Tiraspolul și-a schimbat liderul, dar atitudinea și-o va schimba?
Angela GRĂMADĂ
Pe 26 decembrie 2011 Comisia Electorală Centrală de la Tiraspol a făcut publice rezultatele preliminare ale celui de-al doilea tur de scrutin pentru alegerea președintelui nerecunoscutei republici moldovenești nistrene. Conform acestora noul lider al Transistriei a fost ales Evghenii Șevciuc, care a obținut 73,88% din voturile locuitorilor din această regiune. Contracandidatul său, Anatolii Kaminskii, susținut de Moscova, a reușit să obțină doar 19,67% din voturile electoratului transnistrean. În primele sale declarații post-electorale, făcute pe 27 decembrie 2011, noul lider de la Tiraspol a confirmat faptul că prima sa vizită de lucru în calitatea de președinte al nerecunoscutei republici nistrene o va efectua la Moscova. (Olvia, Moldpres, Dniester.ru, Vocea Rusiei, MID.ru, Nezavisimaia Gazeta)
Cel de-al doilea tur de scrutin pentru alegerile președintelui nerecunoscutei republici moldovenești nistrene a avut loc pe 25 decembrie 2011. Lupta electorală s-a desfășurat fără participarea lui Igor Smirnov, care s-a aflat la conducerea regiunii timp de 20 de ani. Acesta s-a clasat pe locul trei în primul tur al alegerilor. Astfel, lupta finală i-a avut drept protagoniști pe Evghenii Șevciuc, ex-spiker al Sovietului Suprem de la Tiraspol și Anatolii Kaminskii, actualul spiker și lider al Partidului ”Obnovlenie”. Deosebirea dintre cei doi contracandidați o face susținerea declarativă a Rusiei pentru Anatolii Kaminskii.
Evghenii Șevciuc era candidatul cu cele mai puține șanse de victorie în această cursă electorală, pe care autoritățile de la Chișinău nu o recunosc ca a fi legală. Autoostracizat din viața politică încă în anul 2009, când și-a dat demisia de la conducerea partidului ”Obnovlenie”, acesta a revenit spectaculos și a reușit într-o perioadă scurtă de timp să convingă electoratul că numai el poate să aducă schimbarea într-o Transnistrie, care aparent nu dorea nicio schimbare. Populația din stânga Nistrului a arătat pentru prima dată împotrivire autoproclamatului lider, Igor Smirnov, dar și Moscovei și candidatului acesteia, Anatolii Kaminski, – fenomen greu de explicat, mai ales în condițiile unei propagande, implementate cu grijă aproape 20 de ani, perioadă în care Republica Moldova era prezentată ca fiind cel mai mare pericol pentru statalitatea nerecunoscută a regiunii.
Cui aparține schimbarea?
După cum am menționat mai sus, numărul celor care au crezut în victoria lui Evghenii Șevciuc la alegerile din Transnistria este foarte mic. Era mult prea greu de crezut că acesta va reuși să obțină susținerea populației, mai ales după o perioadă scurtă în care a lipsit din viața politică de la Tiraspol. Fără susținerea vreunei formațiuni politice sau a unui oligarh local este mult prea dificil să gestionezi o campanie electorală. Omul serviciilor secrete ale Marii Britanii, după cum mai era numit în presa locală și cea rusă, a multiplicat avantajele pe care i le puteau aduce nu doar vârsta și educația sa, ci şi schimbarea inclusă în discurs. Această schimbare se va produce prin angajarea sa că va lua unele măsuri de stopare a declinului economic al regiunii şi de asigurare a unui trai decent, dar mai ales prin exprimarea hotărârii de a nu renunţa la demersul de recunoaștere a independenței regiunii de către alți actori statali și non-statali. Șevciuc a făcut toate aceste promisiuni și este greu de crezut că fără susținerea financiară și politică a unor forțe externe, dar mai ales a Moscovei putea să obțină atât de ușor votul de încredere din partea populației. Aceasta este senzația pe care o lasă în urmă modul în care acesta l-a detronat pe Igor Smirnov.
Pe de altă parte, una dintre posibilitățile de rezolvare a conflictului transnistrean era aceea de a lăsa lucrurile așa cum sunt, cu Smirnov la conducerea regiunii, astfel încât locuitorii acesteia să conștientizeze că reunificarea cu malul drept al Nistrului trebuie să se producă neforțat, firesc, prin exprimarea liberă a voinței. Alternativă la această soluție se pare că a fost candidatura lui Șevciuc. Așadar, schimbarea de lider s-a produs. Se va schimba și atitudinea Tiraspolului?
Oficial Kremlinul a pariat pe Anatolii Kaminski – liderul partidului ”Obnovlenie”, președintele sovietului suprem al așa numitei republici moldovenești nistrene, susținut de către conducerea companiei ”Sherif”, care are o influență financiară foarte mare în viața economică a regiunii. Membrii Partidului ”Rusia Unită” au avut o prezență foarte activă în regiune. Aceștia au susținut dezbateri pro- Kaminski și și-au asumat un discurs ostil față de Igor Smirnov. Susținerea rusă, însă, nu s-a limitat doar la prezență fizică în regiune sau scrisori oficiale în sprijinul lui Anatolii Kaminski, ci a mers mai departe – în instanța de judecată. Oleg Smirnov, fiul fostului lider separatist de la Tiraspol, a fost acuzat de numeroase activități ilegale, care au prejudiciat cetățenii ruși, cu domiciliu în Transnistria, dar și statul rus. Apare întrebarea: au știut liderii partidului aflat la guvernare în Federația Rusă că pariază pe un candidat perdant? Prea puțin probabil să nu fi știut despre aceasta. În fond, partea rusă este cea care a avut mereu acces la regiune. Și dacă este așa, atunci la ce a servit acest joc de-a ”să câștige democrația”? Dacă se va face o paralelă între procesul electoral din Osetia de Sud și Transnistria, atunci se va constata că există o diferență foarte importantă: Alla Djioeva, liderul opoziției, a obținut victorie în scrutinul prezidențial, dar alegerile au fost declarate nule de către Curtea Supremă de Justiție a regiunii. Aceasta a cerut susținere premierului rus, Vladimir Putin, printr-o scrisoare deschisă, ca rezultatele alegerilor să nu fie anulate. Moscova a tăcut. Moscova pariase pe Eduard Kokoita – liderul în exercițiu al regiunii nerecunoscute de Georgia, care a pierdut scrutinul. În Transnistria, Moscova a mizat pe Anatolii Kaminskii, care nu a reușit să se impună în lupta finală. Autoritățile de la Kremlin, însă, se vor plia noii situații și vor declara în timpul vizitei efectuate de către Evghenii Șevciuc la Moscova, imediat după investirea în funcție, că vor susține și în continuare financiar Transnistria. Cauzele unui asemenea comportament s-ar putea să-și găsească explicația în faptul că în Osetia de Sud Kremlinul se simte mai sigur. Anularea rezultatelor alegerilor din Osetia de Sud au rolul de a discredita candidatul care a ieșit învingător, ceea ce simplifică considerabil problema. Dacă, însă, ar fi refuzat să colaboreze cu Anatolii Șevciuc, care a acumulat peste 73% din voturile electoratului transnistrean, atunci Moscova ar fi pierdut capital politic important în Transnistria. A miza în continuare pe discursul de genul ”Șevciuc – omul serviciilor secrete occidentale” este irațional și neproductiv pe termen lung. De ce Moscova l-a acceptat atât de ușor pe Evghenii Șevciuc? În primul rând, este foarte greu de crezut că autoritățile de la Kremlin au mizat că victoria lui Anatolii Kaminski se poate obține doar prin distrugerea imaginii fostului lider separatist, Igor Smirnov. În al doilea rând, participarea în cursa electorală a cât mai mulți candidați a oferit opiniei publice de la Tiraspol, și nu numai, iluzia ”procesului democratic ideal”, cu Federația Rusă în calitate de motor al acestui proces. Așadar, era mult mai convenabil să nu fie discreditată persoana care s-ar fi clasat pe locul trei în cursa electorală. Eliminarea lui Igor Smirnov era importantă, dar eliminarea lui Evghenii Șevciuc era inutilă. Totul funcționa conform schemei: dacă reușește scoaterea lui Smirnov din cursa electorală, atunci personajul politic câștigător va fi Kaminskii. Electoratul a decis altfel. Noile circumstanțe au impus Rusiei o anumită atitudine față de persoana lui Evghenii Șevciuc. Un eventual refuz de a colabora cu noul lider al așa numitei republici nistrene ar fi condus la pierderea regiunii. Noul șef al regiunii separatiste este suspectat că va promova un nou discurs politic, mai calitativ din punct de vedere al mesajului pentru Republica Moldova. Iată de ce, autoritățile ruse au acceptat ca prima vizită a președintelui autoproclamatei republici nistrene să aibă loc la Moscova și au promis susținere financiară și pentru noua conducere. Transnistria rămâne a fi o redută importantă în jocul geopolitic al Rusiei în relația sa cu Uniunea Europeană, dar și cu Republica Moldova sau Ucraina.
