This text is replaced by the Flash movie.
ro en
 
 
 
 
Newsletter
 
 
 
 
Publicatii » Brief Analysis » Ucraina ca Afganistan
 
Ucraina  ca Afganistan
 
M. HARESHAN
 
         

De la declansarea actiunii militare rusesti in Crimeea, pe un plan mai larg impotriva Ucrainei, evidenta deja de vineri , 28 februarie, calificata neintarziat drept agresiune nu doar de catre statul tinta, dar  si de majoritatea comunitatii internationale, presa internationala abunda in articole si studii care incearca sa patrunda in viitorul imediat. Se va instala starea de razboi intre cele doua mari state slave, ca urmare a agresiunii evidente rusesti ? ; Care va fi atitudinea SUA , UE si NATO in probabil cea mai grava criza intervenita in Europa dupa sfarsitul Razboiului Rece, daca nu chiar de la finele ultimei conflagratii mondiale ? ; Care vor fi urmatoarele ‘miscari’ ale Rusiei in actiunea deja declansata?; Care sunt implicatiile actiunii ruse asupra relatiilor dintre Moscova si Occident ?; De ce a riscat Putin sa piarda printr-o asemenea actiune castigul de imagine realizat prin olimpiada de iarna de la Soci ? ; Se va instala un nou Razboi Rece , similar celui precedent, intre Vest si Est ? ; Cum se explica sprijinul populatiei rusofone in partile de est ale Ucrainei fata de o astfel de actiune armata agresiva indreptata impotriva independentei si integritatii teritoriale a Ucrainei ?; Va interveni o federalizare, confederalizare, oricum o dezmembrare a statului ucrainean? ; A devenit Crimeea deja un ‘conflict inghetat’ ? etc. etc.

          Fiecare dintre aceste intrebari isi gaseste azi nu doar unul ,ci foarte multe raspunsuri in presa internationala, evident pentru ca evenimentele in curs au o clara implicatie globala. In plan regional, mai ales, impactul lor este evident , astfel incat vecinii vestici ai Ucrainei se simt, la randu-le, amenintati de actiunea agresiva rusa. Nu se vor aventura oare fortele rusesti mai departe spre Vest? ; Nu vor folosi  liderii rusi carenta de reactie puternica a Vestului la unvazia din Ucraina - mai ales in primele zile- ca un semnal pentru asemenea inaintari in fostul spatiu sovietic, chiar in imperiul exterior ?  Intr-un editorial publicat la 4 martie in ‘Washington Post’, Zbigniew Brzezinski, scria “ If Ukraine is crushed while the West is simply watching, the new freedom and security in bordering Romania, Poland and the three Baltic republics would also be threatened.” Ca nu este doar o simpla speculatie ridicarea unei asemenea ipoteze este dovedit nu doar de declaratiile unor lideri ai acestor state –vezi Polonia-, dar si de istoria recenta. La urma urmei, chiar Parteneriatul Estic, inchegat in 2009 , a aparut ca efect al unei alte actiuni rusesti in forta in 2008, impotriva Georgiei. Iar acest scenariu devine si mai verosimil , pentru ca daca acceptam ca posibil rezultat al actualei crize o dezmembrare a Ucrainei , atunci harta politica a regiunii capata o alta configuratie a carei noutate va implica o lunga perioada de tranzitie catre normalitate cu impact nemijlocit asupra regiunii, inclusiv militar . Estul Europei va putea sa devina peste noapte Balcanii inceputului secolului XX, renumit ca fiind “butoiul cu pulbere” al continentului .

          Ceea ce presa internationala a abordat doar colateral si , in orice caz, fara a se fi produs un torent de  analize , este de ce Rusia a riscat o asemenea actiune militara avand experienta esecului din Afganistan in anii ’80 ai secolului trecut ? .

          Dupa cum acum se stie la detaliu, datorita documentatiei facute publice, invazia URSS in Afganistan in decembrie 1979 a impins Moscova intr-o izolare externa fara precedent , costisitoare atat moral, cat si material. Iar pierderile masive inregistrate de fortele sovietice in Afdganistan in lupta impotriva insurgentilor au declansat o criza interna accelerata si de tranzitia de leadership la Kremlin , care a determinat ‘perestroika’ si ‘glasnosti’, in final esuate in prabusirea URSS in 1991. Desigur, nu doar invazia rusa in Afganistan a pus in miscare intregul proces, cauzele prabusirii URSS fiind multiple, dar este incontestabil ca razboiul purtat acolo a precipitat intregul fenomen  de disolutie socio-statala.

          Se stie acum ca decizia de invazie din 1979 nu a intrunit consensul in forul decizional sovietic- Politbiro-ul partidului comunist – care curand a trebuit sa recunoasca faptul ca actiunea a fost o greseala care trebuie reparata. Chestiuni de prestigiu de mare putere intai de toate- ce vor zice aliatii /satelitii despre recunoasterea infrangerii intr-o tara a lumii a treia a superputerii sovietice ?; dar adversarii in competitia bipolara ? – au amanat decizia de retragere din Afganistan pana cand deja s-a vadit a fi prea tarziu, iar criza interna pe care aceasta actiune a accelerat-o nu a mai putut fi stavilita.

          Lectia invata atunci in Afganistan se pare ca a fost uitata azi de planificatorii politicii Kremlinului cand au invadat Ucraina.  Natiunea rusa insa nu a uitat istoria. Un sondaj desfasurat luni 3 martie pe 1600 de subiecti din intreaga Rusie a dat urmatoarele rezultate la intrebarea : “Should Russia react to the overthrow of the legally elected authorities in Ukraine ?: 73 la suta “Nu” ; 15 la suta-“Da” . In cazul studentilor procentajul negativ a fost si mai ridicat ( 77 la suta ).

Interventia militara in Ucraina a intampinat deja impotrivirea clara a conducerii legitime a statului ucrainean , care a calificat-o drept agresiune. Incercarea Moscovei de a ocoli aceasta realitate-prin invocarea legitimitatii presedintelui demis , Yanukovich, care ar fi facut o solicitare de sprijin pentru a se apara de fortele extremiste din tara- este chiar nefundamentata de logica evenimentelor -, iar perspectiva unui nou Afganistan este evidenta. Chiar daca in raportul de forte militare clasic intre cele doua state precumpaneste Rusia, in acest caz , ca si in Afganistan, nu asa trebuie sa fie privit ansamblul eventualei confruntari militare. Armata ucraineana, admitand ca va lupta, va putea fi repede invinsa, dar luptele vor continua –asa cum s-a vadit frecvent dupa Razboiul Rece, pentru a referi doar la perioada apropiata- sub diverse forme de insurgenta , vadite deja formidabile in confruntarea cu armate clasice. Irakul post-2003 si Afganistanul post-2001 sunt exemple care trebuie studiate foarte atent de planificatorii politici ai Kremlinului atunci cand vor lua decizii in zilele urmatoare. Nu exista sansa unui castig militar intr-o asemenea confruntare.

          Dar va presta natiunea ucraineana un asemenea efort militar de genul insurgentei ?. Istoria ne vadeste ca raspunsul nu poate fi decat pozitiv. Nu facem referiri la exemplele din 1918-1922 sau 1944-1953, desfasurate in conditii de izolare internationala si de ajutor strain limitat in acele perioade. Dar  luam in calcul vointa vadita recent de intreaga natiune ucraineana de a fi independenta si suverana , de faptul ca are o conducere legitima si  apare cu totul probabil ca –desi traumatizata de varsarea de sange de pe Euro-Maidan - nu va pregeta sa angajeze o lupta de rezistenta imediata . Sprijinul pe care comunitatea internationala il acorda in aceste zile Ucrainei, independentei si integritatii sale teritoriale este un alt indicator de intarire a deciziei de a opune hotarat rezistenta in cazul in care Rusia nu va lua deciziile corecte .

           Rusia, intr-o astfel de citire a evenimentelor recente de la Kiev si din Crimeea , nu are alta optiune decat a se conforma legalitatii internationale si a lua masurile in consecinta pentru a evita un alt Afganistan in Ucraina.