This text is replaced by the Flash movie.
ro en
 
 
 
 
Newsletter
 
 
 
 
Publicatii » Policy Briefs » Emisfera indiană II India cumpără pămant in Africa de Est - Agricultura indian&
 

Emisfera indiană II

India cumpără pământ în Africa de Est - Agricultura indiană între pauperitate şi expansionism

 
Silviu PETRE
 

Scriind o butadă pentru lumea postmodernă, am spune că o naţiune a devenit suma diasporelor sale. În locul imaginii compacte a unui grup etno-lingvistic aşezat între graniţe juridice, naţiunile postmoderne sunt mai degrabă procese decât stări în care indivizii şi grupurile care le compun sunt supuse unor consecinţe variate şi contradictorii.[1] Este cazul Indiei şi Chinei a căror ascensiune nu înseamnă numai produse „made in..” cât implicare în mersul mapamondului. Cele mai vechi civilizaţii şi mai bogate ţări înainte de colonizarea europeană, India şi China imită calapodul european de secol XIX exportând cetăţeni pe continentul african. Dacă în cazul chinez fenomenul este relativ nou şi coincide cu boomul său economic, India nu face decât să reia o relaţia multiseculară între Oceanul Indian şi coasta Zanzibarului.[2] Studiul de faţă se va concentra pe relaţia dintre starea agriculturii indiene şi expansiunea firmelor agricole indiene în Africa, studiu de caz pe Etiopia.

Pământul şi foamea globală

Oricât de impresionant ar fi progresul tehnologic, acesta nu a reuşit/ sau nu a fost lăsat să rezolve probleme primare al umanităţii. Cel puţin nu într-o manieră lipsită de efecte perverse sau conform unui joc de sumă nenulă. Avem aici peisajul competiţiei globale pentru hrană, competiţie pe care criza din 2008 a acutizat-o. Cum mari producători gen Vietnamul şi Argentina şi-au restricţionat exportul, numeroşi clienţi au devenit adepţii unor măsuri preventive pentru a-şi securiza hrana.[3] Nevoia de a produce alimente la preţuri cât mai reduse determină statele industralizate sau investitorii bogaţi să achiziţioneze pământ în acele zone sărace. Africa subsahariană, America Latină, Pakistanul ori Vietnamul şi Cambodgia în Asia de Sud-Est sunt ţintele preferate ale acestei dinamici antreprenoriale. Nu numai raţiunile strict alimentare sunt prezente aici- pentru puteri precum SUA şi Uniunea Europeană bio-combustibilii sunt o soluţie a viitorului. Cum compuşi gen bio-etanol rezultă din prelucrarea grâului şi altor cereale, posesia unor suprafeţe fertile devine subînţeleasă. Firma americană Renewable Fuel Standard şi-a propus să crească cu 3,5 milioane galoane de bioetanol între 2005-2012 în timp ce Uniunea Europeană plănuieşte ca până în 2020 10% din combustibilul maşinilor de pe teritoriul său să fie alimentate ecologic.[4] Conform mai multor rapoarte redactate de fora internaţionale precum FAO, Banca Mondială ori diferite grupuri de expertiză, între 2002-2007 s-au înregistrat cel puţin 180 de cazuri de achiziţionare de terenuri în statele sărace. Institutul Internaţionale pentru Cercetarea Politicii Alimentare (IFPRI) a măsurat că între 37-49 milioane de acri au fost cumpăraţi în Lumea a Treia între 2006 şi mijlocul lui 2009.[5] Conform al unui articol din The Guardian, Africa sub-sahariană este poate cel mai aglomerat şi mai afectat loc în privinţa preluărilor agricole. Acolo unde circa jumătate de miliard de oameni se bazează pe 1,4 mld. hectare de pământ agricol, foamea şi încălcarea drepturilor de proprietate a generat revolte şi războaie civile in Sudan, Liberia ori Sierra Leone. Legislaţia slabă îi lasă pe fermieri neputincioşi atât în faţă altor comunităţi şi propriilor guverne abuzive cât şi faţă de investitorii străini. Iniţiativa pentru Dreptul la Resurse (RRI- Rights and Resources Initiative ) a descoperit că, în 35 de state africane studiate doar nouă posedau o legislaţie solidă în privinţa dreptului la proprietate.[6] În Liberia, unde 30% din terenuri au fost cedate de guvern unor investitori internaţionali între 2006-2011 populaţia s-a răsculat pentru a boicota construirea unui fabrici de ulei pe care o firmă malaeziană o plănuia. În Sudanul de Sud 9% din teritoriul ţării a fost cedat unor investitori străini, afirmă David Deng de la South Sudan Law Society. Fragilitatea noului stat este face posibile episoade violente venite de la firul ierbii. Pentru a diminua cazurile de corupţie, preşedintele Salva Kiir a ordonat în septembrie 2011 re-evaluarea sau renegocierea unor contracte imobiliare. Până in acest moment acţiunile guvernului nu au avut vreun efect adânc, conchide acelaşi David Deng.[7]

 

De cealaltă parte a globalizării: drama fermierilor indieni

Chestiunea agrară în India este o funcţie cu numeroase seturi de date în cadrul matricei politicilor publice. Pe de-o parte, dezvoltarea ţării presupune urbanizarea şi transferul mâinii de lucru dinspre agricultură spre industrie şi servicii. Pe de altă poartă numărul prea mare de cetăţeni care trăiesc din munca agricolă (circa 65% din populaţie) implică o dilemă morală ce presupune crearea mai întâi a unei agriculturi sustenabile. (nu poţi avea o industrie înfloritoare dacă agricultura este în paragină!) Problema are o intensitate specială în India acolo unde problema agrară s-a cuplat cu cea religioasă căpătând contururi politice şi generând mari răscoale sociale. La limită se poate spune că problema agrară a Indiei a fost tratată ca o chestiune de politică de externă. În timpul Războiului Rece, teama guvernului american că milioanele de ţărani săraci din Lumea a Treia vor îmbrăţişa comunismul a generat ample programe de ajutor. Iniţiative ale guvernului alături de măsuri private, precum cele ale fundaţiilor Ford şi Rockefeller s-au îndreptat spre ameliorarea agriculturii din ţări ca Mexic sau India. Revoluţia Verde, bazată pe grâul modificat al lui Norman Borlaugh este cel mai viu exemplu. Însă neajunsurile persistă. Pentru autoarea Vandana Shiva multe dintre conflictele social-rurale ale Indiei de azi îşi au rădăcina tocmai în Revoluţia Verde. Pentru Shiva, ecologist, seminţele modificate genetic şi ingineriile politicilor agrare au creat efecte perverse la toate sectoarele. Radiografia agriculturii din Bengal de după anii ’80 se doreşte o pledoarie anti-biotehnologii.[8] În aceeaşi notă, prinţul Charles al Marii Britanii supăra multe urechi în 2006 când acuza plantele modificate genetic şi companii precum Monsanto de dramele personale ale fermierilor indieni. Conform lui şi altor critici plantele modificate genetic (MG) sunt mai scumpe decât cele naturale iar promisiunile pe care le fac nu se adeveresc în recolte.

Alte cauze conexe sunt creşterea marilor latifundii pe spezele micilor proprietari (cei mai mulţi fermieri indieni posedând abia un hectar) cât şi declinul subsidiilor şi investiţiilor guvernamentale din agricultură ce au urmat liberalizării de după 1991, precizează profesorul Gaurang Sahay de la Tata Institute, Mumbai.[9]

Lipsiţi de profit şi cu datorii mulţi fermieri preferă sinuciderea.[10]

 
 

Consumul şi venitul per capita în funcţie de suprafaţa terenului (ha), 2003*

Suprafaţă hectare
Venit (în rupii)
Consum (în rupii)
< 0.01
1380
2297
0.01 -0.40
1663
2390
0.41 –1.00
1809
2672
1.01 –2.00
2493
3148
 
3589
3685
2.01 –4.00
5681
4626
4.01 –10.00
6418
6418
>10.00
2115
2770

Organizaţia Naţională pentru Colectarea Datelor, 2005

 

Rata de sinucidere a fermierilor (numărul de sinucideri pe 100.000 de persoane) a crescut de la 12,3 în 1996 la 19,2 în 2004 pentru a scădea în 2005 la 18,2. În aceeaşi perioadă, pentru a avea un termen de comparaţie rata de sinucideri în cazul non-fermierilor a crescut de la 11,9 în 1996 la 14,2 (2000) pentru a scădea la 13,4 în 2005.

În aceeaşi prelegere ţinută în Leuven, profesorul Gaurang Sahay oferă următoarele cifre:

 
An

Număr de cazuri

1997
13.622
1998
16.015
1999
16.082
2000
16.603
2001
16.415
2002
17.971
2003
17.164
2004
18.241
2005
17.131
2006
17.060
2007
16.632
2008
16.196
 

Statele unde frecvenţa sinuciderilor este cea mai înaltă sunt Kerala, Maharashtra, Chhattishgarh, Karnataka, Tamil Nadu şi Andhra Pradesh.[11] Un studiu de la începutul anilor 2000 radiografia tipologia sinuciderilor ajungând la concluzia că cele mai multe sinucideri sunt în rândul celor mai săraci fermieri, mai puţin alfabetizaţi, cohorta de vârstă cea mai prezenţă (60,3% din cazuri) fiind de 15-29 de ani.[12] Per total, din anii ’90 până astăzi numărul sinuciderilor a depăşit 200.000,[13] cu o medie de 10.000 pe an[14] şi o frecvenţă de o sinucidere la fiecare 30 de minute.[15]

Tabloul nu este iremediabil fără speranţă. Alături de toate celelalte neajunsuri, un plus adus de schimbările anilor recenţi constă în creşterea numărului de utilaje agricole pe care fermierii indienii le au la îndemână. Din 2007 până în prezent numărul de tractoare a crescut cu 42%, ajungând la cifra de 552,434. Specialiştii speră că tendinţa va continua cu urmări favorabile asupra producţiei.[16]

India şi diaspora africană

Deşi legăturile dintre subcontinentul indian şi Africa de Est datează de secole, via Oceanul Indian, actuala diasporă indiană din regiune a fost produsă de ingineriile sociale ale Rajului britanic. Apreciaţi ca buni cultivatori şi muncitori, Londra a adus din India o mână de lucru consistentă. Înregistrată de istoria a fost construirea infrastructurii ferate din Uganda în prima parte a secolului XX. Mulţi dintre cei aduşi, găsind condiţii de viaţă mai bune decât cele de acasă vor preferă să se stabilească în ţări precum Kenya, Etiopia pentru a nu mai vorbi de Africa de Sud. Dacă în 1880 când primii soldaţi, funcţionari şi fermieri indieni erau aduşi numărul lor era de circa 6000 pentru a atinge 300.000 la sfârşitul dominaţiei britanice. Descendenţii acestora oameni vor prefera să se identifice cu localnicii prin mariaje şi să ocupe funcţii în administraţia locală.[17]

Dacă în timpul Războiului Rece New Delhi nu a avut o politică foarte clară legata de diaspora sa est-africană, odată cu anii 2000 diaspora globală a devenit parte a naraţiunii ascensiunii Indiei ca mare putere.[18] Două instituţii merită enumerate aici: Înaltul Comitet pentru Diaspora Indiană (creat în 2000) şi Ministerul Afacerilor Indiene de peste Graniţă (MOIA) creat în 2005.[19] Rolul pe care aceşti indieni îl joacă în expansiunea globală a ţării lor de origine este discutabil. În timp ce unii autori tind să compare expansiunea Indiei cu politica chineză de colonizare a propriilor fermieri în zonele de interes, Gaurang Sahay consideră oferă un răspuns mult mai rezervat. Ideea unei colonizări indiene în masă este respinsă. Companiile din Asia de Sud care vin să investească în Africa doresc să folosească mână de lucru locală.

Etiopia şi ipotecarea suveranităţii

Într-un articol anterior, scriam un material despre implicarea New Delhi-ului în afacerile etiopiene, episodul având drept fundal al doilea Summit India-Africa din Addis Ababa din mai 2008. Atunci dădeam că motiv al alegerii capitalei etiopiene performanţele economiei est-africane evaluate de Raportul anual al African Economic Outlook (AEOR). Cu o cifră de afaceri de 4,16 mld.$, cele peste 400 de firme indiene marchează o prezenţă de 20 de ani. India este în prezent cel mai important contributor de investiţii străine direct (FDI), 40% din capitalul fiind investit în agricultură. 80 de firme indiene sunt implicate în tranzacţii funciare în Etiopia. După cum se poate vedea din tabelul de mai jos, multe dintre firmele de top indiene în domeniu au ca baza de operaţiuni Etiopia, combinat eventual cu alte state africane (Kenya, Uganda, Madagascar) sau America Latină (Brazilia).

 
Nr.
Nume firma[20]

Tară de operaţiuni

1
Karuturi Ago Products Plc.
Etiopia
2
Ruchi Soya Industries
Etiopia
3
KS Oils
Indonezia
4
Verdanta Harvests Plc.
Etiopia
5
Chadha Agro Plc.
Etiopia
6
Sterling Group
Argentina
7
Olam International
Argentina, Gabon, Uruguay
8
Varun International
Madagascar
9
Solvent Extractors Associations of India
Uruguay, Paraguay
10
Uttam Sucrotech
Etiopia
11
Shree Renuka Sugars
Brazilia
12
McLeod Russel India
Uganda
13
ACIL Cotton Industries

Brazilia, Congo şi Etiopia

14
MMTC Ltd.
Kenya şi Tanzania
15
Adani Group Africa
Argentina, Brazilia, Indonezia şi Malaezia
16
Neha International
Etiopia
17
Sannati Agro Farm Enterprise Pvt. Ltd.
Etiopia
18
Jay Shree Tea & Industries
Rwanda, Uganda
19
BHO Bio Products Plc.
Etiopia
20
ACIL Cotton Industries

Brazilia, Congo şi Etiopia

 

Ţară predominant agrară, Etiopia obţine 44% din PIB-ul său, 85% din angajare şi 90% din profitul la export din agricultură.[21] Cifrele nu trebuie să ne inducă în eroare cu privire la starea agriculturii etiopiene din moment ce Etiopia depinde într-o bună măsură de ajutorul internaţional pentru hrană. Din 2000 se estimează că ajutoarele internaţionale au reprezentat între 11%-50% din necesarul de hrană al ţării.[22] Interesant este că, în ciuda tradiţiei agrare şi a eforturilor depuse de guvern doar 20% (11,7 mil.ha) din cele 51,3 milioane hectare sunt cultivate.[23]

În 2011 mai multe surse arătau că guvernul etiopian a concesionat 1,8 milioane hectare de pământ investitorilor indieni, alături de cele peste 300.000 de hectare concesionate în anii precedenţi lui 2011. Conform ministrului etiopian al agriculturii, Tefera Derbew ţara să plănuieşte tranzacţionarea a încă 3,7 milioane hectare spre investitorii subcontinentului asiatic. Prin directiva 28/2002 a autorităţilor de la Addis Ababa, firmele străine care exportă 75% din profit sau îl reinvestesc sunt scutite de importante redevenţe ori obligaţii, precum este aceea de a poseda un capital minimal de 100.000$ pentru operaţiuni independente. Cele mai multe contracte sunt încheiate pe 25-45 de ani, dar în practică durata lor de valabilitate poate fi şi de 99 de ani. Afaceriştii indieni preferă pământul etiopian graţie ieftinătăţii şi profitabilităţii sale.[24] Conform unui raport al firmei Technopak Advisors, un acru de pământ în Etiopia poate fi concesionat cu suma de 700 de rupii în timp ce în Punjab aceeaşi suprafaţă costă între 25.000-35.000 de rupii. De asemenea cantitatea la hectar este superioară pentru mai multe cereale. Spre exemplu, producţia de fasole soia în India este de o tonă la hectar în timp ce în Etiopia atinge 1,6 tone.[25] Un neajuns care împotmoleşte concretizarea potenţialului agricol ţine de slabă infrastructură. Lipsa drumurilor şi a căilor ferate, mai ales spre restul continentului îi limitează pe antreprenori să nu aibă ambiţii extraregionale foarte mari, după cum mărturisea directorul Karuturi.[26]

           De pe urma unor acţiuni de asemenea anvergură câştigător nu pare să fie fermierul indian. Contrar unor zvonuri iniţiale la sfârşitul lui 2011 că fermierii indieni vor lua în posesie terenul concesionat de către statul etiopian, zvonul se dovedeşte fals. Giganţi agricoli precum Karuturi, mai sus menţionat preferă mâna de lucru locală.[27] Autorităţile de la Addis Ababa par însă dispuse să acorde o şansă şi micilor proprietari indieni care ar dori să vină în ţara est-africană pentru muncă. Ambasadorul etiopian în India anunţa în februarie existenţa unui proiect care ar permite celor interesaţi să concesioneze pământ cu 8 dolari per hectar timp de 60 de ani.[28]

Consecinţe pentru populaţia etiopiană: regiunea Gambella ca studiu de caz

O trăsătură a ingineriilor sociale desfăşurate de guvernul etiopian de-a lungul timpului a fost aceea a relocărilor. Densitatea mică a populaţiei i-a motivat pe guvernanţii începând cu regimul Derg să încerce să aducă populaţie în aglomerări mai mari. Măsura a fost însoţită de abuzuri, având şi o componentă etnică, subliniază criticii. Mecanismul legislativ a fost sanctificat prin legislaţie: Proclamaţia 455/2005 şi Regulamentele Consiliului de Miniştri 135/2007 împuternicesc administratorii locali şi provinciali să confişte pământul şi să îi relocheze pe localnici fără a da prea multe explicaţii.[29] Un asemenea caz este cel al regiunii Gambella din districtul 12. Situată în vestul Etiopiei şi cunoscută pentru un important parc naţional, regiunea Gambella este şi casa mai multor minorităţi etnice precum Nuer, Anuak, Amhara, Kambaata, Oromo, Mezhenger, Tigrean.

 
 

Sursa: Ethiopia: Gunmen attack commercial farm owned by Mohammed Al-Amoudi, ECADD. Ethiopian News , April 29, 2012, http://ecadforum.com/articles/2012/04/29/ethiopia-gunmen-attack-mohammed-al-amoudi-farm/

Abuzurile şi violenţa regimului lui Meles Zenawi a căpătat o nouă legitimitate prin vânările de teren. Motivând nevoia de investiţii străine guvernul a relocat zeci de mii de etnici Anuak.

70.000 de fermieri au fost relocaţi de către guvern până acum, mai ales că guvernul plănuieşte să mai concesioneze 2,1 milioane hectare, ducând suprafaţa cedată până în prezent la peste 5 milioane de hectare.[30] În unele cazuri fermierii relocaţi sunt plătiţi de către guvern. Însă aşa cum recunoştea un student etiopian de la Universitatea din Leuven autorului, lipsa de educaţie îi tentează pe mulţi să consume banii într-un timp scurt şi să rămână falimentari.

Alteori potentaţi ai regimului s-au folosit de exproprieri pentru a-şi creşte posesiunile. Este cazul unui anume personaj, Dr Te’ame Hadgu Embaye care trăieşte în SUA şi care deţine o suprafaţă egală cu jumătate din Washington D.C. Suma pentru teren este de 8 dolari pe kilometru pătrat, plătibili după trei ani![31]

Organizaţii internaţionale precum Human Rights Watch anunţau încă din 2003-2004 sub forma unor rapoarte amănunţite abuzurile guvernamentale. Un episod este cel din decembrie 2003 când soldaţii etiopieni au distrus 1000 de locuinţe Anuak din oraşul Pinyudo.[32] Între 3-400 de oameni au fost mitraliaţi de forţele guvernamentale.[33]

Petiţiile trimise de populaţia Anuak preşedintelui în noiembrie 2010 au rămas fără rezultat, mai ales că prim-ministrul Meles Zenawi este omul de mână forte ce deţine adevărata putere.

           Companiile indiene precum Karuturi Agro Products au profitat de politica porţilor deschise pentru a achiziţiona 100.000 de hectare în regiune.[34] Un alt jucător important în regiune este Mohammed Al-Amoudi, om de afaceri etiopian care locuieşte în Arabia Saudită şi deţine în zonă o fermă de orez. Fermele private sunt muncite de mâna de lucru locală pe salarii minuscule (La un moment dat muncitorii se plângeau că primesc doar 0,73 dolari pe zi în loc de 1,5-1,8 cât conveniseră cu patronii). Un neajuns al acestei situaţii pentru piaţa etiopiană este că unele plante crescute aici, asemenea orezului nu sunt tradiţionale şi deci ele se îndreaptă spre export. [35]Revoltele sau tulburările sociale nu sunt nici ele absente,[36] unii văzând aici un preludiu al războaielor pentru resurse din secolul XXI. La sfârşitul lunii aprilie, un grup de atacatori au deschis focul asupra fermei antenumitului Mohammed Al-Amoudi ucigând un număr de nouă persoane, dintre care 5 pakistanezi.[37]

Emisfera indiană: un palimpsest diplomatic

Pe măsură ce India creşte greutate în sistemul internaţional, liniile directoare ale diplomaţiei sale sunt parţial inspirate de propria tradiţie geopolitică şi parţial de imperialismul britanic de secol XIX-XX. Aşa cum arată lectura printre rânduri a cărţii lui Robert J.Blyth, The Empire of the Raj, temele relevante pentru relaţia dintre Londra şi Calcutta în cadrul Rajului sunt şi astăzi prezente. Ca parte a mesei rotunde a multipolarismului, India reface expansionismul puterilor europene în Africa. Sunt firme ca Vedanta şi Karuturi versiuni ale India Company din trecut? Răspunsul la o asemenea întrebare trebuie să ţină seama de dilema Indiei între prestigiu şi subzistenţă. Pentru că pe de-o parte diplomaţia sa financiar-agrară pare a fi benefică mai degrabă marilor antreprenori şi clasei mijlocii. Fermierul indian rămâne plafonat în parametri propriei drame. Şi dacă situaţia sa nu va fi îmbunătăţită de stat, dincolo de chestiunea morală, o Indie puternică nu se poate clădi pe fundamentul unor răscoale sociale. Ostilizarea claselor de jos va alimenta mişcările separatiste şi va canaliza resursele statale spre acţiuni poliţieneşti fără de sfârşit.

În altă ordine de idei rămâne de observat ce va rezulta dintre întâlnirea dintre ascensiunea Chindiei şi regiunile paupere ale globului. Implicarea celor doi giganţi asiatici în Africa, mai ales Africa de Nord şi Est va interfera oare cu Primăvara Arabă şi cu dorinţa popoarelor MENA de a-şi gospodări singure resursele?

 
 


[1] Pentru reflecţii asupra noţiunii de diaspora vezi şi materialul: Jen Dickinson, Decolonising the diaspora: neo-colonial performances of Indian history in East Africa, Transactions of the Institute of British Geographers, Royal Geographical Society, 2012, http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1475-5661.2011.00496.x/pdf

John Charles Hawley, India in Africa, Africa in India

Indian Ocean Cosmopolitanisms, Indiana University Press, Bloomington, 2008, esp. pp.19-41

[3] Rick Rowden, India’s Role in the New Global Farmland Grab. An Examination of the Role of the Indian Government and Indian Companies Engaged in Overseas Agricultural Land Acquisitions in Developing Countries, Produced in collaboration with GRAIN and the Economic Research Foundation, August 2011 New Delhi, p.5, http://www.networkideas.org/featart/aug2011/Rick_Rowden.pdf, accesat 9 mai 2012, ora 13:05

[4] Shepard Daniel, Anuradha Mittal, The great land grab rush for world’s farlmand threatens food security for the poor, The Oakland Institute, 2009, p.4, http://www.oaklandinstitute.org/sites/oaklandinstitute.org/files/LandGrab_final_web.pdf

[5] Ibidem, p.1
[6] Claire Provost, Global land grab could trigger conflict, report says, The Guardian, 2 February 2012,http://www.guardian.co.uk/global-development/2012/feb/02/global-land-grab-trigger-conflict-report
[7] Claire Provost, op.cit.
[8] Vandana Shiva, The Violence of the Green Revolution: 
Third World Agriculture, Ecology, and Politics, Zed Books, 1991, pp. 1-5, 33, 40-44, 57 şi passim

Vandana Shiva, The great land grab: India’s war on farmers. Land is a valuable asset that should used to better humanity through farming and ecology, Al Jazeera English, Common Dreams, June 8, 2011,https://www.commondreams.org/view/2011/06/08-1

[9] Conferinţă cu titlul ” Agriculture in the Age of Globalisation: A Study of Suicides in Indian Farming Communities” ţinută la universitatea Catolică din Leuven în ziua de 10 mai 2012. http://ghum.kuleuven.be/ggs/projects/india_focus/index_india.html

* Srijit Mishra, Risks, Farmers’ Suicides and Agrarian Crisis in India: Is There A Way Out?, Indira Gandhi Institute of Development Research, Mumbai, September 2007, p.5

[11] Ibidem, pp.6-7

[12] Sucha S.Gill, Economic Distress and Rural Suicides in Punjab, pp.219-239 in Journal of Punjab Studies, Special Number on Agriculture and Rural Economy in Indian Punjab, Vol.12, Number 2, Fall 2005, p.234

[13] Report sought on India farm suicides, BBC News India, 21 December 2011, http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-india-16281063
[14] More India farmers commit suicide, BBC News, 7 April 2008, http://news.bbc.co.uk/2/hi/south_asia/7333911.stm
[15] Rachel Cernansky, Indian Farmer Suicides: One Every 30 Minutes, The Treehuger, May 18, 2011, http://www.treehugger.com/green-food/indian-farmer-suicides-one-every-30-minutes.html
[16] Farm revolution: Indian farmers finally embrace mechanisation, Reuters Apr 19, 2012, http://articles.economictimes.indiatimes.com/2012-04-19/news/31367682_1_cane-indian-farmers-labour-shortage

[18] Gerad McCann, Global India and its Diaspora, African Arguments, June 1 2011, http://africanarguments.org/2011/06/01/global-india-and-its-diaspora/

[19] Jen Dickinson, Decolonising the diaspora..

[20] Nick Rowden, op.cit., p.7

[21] Fouad Makki, Power and Development: Commercialization, Enclosures, and the Transformation of Agrarian Relations in Ethiopia, The Journal of Peasant Studies, Vol.39, Issue 1, Jan.2012, pp. 81-104, p.99

[22] Tom Lavers, ’Land Grab’ as Development Strategy? The Political Economy of Agricultural Investment in Ethiopia, The Journal of Peasant Studies, Vol.39, Issue 1, Jan.2012, p.110

[23] Fouad Makki, op.cit., p.92
[24] Nick Rowden, op.cit., p.14.

[25] Sangeetha G. , 80 Indian firms invest Rs 10,800 cr in African farms, Financial Chronicle, 28 March 2012, http://farmlandgrab.org/post/view/20243

[26] Tom Lavers, op.cit., p.116
[27] Raghuvir Badrinath, Karuturi to outsource Ethiopian land to Indian farmers, Business Standard, Bangalore Oct 12, 2011, http://business-standard.com/india/news/karuturi-to-outsource-ethiopian-land-to-indian-farmers/452290/
Hailu Teklehaimanot, Ethiopia: Karuturi to Outsource National Land to Indian Farmers,  All Africa, 18 OCTOBER 2011,http://allafrica.com/stories/201110190901.html
[28] India: Ethiopia invites farmers of Punjab for farming, Ayyaantuu News Online, February 6, 2012, http://ayyaantuu.com/horn-of-africa-news/ethiopia/india-ethiopia-invites-farmers-of-punjab-for-farming/
[29] Fouad Makki, op.cit., p.98
[30] Ethiopia: Govt Forcing Thousands Off Land - Rights Group, All Africa,

[32] Ethiopia: Crimes Against Humanity in Gambella Region. Army Impunity and Official Inaction Fuel Abuses, Human Ritghts Watch, March 24 2005, http://www.hrw.org/news/2005/03/23/ethiopia-crimes-against-humanity-gambella-region

[33] Tedla Asfaw, Declare War on Foreign Land Grabbers!, ECADD, February 17th, 2012, http://ecadforum.com/blog/2012/01/17/declare-war-on-foreign-land-grabbers/

[34] Alte surse dau 500.000 ha. Tedla Asfaw, Declare War on Foreign Land Grabbers!, ECADD, February 17th, 2012, http://ecadforum.com/blog/2012/01/17/declare-war-on-foreign-land-grabbers/

[35] Ethiopia: The Great Land Grab Debate, The Eurasian Review, March 26, 2011, http://www.eurasiareview.com/26032011-ethiopia-the-great-land-grab-debate/

[36] Dominic Brown, Ethiopia’s tribes cry for help, ECADD. Ethiopian news& opinions, preluare Al Jazeera, February 13th, 2012, http://ecadforum.com/blog/2012/02/13/ethiopias-tribes-cry-for-help/
[37] Ethiopia: Gunmen attack commercial farm owned by Mohammed Al-Amoudi, ECADD. Ethiopian News , April 29, 2012, http://ecadforum.com/articles/2012/04/29/ethiopia-gunmen-attack-mohammed-al-amoudi-farm/