This text is replaced by the Flash movie.
ro en
 
 
 
 
Newsletter
 
 
 
 
Publicatii » Policy Briefs » Myanmar - intre Pax ASEANica şi angajarea pragmatică americană. Mai sunt aşi in
 

Myanmar - între Pax ASEANica şi angajarea pragmatică americană. Mai sunt aşi în mânecă?

 

Ioana-Bianca BERNA

 

Suspectă de o potenţială capabilitate nucleară, una dintre cele mai corupte ţări din lume, conform clasamentului Amnesty International, una dintre principalele surse de refugiaţi din lume, conform Comisiei pentru Drepturile Omului a Naţiunilor Unite şi cu indicatori socio-economici foarte slabi, Uniunea Myanmarului a reprezentat pentru Asociaţia Naţiunilor Sud-Est Asiatice un aspect ambarasant în configurarea rolului său la masa negocierilor internaţionale. Abundentele problemele ale Myanmarului - de la conflictele etnice cu o manifestare continuă încă după realizarea Uniunii Myanmarului (în 1947, grupurile etnice din Myanmar, au decis, prin acordul exprimat de a forma o uniune naţională, calea independenţei faţă de Marea Britanie), la o hiper-dependenţă militară şi economică faţă de vecinul său de la Sud - China şi la recordul deloc consistent în ceea ce priveşte respectarea drepturilor şi libertăţilor omului, au încadrat Myanmar într-o postură izolaţionistă în cadrul sistemului internaţional şi au atras şi mari dezaprobări faţă de managementul securităţii regionale, practicat de ASEAN.

 

Diversitatea etnică a Myanmar rămâne una dintre cele mai mari evidenţe ale fragilităţii structurii şi regimului său domestic. Majoritatea etnică în Myanmar nu este una detaşat accentuată, reprezentând 60% din populaţia de 56 de milioane de cetăţeni ai Myanmar. Procentajul rămas, de 40%, include minorităţile etnice, transformate de-a lungul timpului, în forţe de opoziţie etnică.

 

Lupta pentru respectarea statutului minorităţilor în Myanmar a fost una crâncenă şi unul dintre cele mai îndelungate conflicte armate din istoria mondială. Măsurile pentru pacificare au inclus semnarea unor acorduri formale de încetare a focului, dublate de acordarea unei autonomii administrative, implementată în cadru unui teritoriu strict delimitat. În fapt, în prezent, procesul politic din Myanmar este unilateral influenţat de junta militară, ce exercită controlul asupra statului din 1962. Contributivitatea la exerciţiul puterii şi influenţei politice nu au fost stabilite unitar de minorităţile etnice. În absenţa unei strategii comune, acestea sunt divizate din perspectiva scopurilor urmărite şi a mijloacelor ce urmează a fi utilizate pentru atingerea acestora. Nedorind aceleaşi lucruri, unele grupuri minoritare sunt mai vocale decât altele în atitudinile şi abordările anti-guvernamentale.

 

Cele  mai vocale grupuri minoritare sunt cele din zonele de munte şi din câmpiile centrale, zone retrase, în care măsurile guvernului central nu găsesc întotdeauna traiectoria potrivită prin care să devină penetrabile. Mai mult decât atât, opoziţia guvernamentală a fost mult timp oprimată. De curând, liderul opoziţiei - Aung San Sun Kyi - a fost eliberat, după ce a fost întemniţat în urma înnăbuşirii violente a protestelor pro-democratice din 1988. Aung San Sun Kyi rămâne un critic caustic al juntei militare conduse de Generalul Than Shwe şi se opune reconsiderării atitudinii occidentale faţă de guvernul din Myanmar.

 

Accederea Myanmar în cadrul clubului nuclear de state paria - Iran, Pakistan, Siria şi Coreea de Nord este problematica cu cele mai mari puncte de exclamaţie, atât pentru Statele Unite, cât şi pentru ASEAN. În iunie 2010, Democratic Voice of Burma, o grupare dizidentă birmaneză cu sediul în Thailanda a dat publicităţii un raport, prin care, prin dovezile furnizate de un fost general dezertor din armata birmaneză, Sai Thein Win, Myanmar îşi dezvoltă în prezent facilităţi nucleare, sub sprijin nord-coreean şi încurajată de ochii închişi ai Republicii Populare Chineze. Concludenţa probelor este una foarte discutabilă. Acţiunile juntei militare rămân o sferă opacă, iar orice dovezi furnizate în sensul demonstrabilităţii unui atribut nuclear al Myanmar ar trebui sprijinite de argumente clare, bine prelucrate şi nedemontabile. Raportul fostului general Sai Thein Win a fost evaluat de un inspector al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, de sub egida ONU - Robert Kelly.

 

Se pare că raportul este lacunar în ceea ce priveşte certificarea verosimilităţii sale, dar, probează existenţa unor lasere utilizate pentru dezvoltarea uraniului precum şi legături între oficialii civili nucleari şi batalionul nuclear. Au fost găsite  desene pentru dezvoltarea unui echipament nuclear, schiţe privind construirea unei nave de reducere a bombelor şi un document oficial guvernamental prin care se aprobă construirea de echipament nuclear.

 

Alte informaţii pertinente au ca sursă de provenienţă agenţiile de străinătate străine. O companie ce a participat la construirea unui reactor nuclear în Siria, bombardat de Israel în 2007, a lucrat şi în Myanmar. Potrivit unor informaţii scurse de la ofiţerii de armată birmanezi, între 2007 şi 2009, Myanmar a construit două reactoare nucleare, cu sprijin rusesc şi nord-coreean. În 2005, potrivit unor surse citate în rapoartele Democratic Voice of Burma, junta militară a construit un complex militar în diviziunea Mandalay, Burma Centrală - destinat să devină o bază pentru un regiment nuclear. Aceleaşi surse Democratic Voice of Burma menţionează că, după restabilirea relaţiilor diplomatice dintre Myanmar şi Coreea de Nord, a fost deschisă şi calea unei cooperări militare ilicite. În plus, o serie de monitorizări din partea marinei SUA subliniază faptul că îngrijorările americane în privinţa planurilor birmaneze au o baterie serioasă de dovezi.

 

În 2007, Myanmar a încheiat cu Rusia un acord pentru construirea unui centru de cercetare nucleară. În 2008, Marina SUA a monitorizat o navă nord-coreeană  ce se îndrepta spre Myanmar, cu o încărcătură, care, potrivit surselor americane, ar fi fost nucleară. Încărcătura nu a fost niciodată livrată. La fel, în 2008, o navă nord-coreeană ce ar fi transportat încărcătură nucleară în direcţia Myanamar, s-a întors fără a livra încărcătura. În iunie 2010, de această dată, Democratic Voice of Burma susţinea că potrivit celor interceptate, în aprilie 2010, o navă nord-coreeană, Chong Sen, a livrat o încărcătură în Myanmar ce conţinea un sistem radar. În mai 2010, raportul ONU atrăgea atenţia asupra faptului că republica nord-coreeană livrează tehnologie nucleară statului Myanmar, Iranului şi Siriei.

 

Datele coroborate din această colecţie impresionantă de dovezi trebuie, însă,  privite dintr-un unghi obiectiv. Acordul încheiat cu Rusia în 2007 nu este o mişcare-surpriză, încă din 2002, Myanmar anunţându-şi intenţia de a construi un centru de cercetare nucleară. Exercitând suveranitate deplină, ca entitate recunoscută juridic în relaţiile internaţionale, Myanmar poate să dezvolte un program civil nuclear, sub restricţiile impuse de Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică. Apropierea de Coreea de Nord survine drept efect al dorinţei de a-şi diversifica furnizorii militari. Este un fapt comun că Republica Populară Chinză monopolizează piaţa exporturilor de arme către Myanmar. Cu toate acestea, orice fel de calificare ataşată Myanmar nu trebuie făcută, sub tendinţele ignorării tratatelor la care Myanmar este semnatară. În 1992, ca şi ţară non-nucleară, Myanmar a semnat Tratatul de Proliferare Non-Nucleară. În 1995, Myanmar a fost de acord să încheie un Small Quantities Protocol, pentru a menţine eventualele capabilităţi nucleare în limitele impuse de standardele Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică. În 1996, Myanmar a semnat Tratatul privind Zona Non-Nucleară Sud-Est-Asiatică. Orice încălcare a acestor tratate ar intensifica postura sa izolaţionistă prin aplicarea unor sancţiuni şi mai aspre şi ar însemna excluziunea din forumul regional de a cărui calitate de membru se bucură: ASEAN. Expertizele Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică semnalează faptul că Myanmar este nepregătită din punct de vedere al costurilor de securitate pentru dezvoltarea unui armament nuclear funcţional.

 

Dimensiunile reduse ale bazei de testare tehnică,  absenţa unei expertize nucleare pentru un program de separare a izotopilor prin laser şi facilităţile ne-performante pentru prelucrarea de materiale nucleare (dacă acestea există cu adevărat!) fac improbabilă dezvoltarea armamentului nuclear pe termen mediu şi scurt sau, în cel mai pesimist scenariu, portretizează o agendă nucleară întârziată. Myanmar, doar recent a devenit o sursă de comentarii, la nivel internaţional, în ceea ce priveşte programul său nuclear. Nu a primit sancţiuni din partea comunităţii internaţionale din acest punct de vedere. Sancţiunile primite de Myanmar au avut în vedere tratamentul aplicat liderilor opoziţiei, precum şi contestatarilor regimului juntei militare. Până în decembrie 2010, Myanmar nu a refuzat niciodată vizita experţilor nucleari ai Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică în spaţiile suspectate că ar fi baze nucleare sau viitoare baze nucleare. Prin urmare, deşi nu putem spune că atenţia actuală concentrată asupra unui posibil program nuclear militar în Myanmar este una prematură, aceasta nu ar trebui accelerată de îngrijorări nefondate.

 

Este foarte puţin probabil ca India sau China să îşi dorească la graniţa lor estică, respectiv sudică, un stat nuclearizat, aflat sub comanda unui guvern ce preferă să trateze rezolvarea problemelor interne într-un mod secretizat. Deţinerea unei arme nucleare ar însemna, după cum am precizat anterior, excluderea din ASEAN şi pierderea a 9 aliaţi regionali, care nu ar mai putea replica nimic în favoarea statului birmanez într-o posibilă confruntare teritorială sau într-o eventuală implicare a unui actor extra-regional în politicile sale interne. O armă nucleară ar putea potenţa poziţia internă pe care o ocupă junta militară în plan domestic, oarecum protejând-o de actorii extra-regionali care ar putea beneficia dintr-o răsturnare de regim în Myanmar, cum ar fi Statele Unite. O astfel de surescitare a interesului Statelor Unite şi al comunităţii internaţionale în Myanmar ar fi o măsură de auto-anihilare pe plan extern, iar junta militară este convinsă de faptul că nu trebuie să trezească interesul american în afacerile interne ale ţării sale într-un astfel de mod.

 

În politica internă,  în Myanmar, în ultimele luni a fost în plină desfăşurare un adevărat simulacru! În noiembrie 2010, au fost organizate pentru prima dată din 1990 alegeri electorale, pe care reprezentanţii juntei le-au numit libere şi corecte. Menite a corija vacuumul politic în care se află de 20 de ani Myanmar, acestea nu au făcut altceva decât a re-consfinţi puterea juntei. Partidul juntei militare, denumit Partidul Uniunea pentru Solidaritate şi Dezvoltare a obţinut 79% de locuri în parlamentul naţional şi 76% de locuri în parlamentul regional. Noul preşedinte, ales de parlament este fostul prim-ministru al Myanmar, Thein Sein. Junta militară a numit noul regim: „un sistem democratic nou-născut" (conform: www.sandiego.com), iar generalul Than Shwe a enunţat şi o ameninţare semi-voalată, în favoarea noilor conducători: cetăţenii trebuie să se abţină de la orice formă de manifestare disruptivă, ce ar putea afecta noul regim (conform: www.sandiego.com).  Minorităţile etnice nu mai speră nici măcar în manevre de suprafaţă pentru reconcilierea naţională. Alegerile cumulate cu eliberarea lui Aung San Sun Kyi doresc să scoată în reflectorul comunităţii internaţionale originile democratice ale noului regim militar precum şi legitimitatea sa populară. Guvernul democratic nou implementat prin sufragiu popular este o perpetuare a dominaţiei militare a generalilor juntei, eşuând să impresioneze actorii occidentali - SUA, Canada sau NATO.

 

Deşi, într-o atitudine pe alocuri pasivă în cazul Myanmar, ASEAN militează pentru reconsiderarea sancţiunilor occidentale asupra Myanmar. Noile demersuri întreprinse de Myanmar sunt văzute de ASEAN ca o depăşire a rezistenţei la schimbare din partea statului birmanez. Explicând această poziţie, trebuie reliefat faptul că ASEAN, spre deosebire de actorii extra-regionali occidentali, a înţeles importanţa angajării Myanmar. Formula combinatorică - sancţiuni plus angajare - ce a ghidat abordarea cazului Myanmar de către ASEAN devine retrogradă, pe măsură ce regionalismul de securitate ASEAN evoluează şi se conturează. ASEAN a rămas fidelă regionalismului său de securitate pe care l-a promovat în momentele-cheie ale existenţei sale. Pilierii acestuia - integrarea economică regională, integrarea politică regională, convergenţă legislativă şi socializare normativă - au fost nişte contra-tendinţe ale influenţelor sistemice. Influenţele sistemice  s-au putut înrădăcina mult mai uşor în alte regiuni, cum ar fi: Orientul Mijlociu, Africa de Nord sau Africa de Est, decât în Asia de Sud-Est. Asia de Sud-Est, spre deosebire de porţiunea nordică a Asiei Orientale se bucură de forme instituţionalizate de cooperare. În prezent, ordinea de securitate regională a ASEAN - cea a unui regionalism participativ - devine din ce în ce mai dinamică. Ca stabiliment de putere regională, în schimb, ASEAN are serioase minusuri. Unul dintre cele mai serioase, care îi blochează capacitatea de acţiune, este cel al normei non-interferenţei.  

 

ASEAN nu poate apela la calitatea sa de mediator în disputele regionale - cum este cea mai recentă dintre Thailanda şi Cambogia, în forma sa teritorială -  fără o cerere prealabilă din partea statelor aflate într-un diferend şi/sau conflict. Influenţa colectivă  a ASEAN asupra Myanmar, se pare, că, prin politica sancţiunilor şi a angajării a fost una pur generică. Myanmar nu şi-a reevaluat politicile interne şi externe, ci şi-a adâncit izolarea regională. Este greu de prezis cum poate un stat, claustrat de două tipuri de sancţiuni - regionale şi internaţionale - să poată încerca să răspundă solicitărilor într-o modalitate non-resentimentară. Dublele sancţiuni, în cazul Myanmar nu au reprezentat un impuls spre o reconversie a imaginii sale. Se pare că eforturile pentru împlinirea ambiţiosului deziderat al creării până în 2015 a unei Comunităţi Economice ASEAN, după modelul de integrare al Uniunii Europene, stau sub eclipsa problemelor cu care se confruntă Myanmar.

 

În cadrul summitului de la Lonbok, din  Ianuarie 2011, după cum titrează cotidianul www.thejakartapost.com, Întâlnirea Miniştrilor Afacerilor de Externe ASEAN a generat „o nouă abordare ASEAN, care nu este deloc nouă". Cu alte cuvinte, ceea ce Thailanda, prin vocea Prim-Ministrului său, Kasit Piromya, prevestea - respectiv, încurajarea unei poziţii mult mai maleabile faţă de încercările de reformare ale Myanmar prin luarea deciziei de susţinere a eradicării sancţiunilor occidentale - a devenit o poziţie comună a ASEAN. Indonezia, reprezentată de Ministrul de Afaceri Externe, Marty Natalegawa a menţionat: „ţările care menţin sancţiunile ar trebui să recunoască progresul făcut până acum" (conform: www.reuters.com). Ministrul indonezian consideră că retragerea sancţiunilor trebuie să fie imediată sau sancţiunile trebuie progresiv desfiinţate. Opinia Indoneziei nu a fost singulară. Acesteia i s-au alăturat şi alte state ASEAN care au considerat că varianta unor măsuri punitive perpetue asupra Myanmar îşi pierde din relevanţă. Să se teamă Myanmar de ASEAN chiar şi atunci când face daruri? Răspunsul potrivit ar trebui dat după aducerea un prim-plan a unui fapt evocat prin raţiunea de a fi a ASEAN. ASEAN nu face daruri! După cum menţionează şi cotidianul www.thejakartapost.com: „Suportul ASEAN faţă de Myanmar nu este un cec în alb". Scepticii ASEAN s-au precipitat în a critica decizia ASEAN de la Lonbok, în lipsa unor  activităţi de reciprocare concomitente din partea Myanmar: o relaţie transparentă cu ASEAN şi cu partenerii săi extra-regionali, un dialog intra-regional bazat pe interdependenţă şi onestitate, o mai mare susţinere pentru proiectele regionale. ASEAN trebuie să concilieze interesele Myanmar, cu cele ale altor state regionale, dar şi cu interesele supra-naţionale mult mai extinse. ASEAN trebuie să angajeze Myanmar, dar în acelaşi timp, trebuie să găsească mijloace prin care dezaprobarea sa profundă pentru greşelile Myanmar (conflictele etnice, tratamentul indezirabil al cetăţenilor birmanezi, inegalitatea participării partidelor politice în afacerile guvernamentale) să fie evocată.

 

ASEAN trebuie să convingă Myanmar să socializeze cu normele sale prin asistenţă umanitară, asistenţă tehnică pentru dezvoltarea capacităţii administrative guvernamentale şi prin eşalonarea unui ajutor financiar pentru dezvoltare economică. Orice încălcare de către Myanmar a legislaţiei primare ASEAN, cum ar fi - Tratatul de Proliferare Non-Nucleară - va trebui să aducă cu sine deposedarea Myanmar de calitatea de membru ASEAN. În condiţiile în care se vorbeşte tot mai mult şi de aderarea la ASEAN a Timorului Oriental, consensualismul regional primează în dorinţa de proliferare a Pax ASEANica - modelul de ordine regională incluzivă căruia ASEAN îi ataşează cele mai mari mize. Cu toate acestea, Myanmar nu va trebui să provoace consensualismul regional ASEAN şi să îşi îngusteze şansele de a beneficia de acelaşi coeziv suport regional, hotărât la Lonbok. Secretarul General ASEAN, Surin Pitsuwan, prin afirmaţiile sale, arată  că în jocul negocierilor regionale din acest caz, pasele centrale tot Myanmar trebuie să le facă: „Ni s-a promis că Myanmar nu va mai reprezenta o problemă pentru ASEAN, în angajarea sa cu comunitatea internaţională" (conform: www.reuters.com). Valorificarea acestor promisiuni ar putea începe prin recunoaşterea şi a partidelor de provenienţă non-militară, cum ar fi -  Liga Naţională pentru Democraţie -  şi să stabilească termenele pentru eliberarea deţinuţilor încarceraţi în virtutea dizidenţei lor politice. Aceşti paşi mărunţi ar fi scontaţi ca cel puţin un început bun.

 

În Asia de Sud-Est, Statele Unite au reuşit să decanteze parţial politicile de control global din era pasivismului unipolar de politicile regionale, prin dobândirea unor aliaţi regionali: Singapore şi Filipine.  Acest soi de alianţe-perdea (cvasi-declarate public) nu este suficient pentru radicalitatea cu care SUA priveşte câştigurile diplomatice. În cazul Myanmar, după cum s-a văzut în Summitul de la Lonbok, alianţele regionale au, de cele mai multe ori preeminenţă faţă de alianţele extra-regionale. Myanmar a intrat în spectrul de preocupări a soft-balancing-ului american în 1988, odată cu reprimarea violentă a manifestaţiilor pro-democratice (momentul instituirii regimului de sancţiuni) de către armată, şi în vizorul acestuia după prezentarea raportului Democratic Voice of Burma din iunie 2010, din care rezulta că Myanmar doreşte să devină o putere nucleară.

 

Concepţia strategică a administraţiei Obama faţă de Myanmar a fost anunţată în 2009: angajarea pragmatică. Prin angajare pragmatică, Statele Unite înţeleg că o posibilă reorientare a sancţiunilor nu se poate degaja dacă Myanmar persistă în autismul său izolaţionist şi nu este sensibilă la cerinţele SUA şi ale comunităţii internaţionale. Cerinţele SUA sunt: pluripartitism politic, instaurarea unei democraţii elective veridice prin intermediul unor alegeri libere, elaborarea unui program naţional pentru respectarea drepturilor omului, reconcilierea naţională şi terminarea prigonirii minorităţilor etnice. Statele Unite şi-au anunţat şi sprijinul pentru formarea unei comisii a ONU pentru investigarea crimelor împotriva umanităţii comise de generalii regimului autocratic.

 

Strategia SUA pentru Myanmar este cea a alternativei: negocierea cu forţele de opoziţie. Diplomatul american Larry M. Dinger a început tratativele cu Aung San Sun Kyi, liderul forţelor democratice din Myanmar. Potrivit www.lasvegassun.com, axa principală a discuţiilor a fost modalitatea prin care Washington ar putea oferi sprijin ţării sud-est-asiatice pentru o calitate democratică a politicilor interne mai bună, precum şi pentru îmbunătăţirea performanţelor de respectare a drepturilor omului. Statele Unite ale Americii nu au avut un trecut  armonios cu Myanmar în perioada dominaţiei juntei militare. SUA nu a trimis un reprezentant de rang înalt în Myanmar, iar în documentele oficiale, Myanmar este referită cu denumirea veche de Burma, denumire utilizată în perioada premergătoare juntei militare, înainte ca aceasta să fie schimbată de generali. O apropiere faţă de SUA se poate face tot prin intermediul ASEAN, argument recunoscut şi de către SUA. Potrivit www.thejakartapost.com, implicarea ASEAN în stabilizarea peninsulei coreene şi în cazul Myanmarului este binevenită de partea americană. Indiscutabil, poziţia americană faţă de Myanmar poate să fie aleviată doar printr-o schimbare de regim. Până la adeverirea concretă a acuzaţiilor ce i se impută Myanmar, SUA este imobilizată. Chiar şi în ceea ce priveşte ambiţiile nucleare ale Myanmar, intenţiile nu trebuie să fie confudate cu acţiunile! Punerea unui astdel de semn de egalitate ar fi o periculoasă ducere în eroare, căreia SUA nu trebuie şi nici nu pare să îi cadă pradă.

 

Incapacitatea de acţiune a SUA ar putea lucra în favoarea Myanmar! În principal, Myanmar nu trebuie să piardă încrederea ASEAN şi nici protecţia acesteia. Mai apoi, câştigarea încrederii unui pion foarte important cum este Statele Unite (chiar şi în stare de imobilitate!) poate interveni printr-o reconciliere naţională credibilă. Sun Kyi poate fi un magnet de aliaţi internaţionali, dacă este co-optat în aparatul administrativ de conducere şi dacă doleanţele forţelor democratice sunt îndeplinite, chiar dacă nu totalmente. Astfel de hotărâri ar putea distrage atenţia comunităţii internaţionale de la dosarul înarmării nucleare, dacă sunt acompaniate şi de revenirea programului de vizite al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică din Myanmar. Însumarea acestor acţiuni ar prelungi speranţa de viaţă a guvernului juntei militare mult mai mult decât ar face-o introducerea în regulile jocului a armamentului de factură neconvenţială. Deasemenea, Myanmar nu trebuie să dezamăgească ASEAN!  Încrederea ASEAN depozitată în Myanmar şi menţinerea participării Myanmar în Pax ASEANica sunt cei mai importanţi aşi din mânecă pe care îi deţine Myanmar. Myanmar este o victimă proaspătă a colonianismului occidental (eliberându-se de acesta la mijlocul secolului trecut) şi este, în subtitlu, lesne de înţeles îngrijorarea sa în legătură cu o potenţială răsturnare din exterior a guvernului naţional. Poate, de aceea, obiectivul nuclearizării Myanmar poate fi privit ca  o garanţie a continuităţii unei conduceri, care, în pofida lipsurilor sale, emană din interior. Calea abruptă poate fi înlocuită cu o cale fluidă a reintegrării regionale în edificiul socializări regionale, prin ASEAN. Acesta este cel mai important as din mânecă al Myanmar. Dacă aşii din mânecă trebuie folosiţi cu prudenţă şi în momente importante, acest moment a venit pentru Myanmar!

 

Referinţe:

 

http://www.economist.com/node/16321694, data accesării: 28.02. 2011, ora accesării: 12:34 p.m;

http://www.straitstimes.com/BreakingNews/SEAsia/Story/STIStory_614843.html, data accesării: 25.02.2011, ora accesării: 1:32 p.m.;

http://www.idsa.in/idsacomments/JudgingMyanmarsNuclearAmbitionsandLikelyImplications_rkapoor_220710, data accesării:26.02.2011, ora accesării: 10:30 a.m.;

http://www.nti.org/e_research/e3_myanmar.html, data accesării:22.02.2011, ora accesării: 7:23 a.m.;

http://www.thejakartapost.com/news/2011/02/14/asean%E2%80%99s-approach-myanmar.html, data accesării: 24.02.2011, ora accesării: 11:12 a.m.;

http://www.thejakartapost.com/news/2011/01/26/us-says-asean-has-role-play-myanmar-and-koreas.html, data accesării: 27.02.2011, ora accesării: 15:03 p.m.;

http://www.signonsandiego.com/news/2011/feb/12/myanmar-junta-warns-against-disrupting-democracy/, data accesării: 26.02.2011, ora accesării: 17:18 p.m.;

http://www.networkmyanmar.org/video/71, data accesării: 23.02.2011, ora accesării: 4.42 a.m.;

http://www.reuters.com/article/2011/01/16/us-asean-idUSTRE70F0D320110116, data accesării: 20.02.2011, ora accesării: 16:03 p.m.;

http://www.lasvegassun.com/news/2011/feb/23/as-myanmar-us/, data accesării: 20.02.2011, ora accesării: 19:18 p.m.;

http://khmerization.blogspot.com/2011/02/nationalism-fuels-thai-cambodian.html, data accesării: 20.02.2011, ora accesării: 21:32 p.m.;

http://barha.asiaportal.info/blogs/in-focus/2010/june/the-ethnic-crises-burmamyanmar-2010-and-beyond-dilemmas-opportunities-inter, data accesării: 21.02.2011, ora accesării: 23:45 p.m.;

http://www.crisisgroup.org/en/regions/asia/south-east-asia/burma-myanmar/052-myanmar-backgrounder-ethnic-minority-politics.aspx, data accesării: 19.02.2011, ora accesării: 09:11 a.m.