This text is replaced by the Flash movie.
ro en
 
 
 
 
Newsletter
 
 
 
 
Publicatii » Brief Analysis » Transnistria - provocarea continua
 

Transnistria - provocarea continua

 

Angela GRĂMADĂ

30 august 2010

 

Pe 24 august 2010, Agentia Informationala REGNUM a adus la cunostinta publicului larg intentia Fondului Carnegie Endowment cu sediul la Washington de a crea un "grup de lucru non-guvernamental pentru rezolvarea conflictului transnistrean". Scopul acestui grup de lucru ar trebui sa fie intarirea increderii si a intelegerii reciproce dintre participantii la procesul de negociere in formatul "5+2". (Carnegie.ru, REGNUM, Nezavisimaya Gazeta, Europa Libera)

 

Nerecunoscuta Republica Moldoveneasca Nistreana revine in atentia opiniei publice internationale. Solutionarea acestui conflict est-european se transforma intr-un imperativ politic pentru tot mai multi decidenti al caror interes este de a acumula capital electoral, de a-si impune vointa sau de a-si securiza frontierele. Indiferent de scopul si obiectivele tuturor partilor implicate in negocierea acestui conflict teritorial inghetat, miza este mult prea mare pentru a se evita si in continuare demararea unui dialog mult mai avansat decat cele anterioare.

 

Cauzele acestei activizari a procesului de negociere a conflictului nu are la baza doar schimbarea conducerii de la Chisinau, ci si transformarea dialogului dintre Federatia Rusa si principalii sai parteneri vestici. Este cunoscut faptul ca rezolvarea echitabila a conflictului pentru toate partile implicate nu se afla in capitala Republicii Moldova si nici macar la Tiraspol - lucru care a amanat pe o perioada nedeterminata ascensiunea Chisinaului spre dezvoltare economica, dar si sociala. Negarea acestui aspect al problemei de catre sefii Kremlinului nu apropie nicidecum momentul solutionarii diferendului.

 

Anul 2010 este in continuare un an in care liderii de la Kremlin si-au propus sa transforme relatia lor cu Occidentul. Indiferent de natura acesteia, - resetare sau continuarea colaborarii -, evolutia raporturilor politice dintre Moscova si Bruxelles sau Washington nu mai pot fi tratate doar sub aspectul rivalitatii militare sau geopolitice. Nu este corect sa imputam aceasta situatie doar efectelor globalizarii, dar trebuie sa tinem cont de faptul ca Estul si Vestul sunt doua variabile din ce in ce mai interconectate. Criza economica prin care trece Federatia Rusa si setea pentru revenirea in jocul regional de securitate europeana au comprimat foarte mult optiunile liderilor de la Kremlin, sugerandu-le sa adopte o pozitie mult mai echilibrata fata de partenerii lor mai mici din spatiul ex-sovietic. Prioritatile economice ale Rusiei nu mai permit adoptarea unei gandiri bazata in totalitate pe expansionism militar sau politic.

 

Conform aceleiasi Agentiei de Informationale REGNUM, initiatorii acestui proiect sunt de parere ca la intrunirea de la Mesenberg dintre Angela Merkel si Dmitrii Medvedev, cei doi sefi de state au discutat despre un eventual troc politic: libertate de circulatie pentru cetatenii rusi pe teritoriul Uniunii Europene contra solutionare a conflictului transnistrean, cu respectarea integritatii teritoriale a Republicii Moldova. Astfel, concesiile ar fi multumit ambele parti, ele stand la baza unor proiecte ulterioare destinate intaririi securitatii pe continentul european si nu numai. Perspectivele economice care s-ar deschide pentru antreprenorii rusi sunt vitale pentru resuscitarea economiei rusesti. Organizatorii acestui proiect, colaboratorii Fondului Carnegie din Statele Unite ale Americii, sustin ca implicarea unor experti din majoritatea statelor care sunt parte a procesului de negociere ar putea contribui efectiv la elaborarea unui set de propuneri si recomandari pragmatice, destinate imbunatatirii dialogului si multiplicarii increderii reciproce dintre autoritatile de la Chisinau si liderii nerecunoscuti de la Tiraspol.

 

In ultimul an acest dialog politic cu privire la solutionarea conflictului transnistrean a fost compromis, acest lucru datorandu-se in principal atitudinii liderilor de la Tiraspol, care se arata a fi sceptici fata de capacitatea noiii guvernari democratice a Republicii Moldova de a negocia. Igor Smirnov sustine ca atitudinea sa este una obiectiva si asta deoarece acesta nu doreste reinceperea discutiilor, ci continuarea celor vechi, in baza documentelor déjà semnate, iar Alianta pentru Integrare Europeana nu cunoaste care este situatia reala a acestui dialog si care au fost succesele obtinute. In schimb, aceleasi autoritati transnistrene propun luarea in calcul de catre Chisinau si opinia publica internationala a posibilitatii de recunoastere a independentei Transnistriei dupa modelul Kosovo, legitimitatea existentei careia a fost recunoscuta inclusiv de Curtea Internationala de Justitie.

 

In pofida faptului ca precedentul exista, nu s-a grabit nimeni sa ii recunoasca Transnistriei calitatea de subiect de drept international public, nici macar Moscova.

 

Totusi, exista elemente contradictorii in politica liderilor de la Kremlin in ceea ce priveste abordarea nu a conflictului in sine, ci a relatiei pe care o au acestia cu autotitatile nerecunoscute de la Tiraspol. Declaratia din 13 iunie 2010 ale ambasadorului Federatiei Ruse la Chisinau, Valeri Kuzmin, prin care acesta punea semnul egalitatii intre Transnisria si Republica Moldova in procesul negocierilor pentru reglementarea conflictului transnistrean a condus la compromiterea posibilitatii de reluare a dialogului in formatul déjà consacrat mai ales ca doar cu o saptamana inainte, pe 05 iunie 2010, fusese semnat Memorandumul de la Mesenberg, care trebuia sa aiba drept finalitate solutionarea mai multor conflicte regionale, iar Transnistria trebuia sa devina modelul de reusita in acest sens. In timp ce opinia publica internationala se gandea la continutul de facto al Memorandumului, Rusia, prin ambasadorul sau la Chisinau, continua aceeasi politica de minimizare a statutului Republicii Moldova in cadrul negocierilor.

 

Seria de elemente contradictorii, insa, nu se opreste aici. Si in luna august acestea au continuat sa apara. Ca urmare a depistarii unor afaceri ilicite a unei institutii bancare din Transnistria, care este administrata de Oleg Smirnov, pe pietele financiar-valutare din Federatia Rusa, autoritatile moscovite au sistat ajutorul financiar care era acordat déjà de doi ani Tiraspolului. Evenimentul in cauza ar putea avea cateva consecinte importante pentru regiune. In primul rand, in nerecunoscuta republica nistreana se apropie alegerile prezidentiale. Sfarsitul anului 2009 si prima jumatate a anului 2010 a fost marcat de o usoara lupta interna in Transnistria. Actualul lider nerecunoscut realizeaza faptul ca fara mandat prezidential libertatea sa fizica va fi pusa sub semnul intrebarii, iar fara ajutorul financiar oferit de Rusia pentru plata unui supliment de 15 dolari per pensie unui transnistrean, insusi mandatul sau va fi pus in pericol. Pe de alta parte avem o recomandare din partea lui Serghei Lavrov, adresata aceluiasi ambasador Valeri Kuzmin de a participa pe 02 septembrie 2010 la manifestatiile dedicate zilei proclamarii independentei nerecunoscutei Republici Moldovenesti Nistrene, care iarasi incurajeaza Tiraspolul si nu Chisinaul.

 

Supararea cauzata de tranzactiile ilicite ale "Gazprombank", administrata de Oleg Voronin, a fost de scurta durata. Dincolo de aparenta iritare, liderii de la Kremlin continua sa sustina un regim separatist.

 

Revenind, insa, la initiativa americana trebuie sa adaugam aici ca membri ai acestui grup de lucru non-guvernamental pot sa devina reprezentanti ai societatii civile si ai organizatiilor non-guvernamentale ai tuturor participantilor la formatul de negocieri "5+2". De asemenea, grupul neformal va include si cateva nume sonore ale politicii externe mondiale. Printre acestea se regasesc Zbogniew Bzerzinski, Helmut Sonnenfeldt, Davit Rockfeller, John Kenneth Galbraith, Evghenii Primakov, Andrei Kozirev, Gheorghii Arbatov. Proiectul déjà a primit sustinerea neoficiala a Ministerului Afacerilor Externe al Federatiei Ruse, noteaza REGNUM, chiar daca pe pagina web a MAE al Federatiei Ruse nu este amintita deloc initiativa.

 

Recomandarile elaborate de acest grup de lucru vor fi transmise guvernului Statelor Unite ale Americii pentru activitate analitica ulterioara, precum si membrilor formatului de negociere "5+2".

 

Dincolo de retorica cu privire la integritatea teritoriala a Republicii Moldova, interesul american in solutionarea acestui conflict trece peste frontiera de est oficiala a acestui stat ex-sovietic. Recunoastem importanta vizitei efectuate de premierul moldovean, Vlad Filat, din acest an in Statele Unite ale Americii, dar este recomandabil a fi luate in calcul si interesele politice ale Casei Albe mai ales din Asia Centrala. Chiar daca initiatorii proiectului sunt de parere ca insesi circumstantele actuale ale regiunii si relatia ruso-europeana reorientata pe profit economic si progres tehnologic ar fi factorii care transforma momentul in unul foarte propice pentru solutionarea conflictului transnistrean, acest lucru nu ne limiteaza sa lansam niste ipoteze suplimentare cu privire la aparitia proiectului anume acum.

 

Resetarea relatiilor ruso-americane care a avut loc in anul 2009, urmata de adoptarea unor decizii foarte importante pentru securitatea mondiala nu poata fi egalata de necesitatea solutionarii conflictului transnistrean. Prima este, indubitabil, mult mai importanta pentru stabilitatea sistemului de relatii internationale.

 

In ultimii ani am asistat la intarirea vectorului de politica externa al Uniunii Europene, proces sustinut inclusiv de oficialii americani, care au incurajat aceasta organizatie internationala sa se implice mai mult in solutionarea problemelor existente pe continentul european. Asistenta oferita de Uniunea Europeana in cazul Kosovo a fost un prim exercitiu, destinat acumularii de experienta in tratarea unor asemenea conflicte regionale. Din pacate aceasta provincie nu avea un caracter unic, ea fiind doar una dintre cele cateva surse de instabilitate si insecuritate pentru Europa.

 

Implicarea in solutionarea conflictului transnistrean nu putea sa se limiteze la nesfarsit pentru decidentii europeni doar la acceptarea calitatii de observator in cadrul conflictului. Interesele de politica externa, dar si de securitate s-au multiplicat si ele odata cu apropierea de Federatia Rusa. Acest lucru presupunea adoptarea unei noi pozitii fata de o Rusie tot mai pretentioasa din punct de vedere al politicii sale externe in vecinatatea apropiata, dar si tot mai obosita din punct de vedere economic si social, ceea ce theoretic nu ar trebui sa-i permita mentinerea aceleiasi linii agresive fata de noua guvernare de la Chisinau. Europa de Est nu inseamna doar state ex-sovietice marginalizate , fara un viitor european apropiat, ci mai ales o zona capabila sa puna sub semnul intrebarii stabilitatea economica si securitatea politica a Uniunii Europene, sustin colaboratorii Fondului Carnegie din SUA. Schimbarea guvernarii de la Chisinau, cumulate cu resetarea relatiilor ruso-americane ar putea contribui in maniera esentiala la avansarea dialogurilor transnistrene.

 

Sporirea interesului american pentru solutionarea conflictului transnistrean poate fi cauzat de cresterea rolului si eficientei implicarii Uniunii Europene in procesul de negociere a acestuia. Orgoliul politic american pare sa fie afectat intr-o masura mai mare sau mai mica de succesul pe care l-a repurtat UE, prin intermediul Angelei Merkel, in dialogul cu Federatia Rusa. Discursurile despre eventuala transformare a malului drept al Nistrului intr-un teritoriu atractiv din punct de vedere economic si social, stabil din punct de vedere politic, astfel incat sa produca valoare motivationala pentru locuitorii Transnistriei de a relua cursul reintegrarii cu Republica Moldova nu poate fi ignorant. El poate deveni realitate in masura in care autoritatile moldovenesti vor intelege ca aceasta este una dintre solutiile cele mai eficiente pentru apropierea solutionarii diferendului. Dar, atunci cand vorbim despre interesele de politica externa ale SUA, trebuie sa observam si celelalte mutatii in zona spatiului ex-sovietic.

 

Desi legatura dintre crearea acestui grup de lucru non-guvernamental pentru Transnistria si semnarea unui acord defensiv intre Federatia Rusa si Armenia este destul de fragila, vom insista putin asupra acesteia. Semnarea acestui document la mijlocul lunii august curent a permis prelungirea perioadei de stationare a trupelor militare rusesti pe teritoriul Armeniei. Rusia apare ca garant al integritatii acestui stat asiatic. Continutul noul acord defensiv semnat de Moscova si Erevan trimite semnale negative catre Azerbaijan, punand sub semnul intrebarii posibilitatea de a solutiona un alt conflict regional inghetat - Nagorno Karabah. Astfel, Kremlinul emite un semnal clar ca nu se va retrage din regiune, chiar daca argumentul oficial pare sa fie pericolul pe care poate s ail produca Iranul in regiune. Stationarea trupelor rusesti in Armenia a fost prelungita pana in anul 2044. Concluzia primara pe care o putem extrage in urma acestui eveniment este de a accepta si faptul ca solutionarea problemei Karabahului de Munte a fost amanata pentru ce putin o perioada similara.

 

Conform continutului Memorandumului de la Mesenberg, semnat pe 05 iunie 2010, Transnistria trebuie sa serveasca nu doar drept model de compromis intre partile implicate, ci si de solutionare eficienta pentru toate conflictele regionale inghetate din spatiul ex-sovietic. Daca acordul defensiv semnat intre Rusia si Erevan a pus sub semnul intrebarii posibilitatea de a rezolva unul dintre aceste conflicte, este logic sa credem ca Statele Unite ale Americii, aliatul loial al Azerbaijanului, insista, de fapt, sa fie reluat dialogul in formatul "5+2" in cazul Transnistriei tocmai pentru a provoca o reactie in lant pentru zonele unde interesul sau este mult mai mare. Singura modalitate de a declansa un asemenea proces este de a sustine initiativele europene, tocmai pentru ca acestea, se pare, au dat cel mai mult randament pana acum.

 

Fondul Carnegie, prin intitiativa lansata recent de a crea acest grup de lucru non-guvernamental, sustine nu doar necesitatea gasirii variantei optime pentru ca Republica Moldova sa finalizeze cu success procesul de reintregire a tarii, dar cauta in acelasi timp solutii pentru a-si eficientiza prezenta in anumite zone importante din punct de vedere geostrategic si unde sunt in plina desfasurare importante proiecte energetice.