita sa o utilizeze in calitate de instrument de presiune in relatia sa cu Rusia, invocand existenta unei alternative europene in dialogul cu Moscova.

 

Este evident ca Moscova nu este multumita de faptul ca statele ex-sovietice sunt puse sa aleaga intre Rusia si Uniunea Europeana, dar, in acelasi timp, nu pot sa treaca cu vederea progresul pe care l-au inregistrat in negocierile din domeniul energetic, care sunt mult mai importante in contextul crizei economice prin care trece statul rus.

 

Nici negocierea semnarii Tratatului de Securitate Europeana nu va inregistra mari progrese, dar in pofida reticentei pentru continutul acestuia din cauza caracterului sau "cetos" si lipsei detaliilor, dupa cum spun autorii raportului "Rusia si lumea: 2010", Europa va trebui sa ia in calcul propunerea Federatiei Ruse in domeniul securitatii si asta deoarece, dupa cum mentiona Michael Sturmer:

 

„Intre UE si Rusia are loc o lupta: UE vrea sa-si impuna regulile sale liberale, in timp ce Kremlinul vrea sa controleze o parte cat mai mare a industriei energetice europene. Rezultatul este unul constant conflict între petrolul din amonte si industriile din aval, iar castigul pare sa se incline in favoarea Gazpromului."[12]

 

Asia de Est si Orientul Apropiat

 

Este foarte interesant sa constatam ca Asia de Est si Orientul Apropiat vor fi regiunile in care raporturile bilaterale SUA - Rusia si UE - Rusia vor fi obligate sa se opreasca din oscilare, deoarece de pozitia Moscovei fata de solutionarea problemelor provocate de Iran si Coreea de Nord depinde stabilitatea zonelor. Diferenta dintre cele doua, Orientul Apropiat si Asia de Est, se datoreaza nivelului diferit al instabilitatii produse de cele doua state paria: prima va continua sa fie instabila, iar cea de-a doua, dimpotriva, va fi caracterizata de un grad inalt de stabilitate.

 

Stabilitatea Asiei de Est nu va conduce neaparat la inregistrarea unor progrese de catre Casa Alba in rezolvarea problemei nord-coreene, pentru ca difera logica de abordare a diferendului. Coreea de Nord va incerca in anul 2010 sa alimenteze cu disperare supravietuirea regimului existent aici. Pentru liderul coreean compromisul ar fi o dovada de slabiciune, considera autorii raportului.[13]

 

Mai sus aminteam despre un posibil proces de "chinizare" a Rusiei, daca oficialii europeni vor refuza sa trateze cu respect solutionarea divergentelor politice existente intre cei actori. China a devenit unul dintre cei mai mari clienti, care importa din Federatia Rusa resurse energetice. De altfel, tot China, va fi unul dintre putinii consumatori care vor avea acces direct la una dintre arterele Oleoductului "Siberia Orientala - Oceanul Pacific", dat in exploatare la finele anului 2009[14].

 

In ceea ce priveste Orientul Apropiat, nu trebuie sa neglijam insistenta cu care Moscova isi propune serviciile si resursele de care dispune pentru a contribui la rezolvarea problemelor din Afganistan. Pozitia Moscovei este foarte importanta in aceasta regiune, nu doar din cauza experientei pe care a avut-o in trecut in negocierea cu talibanii, ci si din cauza apropierii frontierelor dintre cele doua. Kremlinul constientizeaza faptul ca securitatea pe linia sudica a hotarelor sale este destul de incerta.

 

Anume aici ar fi cazul ca si Federatia Rusa sa accepte faptul ca parteneriatul cu Occidentul este indispensabil si propriei securitati teritoriale. Nu doar Moscova este capabila sa produca un anumit tip de securitate, ne referim aici la cea energetica, dar si acordurile de colaborare in domeniul securitatii internationale sunt destul de utile pentru mentinerea integritatii teritoriale, chiar daca partenerul ar putea fi NATO, SUA sau UE.

 

Vecinatatea Apropiata

 

Spatiul ex-sovietic este locul unde politica externa pentru Federatia Rusa a avut un caracter contradictoriu, pentru ca beneficiile produse de o politica agresiva s-au amestecat cu regrese geostrategice. Desi este greu de recunoscut, pentru conducerea de la Moscova, nu toate statele noi independente isi doresc parteneriate puternice cu mostenitoarea de iure a Uniunii Sovietice. Gradul de toleranta la politica adoptata de liderii de la Kremlin pentru recuperarea unei zone de influenta depinde foarte mult de nivelul de dezvoltare politica, economica si sociala pe care tarile care au intrat in componenta fostei Uniuni Sovietice le-au avut inainte de a fi cucerite si aici ne referim nu doar la perioada comunista de guvernare, ci chiar la cea din perioada dinastiei Romanovilor. Cetatenii tuturor statelor ex-sovietice percep in maniera diferita modul in care apartenenta la Uniunea Sovietica a influentat constructia institutionala.

 

La sfarsitul lunii octombrie, anul 2009, grupul de cercetare "Circonia" din Federatia Rusa a facut publice datele unui studiu efectuat de catre colaboratorii acestui institutii de analiza pentru a percepe modul in care cetatenii statelor ex-sovietice inteleg istoria recenta. Unul dintre autorii acestuia, Igor Zadorin, explica de ce statele din Asia Centrala, de exemplu, au cea mai toleranta atitudine fata de politica Moscovei.

 

Statele din Asia Centrala, care in mod normal ar fi trebuit sa se distanteze de trecutul sovietic nu o fac si din cauza, crede Zadorin[15], pentru ca anume sovietizarea le-a adus un alt nivel de trai, unul mai bun decat cel pe care il aveau pana in acel moment. De aceea ele nici nu sunt preocupate sa isi schimbe sistemul institutional sau regimul politic, care nu este altceva decat o oglinda a celui sovietic.

 

Revenind, insa, la raportul asupra caruia am directionat atentia in aceasta analiza trebuie sa evidentiem ca in spatiul ex-sovietic vom asista la dezvoltarea a doua fenomene, care vor lua amploare inca de la inceputul anului 2010.

 

Primul tine de pozitionarea multivectoariala a statelor ex-sovietice. Majoritatea dintre ele vor lua decizii in ceea ce priveste aderarea la anumite forumuri sau institutii internationale. Liderii de la Kremlin recunosc ca aceste procese de integrare in organizatii regionale occidentale, in afara de cele initiate de ea, nu-i sunt pe plac si nu va ezita sa se implice prin diferite metode si instrumente de impunere, pentru a ingreuna procesul.  

 

Daca starea economica a Rusiei se va inrautati, atunci echilibrul politic in spatiul ex-sovietic va fi si el afectat de consecintele crizei globale, scazand atractivitatea orientarii estice pentru noile state independente. Dar criza economica poate servi si in calitate de factor de atractie pentru aceiasi actori mici regionali. Totul va depinde de capacitatea Federatiei Ruse de a-l utiliza pentru a-si supune si mai mult acest spatiu. Rolul de factor de atractie ii va reveni cel mai probabil Comunitatii Statelor Independente.

 

Cel de-al doilea fenomen pe care il putem urmari in spatiul ex-sovietic, in perioada care ne intereseaza, este intensificarea concurentei intre actori mari, precum sunt Rusia, UE, SUA, China si Turcia pentru a obtine suprematie. Statele ex-sovietice au nimerit in interiorul unui joc de interese al marilor puteri, chiar daca la nivel declarativ majoritatea tarilor care au devenit "obiecte" ale dialogului politic dintre actorii rivali ai regiunii au decis pentru ele ca vor adopta valorile si principiile europene.

 

Singurul stat ex-sovietic cu perspective reale de integrare europeana, sustin cercetatorii care au elaborat raportul "Rusia si lumea: 2010", este Republica Moldova. Acestia prevad ca demersul de integrare a Moldovei in Uniunea Europeana va avea success intr-un viitor nu prea indepartat.[16] Pentru ca acest lucru sa devina posibil conducerea de la Chisinau trebuie sa treaca peste instabilitatea politica si economica, care i-au periclitat integrarea in alte mecanisme si institutii regionale. Daca aceste cerinte vor fi indeplinite, atunci Moscova va trebui sa se conformeze vectorului occidental al Republicii Moldova.

 

In relatia cu Rusia liderii de la Chisinau vor fi obligati de circumstante sa adopte un caracter pragmatic. Aceasta linie este absolut necesara pentru fractiunile parlamentare care au stat la baza formarii Aliantei pentru Integrare Europeana. Daca realismul si pragmatismul va lipsi actualei conduceri de la Chisinau in raportul cu Moscova, atunci ar trebui sa asistam la o inrautatire a relatiilor bilaterale dintre cel doua state, ceea ce poate suprima pozitia destul de incerta a celor patru partide aflate la guvernare, care au stat la baza inlaturarii de la guvernare a Partidului Comunist din Republica Moldova. Pe de alta parte si liderii de la Kremlin sunt in cautarea unui nou aliat in Moldova, fiind extreme de nemultumiti de politica dusa de Vladimir Voronin.

 

Politica externa a Federatiei Ruse se va construi si in cea de-a doua jumatate a anului 2010 in dependenta de prioritatile pe care le au partenerii sai. Directiile de actiune, miscarile lor, dar si mutatiile care au loc in mediul politic international sunt contorizate si se iau in calcul in procesul de luare a deciziilor de politica externa de catre liderii de la Kremlin..

 

Cu toate ca raportul "Rusia si lumea: 2010" prezinta o stare de lucruri a politicii externe ruse intr-o maniera obiectiva, pe alocuri, totusi, se mai produc confuzii din cauza intelegerii gresite a statutului pe care il detine Federatia Rusa la momentul actual in cadrul sistemului de relatii interationale. Intr-adevar, resursele naturale, pozitionarea geografica, experienta din Afganistan ii permit acesteia sa se impuna in dialogul cu actorii occidentali. Acest lucru, insa, nu va conduce la acceptarea neconditionata a arogantei politice. Raportul Rusia - Occident trebuie sa fie echilibrat. In acest caz este recomandabil oficialilor rusi sa perceapa si faptul ca nu doar statele europene au nevoie de resursele energetice ale Rusiei, ci si Federatia Rusa are nevoie de resursele financiare ale Occidentului. Dezvoltarea economiei ruse depinde in mare masura de partenerii bogati din Uniunea Europeana, fara ei este imposibila iesirea din criza economica, care nu a ocolit deloc Moscova. Situatia economico-sociala interna nu-i permite sa actioneze cu aroganta si intr-o maniera atat de libertina in politica externa. Fara o acoperire economica este imposibil sa iti sustii statutul de mare putere in mediul international. Acest lucru il recunoaste si singura, atunci cand realizeaza ca atractivitatea ei pentru statele care cad sub incidenta proiectiei intereselor de politica externa rusa scade, acestea preferand sa treaca print-un proces dur de tranzitie la economia de piata si de acceptare a valorilor si principiilor europene.

 

BIBLIOGRAFIE:

 

  1. "Are oare Obama o mare strategie de politica externa?" Analiza de Eduard Soloviov, politolog si collaborator stiintific al Institutului de Economie Mondiala si Relatii Internationale al Academiei de Stiinte din Rusia http://www.perspektivy.info/oykumena/politika/jest_li_u_obamy_bolshaja_vneshnepoliticheskaja_strategija_2010-02-26.htm
  2. Increderea in politicieni, sondaj realizat de Centrul Rus de Studiere a Opiniei Publice, 17 aprilie 2010 http://wciom.ru/index.php?id=1446
  3. "Lasati Europa sa fie Europa. De ce SUA trebuie sa se retraga din NATO", analiza de Andrew J. Bacevich, profesor de istorie si relatii internationale la Universitatea Boston, Foreign Policy Romania, martie/aprilie 2010
  4. Sturmer Michael, Putin si noua Rusie - ed. Litera International, 2009, pag. 151
  5. Privire post-sovietica in trecut - interviu acordat de către conducătorul grupului de cercetare din Rusia „Circone", Igor Zadorin, revistei „Expertul", in urma derularii proiectului "Monitorul Eurasiatic", 16 octombrie 2009, http://smi2.ru/Peterburgpress/c224760/newspreview2/?ad=13015&bl=4321&ct=newspreview2
  6. Putin a dat start activitatii Oleoductului Siberia Orientala - Oceanul Pacific, 28 decembrie 2009, http://www.vesti.ru/doc.html?id=333450 
  7. Recomandarea Parlamentului European din 2 aprilie 2009 adresata Consiliului privind noul acord UE - Rusia, http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+TA+P6-TA-2009-0215+0+DOC+PDF+V0//RO
  8. "Rusia si lumea: 2010" - raport al Institutul de Economie Mondiala si Relatii Internationale al Academiei de Stiinte al Federatiei Ruse, Fondului Cercetarilor si Initiativelor de  Perspectiva si Camerei de Comert si Industrie a Federatiei Ruse, martie 2010 http://www.globalaffairs.ru/events/13359.html
  9. "Rusia secolului XXI - imaginea viitorului dorit" - raport elaborat de Institutul pentru Dezvoltare Moderna din Rusia,  http://insor-russia.ru/files/Obraz_gel_zavtra_0.pdf


[1] Conceptia de politica externa a Federatiei Ruse din 12 iulie 2008, http://www.mid.ru/ns-osndoc.nsf/0e9272befa34209743256c630042d1aa/d48737161a0bc944c32574870048d8f7?OpenDocument

[2] "Rusia si lumea: 2010" - raport al Institutul de Economie Mondiala si Relatii Internationale al Academiei de Stiinte al Federatiei Ruse, Fondului Cercetarilor si Initiativelor de  Perspectiva si Camerei de Comert si Industrie a Federatiei Ruse, martie 2010, pag. 6, http://www.globalaffairs.ru/events/13359.html

[3] Ibidem, pag. 12.

[4] Increderea in politicieni, sondaj realizat de Centrul Rus de Studiere a Opiniei Publice, 17 aprilie 2010, http://wciom.ru/index.php?id=1446

[5] "Rusia si lumea: 2010" - raport al Institutul de Economie Mondiala si Relatii Internationale al Academiei de Stiinte al Federatiei Ruse, Fondului Cercetarilor si Initiativelor de  Perspectiva si Camerei de Comert si Industrie a Federatiei Ruse, martie 2010, pag. 103, http://www.globalaffairs.ru/events/13359.html

[6] "Rusia secolului XXI - imaginea viitorului dorit" - raport elaborat de Institutul pentru Dezvoltare Moderna din Rusia,  http://insor-russia.ru/files/Obraz_gel_zavtra_0.pdf

[7] "Lasati Europa sa fie Europa. De ce SUA trebuie sa se retraga din NATO", analiza de Andrew J. Bacevich, profesor de istorie si relatii internationale la Universitatea Boston, Foreign Policy Romania, martie/aprilie 2010, pag. 63.

[8] Conceptia de politica externa a Federatiei Ruse din 12 iulie 2008, http://www.mid.ru/ns-osndoc.nsf/0e9272befa34209743256c630042d1aa/d48737161a0bc944c32574870048d8f7?OpenDocument

[9] Are oare Obama o mare strategie de politica externa? Analiza de Eduard Soloviov, politolog si colaborator stiintific al Institutului de Economie Mondiala si Relatii Internationale al Academiei de Stiinte din Rusia http://www.perspektivy.info/oykumena/politika/jest_li_u_obamy_bolshaja_vneshnepoliticheskaja_strategija_2010-02-26.htm

[10] "Rusia si lumea: 2010" - raport al Institutul de Economie Mondiala si Relatii Internationale al Academiei de Stiinte al Federatiei Ruse, Fondului Cercetarilor si Initiativelor de  Perspectiva si Camerei de Comert si Industrie a Federatiei Ruse, martie 2010, pag. 102, http://www.globalaffairs.ru/events/13359.html

[11] Recomandarea Parlamentului European din 2 aprilie 2009 adresata Consiliului privind noul acord UE - Rusia, http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+TA+P6-TA-2009-0215+0+DOC+PDF+V0//RO

[12] Sturmer Michael, Putin si noua Rusie - ed. Litera International, 2009, pag. 151.

[13] "Rusia si lumea: 2010" - raport al Institutul de Economie Mondiala si Relatii Internationale al Academiei de Stiinte al Federatiei Ruse, Fondului Cercetarilor si Initiativelor de  Perspectiva si Camerei de Comert si Industrie a Federatiei Ruse, martie 2010, pag. 124, http://www.globalaffairs.ru/events/13359.html

[14] Putin a dat start activitatii Oleoductului Siberia Orientala - Oceanul Pacific, 28 decembrie 2009, http://www.vesti.ru/doc.html?id=333450 

[15] Privire post-sovietica in trecut - interviu acordat de către conducătorul grupului de cercetare din Federatia Rusia „Circone", Igor Zadorin, revistei „Expertul" in urma derularii proiectului "Monitorul Eurasiatic", 16 octombrie 2009, http://smi2.ru/Peterburgpress/c224760/newspreview2/?ad=13015&bl=4321&ct=newspreview2

[16] "Rusia si lumea: 2010" - raport al Institutul de Economie Mondiala si Relatii Internationale al Academiei de Stiinte al Federatiei Ruse, Fondului Cercetarilor si Initiativelor de  Perspectiva si Camerei de Comert si Industrie a Federatiei Ruse, martie 2010, pag. 140, http://www.globalaffairs.ru/events/13359.html