Ucraina este îngrijorată de dezoltarea portul GiurgiuleştiAngela Grămadă
25 aprilie 2009
Potrivit INFOTAG, prim-vicepresedintele comitetului Radei Supreme pentru problemele securitatii nationale si apararii, Serghei Grinevetchi, a declarat ca "tendinta de dezvoltare a infrastructurii portuare moldovenesti si lipsa finantarii necesare pentru proiectele ucrainene de transport duce la faptul ca Ucraina pierde pozitiile comerciale pe Dunare.”(UNIMEDIA.MD, INTERFAX Ucraina, INFOTAG, Zerkalo Nedeli, Geopolitika.ru)
Deşi se confruntă cu mari probleme de ordin intern, liderii ucraineni par să nu abandoneze subiectele de politică externă cu referire, în mod special, la vectorii geopolitici ai statului pe care îl reprezintă. În ultimul timp în vizorul oficialilor de la Kiev a reintrat problema construcţiei şi ulterior darea în exploatare a terminalului de la Giurgiuleşti – singurul punct de acces al Republicii Moldova la Marea Neagră prin intermediul Dunării.
Pentru autorităţile de la Chişinău miza construcţiei terminalului de la Giurgiuleşti a constituit-o reducerea dependenţei energetice faţă de Federaţia Rusă. Din păcate criza energetică din iarna anului 2009 a demonstrat doar că populaţia moldovenească nu este protejată în cazul apariţiei unui conflict deschis energetic sau politic între Moscova şi Kiev.
Terminalul de la Giurgiuleşti a fost dat în exploatare oficial pe 26 octombrie 2006. Cu toate acestea, efectele economice ale acestui proces au început să fie resimţite de partea ucraineană numai după deschiderea primelor rute de transport de pasageri. Ucraina se teme de rapida dezvoltare a acestui port, în detrimentul celui din oraşul Reni, care se află la o distamţă de câţiva km de Giurgiuleşti. Deschiderea terminalului cerealier, care este planificată pentru perioada imediat următoare, poate să escaladeze într-un important conflict politic între cele două state vecine.
Oficialităţile ucrainene recunosc că evoluţia relaţiilor bilaterale dintre Kiev şi Chişinău a întâmpinat destule greutăţi după obţinerea independenţei de către cele două state ex-sovietice. Acestea se referă la consecinţele schimbărilor geopolitice, care au avut loc în spaţiul adiacent Mării Negre. Una dintre cauzele invocate de partea ucraineană la acea perioadă o constituia orientarea pro-română a Moldovei, care nu era pe placul conducerii de la Kiev, din cauza celor aproape 500000 de etnici români aflaţi pe teritoriul său, iar mai apoi a apariţiei conflictului transnistrean şi a conflictului etnic din zona de sud, în care au fost implicaţi găgăuzii. După evenimentele care au urmat războiului ruso-georgian din luna august 2008, încurajaţi de evoluţia situaţiei Osetiei de Sud şi a Abhaziei, aceştia din urmă susţin ideea creării unui stat aparte, în care să fie cuprinşi reprezentanţii etniilor găgăuze şi bulgare, care locuiesc atât pe teritoriul Moldovei cât şi al Ucrainei. Într-un studiu publicat pe un portal rus specializat în geopolitică, I. Burgudji, preşedintele Centrului de Drept şi Analiză Informaţională din republica Moldova, susţine că în regiunea Odessa sunt peste 90000 de găgăuzi şi 300000 de bulgari, iar în zona Bugeacului locuiesc aproximativ 160000 de găgăuzi şi 80000 de bulgari, ceea ce face necesară crearea unui asemenea stat sub protectoratul Federaţiei Ruse, al Turciei, Bulgariei şu Ucrainei. Republica Moldova, în conformitate cu acest plan, ar fi scutită de participare la actul de creaţie al noii entităţi statale, pentru că Bugeacul nu ar fi intrat niciodată în componenţa Moldovei sau a României.
Există, de asemenea, mari disensiuni în ceea ce priveşte un şir de complexe hoteliere şi sanatorii de pe litoralul basarabean al Mării Negre, care se află de jure sub administraţia Chişinăului şi a căror valoare nu a fost estimată nici până în momentul de faţă.
Cu toate acestea, cea mai mare dispută dintre cele două state vecine o constituie debuşeul danubian al Republicii Moldova. În timp ce ucrainenii afirmă că Moldova este lipsită în totalitate de acces la Dunăre, autorităţile moldoveneşti susţin că cel puţin 2 km până la acest fluviu internaţional le aparţin, iar frontiera moldo-ucraineană a fost trasată incorect, fiind încălcate normele de drept internaţional şi negată realitatea istorică. Acest ultim argument este una dintre cauzele participării tacite a Ucrainei la amplificarea conflictului transnistrean, deoarece acesta nu permite Chişinăului să-şi valorifice în întregime potenţialul geopolitic, oferit de amplasarea sa geografică. Oleg Serebrean este de părere că impunerea unui embargo simultan de către Ucraina şi Moldova regimului separatist de la Tiraspol ar limita considerabil existenţa în timp a acestui “stat” transnistrean.
În realitate problema este mult mai complexă, deoarece de cele multe ori însele autorităţile moldoveneşti au susţinut poziţia Ucrainei cu privire la rezolvarea conflictului transnistrean. Nu de puţine ori Chişinăul a insistat că problema transnistreană este alimentată şi dirijată de liderii de la Kremlin pentru a ţine Kievul încercuit. Acest procedeu este cunoscut în geopolitică sub denumirea “baraj circular”, dar care este inaplicabil în cazul Ucrainei, deoarece aceasta poate bloca oricând calea de comunicare maritimă dintre Tiraspol şi Moscova, ceea ce nu se întâmplă în cazul Gibraltarului de exemplu, iar un conflict militar ruso-ucrainean pe subiectul Transnistriei este greu de imaginat.
Pentru autorităţile de la Chişinău miza construcţiei terminalului de la Giurgiuleşti a constituit-o reducerea dependenţei energetice faţă de Federaţia Rusă. Din păcate criza energetică din iarna anului 2009 a demonstrat doar că populaţia moldovenească nu este protejată în cazul apariţiei unui conflict deschis energetic sau politic între Moscova şi Kiev.
Terminalul de la Giurgiuleşti a fost dat în exploatare oficial pe 26 octombrie 2006. Cu toate acestea, efectele economice ale acestui proces au început să fie resimţite de partea ucraineană numai după deschiderea primelor rute de transport de pasageri. Ucraina se teme de rapida dezvoltare a acestui port, în detrimentul celui din oraşul Reni, care se află la o distamţă de câţiva km de Giurgiuleşti. Deschiderea terminalului cerealier, care este planificată pentru perioada imediat următoare, poate să escaladeze într-un important conflict politic între cele două state vecine.
Oficialităţile ucrainene recunosc că evoluţia relaţiilor bilaterale dintre Kiev şi Chişinău a întâmpinat destule greutăţi după obţinerea independenţei de către cele două state ex-sovietice. Acestea se referă la consecinţele schimbărilor geopolitice, care au avut loc în spaţiul adiacent Mării Negre. Una dintre cauzele invocate de partea ucraineană la acea perioadă o constituia orientarea pro-română a Moldovei, care nu era pe placul conducerii de la Kiev, din cauza celor aproape 500000 de etnici români aflaţi pe teritoriul său, iar mai apoi a apariţiei conflictului transnistrean şi a conflictului etnic din zona de sud, în care au fost implicaţi găgăuzii. După evenimentele care au urmat războiului ruso-georgian din luna august 2008, încurajaţi de evoluţia situaţiei Osetiei de Sud şi a Abhaziei, aceştia din urmă susţin ideea creării unui stat aparte, în care să fie cuprinşi reprezentanţii etniilor găgăuze şi bulgare, care locuiesc atât pe teritoriul Moldovei cât şi al Ucrainei. Într-un studiu publicat pe un portal rus specializat în geopolitică, I. Burgudji, preşedintele Centrului de Drept şi Analiză Informaţională din republica Moldova, susţine că în regiunea Odessa sunt peste 90000 de găgăuzi şi 300000 de bulgari, iar în zona Bugeacului locuiesc aproximativ 160000 de găgăuzi şi 80000 de bulgari, ceea ce face necesară crearea unui asemenea stat sub protectoratul Federaţiei Ruse, al Turciei, Bulgariei şu Ucrainei. Republica Moldova, în conformitate cu acest plan, ar fi scutită de participare la actul de creaţie al noii entităţi statale, pentru că Bugeacul nu ar fi intrat niciodată în componenţa Moldovei sau a României.
Există, de asemenea, mari disensiuni în ceea ce priveşte un şir de complexe hoteliere şi sanatorii de pe litoralul basarabean al Mării Negre, care se află de jure sub administraţia Chişinăului şi a căror valoare nu a fost estimată nici până în momentul de faţă.
Cu toate acestea, cea mai mare dispută dintre cele două state vecine o constituie debuşeul danubian al Republicii Moldova. În timp ce ucrainenii afirmă că Moldova este lipsită în totalitate de acces la Dunăre, autorităţile moldoveneşti susţin că cel puţin 2 km până la acest fluviu internaţional le aparţin, iar frontiera moldo-ucraineană a fost trasată incorect, fiind încălcate normele de drept internaţional şi negată realitatea istorică. Acest ultim argument este una dintre cauzele participării tacite a Ucrainei la amplificarea conflictului transnistrean, deoarece acesta nu permite Chişinăului să-şi valorifice în întregime potenţialul geopolitic, oferit de amplasarea sa geografică. Oleg Serebrean este de părere că impunerea unui embargo simultan de către Ucraina şi Moldova regimului separatist de la Tiraspol ar limita considerabil existenţa în timp a acestui “stat” transnistrean.
În realitate problema este mult mai complexă, deoarece de cele multe ori însele autorităţile moldoveneşti au susţinut poziţia Ucrainei cu privire la rezolvarea conflictului transnistrean. Nu de puţine ori Chişinăul a insistat că problema transnistreană este alimentată şi dirijată de liderii de la Kremlin pentru a ţine Kievul încercuit. Acest procedeu este cunoscut în geopolitică sub denumirea “baraj circular”, dar care este inaplicabil în cazul Ucrainei, deoarece aceasta poate bloca oricând calea de comunicare maritimă dintre Tiraspol şi Moscova, ceea ce nu se întâmplă în cazul Gibraltarului de exemplu, iar un conflict militar ruso-ucrainean pe subiectul Transnistriei este greu de imaginat.
Autorităţile de la Kiev sunt de părere că Moldova a uitat de târgul pe care l-a făcut cu Ucraina, prin care ceda acel teritoriu de 2 km, care asigura ultimei ieşirea la fluviu în schimbul a 7 km din autostrada Odessa – Reni. În acest moment Grineveţchi acuză Moldova de lipsă de dorinţă de a rezolva această problemă prin necedarea în proprietate ucraineana a porţiunii de teren de drum pentru transport auto Odessa-Reni în apropierea comunei Palanca.
Nu există încă surse care să indice vreun răspuns din partea Chişinăului cu privire la poziţia pe care o adoptă faţă de problema supusă dezbaterii de către oficialii de la Kiev. Cert este că nerezolvarea acesteia în parametri diplomatici ar putea destabiliza pe termen lung relaţiile bilaterale dintre cele două state vecine. În prezent Republica Moldova refuză orice dialog pe canale diplomatice cu România. O izolare politică atât la vest, cât şi la est nu este în avantajul autorităţilor comuniste din capitala Moldovei.
