This text is replaced by the Flash movie.
ro en
 
 
 
 
Newsletter
 
 
 
 
Publicatii » Brief Analysis » Thailanda in Camasi Rosii: Contrasemnarea populara a drumului catre democratie?
 

 

Thailanda în Cămăşi Roşii: Contrasemnarea populară a drumului către democraţie?

Ioana-Bianca BERNA

 

              Sufragiul electoral organizat pe 3 iulie în Thailanda a produs un entuziasm domestic contagios în legătură cu viitorul politic, deopotrivă intern şi extern, al Thailandei. Deşi entuziasmul nu este valabil în totalitatea sa, premiera produsă de alegeri a fost una totuşi neaşteptată: Thailanda are prima femeie-premier din istorie în persoana lui Yingluck Shinawatra. Competiţia electorală s-a construit în jurul a două concepţii estetice diferite, principalele două partide aflate în competiţie, adresându-se dealtfel unor electorate diferite. Scena politică din Thailanda nu a fost niciodată martora unei confrăţiri politice între cele două adversare: Puea Thai – Cămăşile Roşii şi Alianţa Democrată – Cămăşile Galbene. Din varii considerente, situaţia unei confrăţiri nu poate fi decât situată pe terenul negaţiei. Alianţa Democrată – compusă din trei partide: Partidul Bhujaithai, Partidul Puea Pandin şi Partidul Mart Thai şi susţinătoare a fostului premier Abhisit Vejjavija - este o formaţiune politică ce s-a bucurat de consacrare în cercurile regaliste precum şi de aprecierea armatei thailandeze. Abhisit Vejjvija a fost un lider politic rasat, cu o alură profund naţionalistă şi cu o aspră competenţă în gestionarea birocraţiei de stat thailandeze. Stilul său dubitativ în politica externă - în speţă în problematica soluţionării conflictului thailandezo-cambogian – precum şi caracterul didactic şi populist al apariţiilor sale publice au vehiculat totuşi o imagine imperfectă pentru Thailanda la nivel regional şi internaţional.

În exit-poll-urile organizate pe 29 mai, Democraţii fuseseră deja devansaţi de Puea Thai, cu un procentaj de 41% pentru Puea Thai şi de 37% pentru Alianţa Democrată. În cugetul popular, Abhisit Vejjavija era o monedă de schimb pe care armata a folosit-o pentru a pune capăt grelelor condiţii de instabilitate politică şi pentru a însărcina un portofoliu de guvernare unui obedient semi-indiferent faţă de problemele populaţiei thailandeze.

După demiterea lui Sunak Sundavarej în septembrie 2008 de către Curtea Constituţională din Thailanda, din raţiuni de conflict de interese şi după demisia forţată a lui Souchai Wongsawat, pe 15 decembrie 2008 Abhisit Vejjavija a fost numit de către Parlament în funcţia de prim-ministru. Numirea lui Abhisit Vejjavija a fost un triumf pentru Cămăşile Galbene. Absenţa preferinţei populare pentru persoana lui Abhisit Vejjavija urma să-i întineze într-o măsură considerabilă traseul său politic. Deşi un partid veteran pe eşichierul politic thailandez, Cămăşile Galbene nu au reuşit să facă episodul alegerii lui Thaksin indimenticabil. Pe cale de consecinţă, Cămăşile Roşii au fructificat spre uz electoral frustrările civice, stând în spatele mişcărilor protestatare din 2009 şi din 2010, soldate cu ciocniri sângeroase între forţele de securitate şi protestatari.

Abhisit Vejjavija nu a dat verdicte în materie de politică externă din postura sa publică, dar a recomandat adoptarea unora în materie de politică internă, în special în ceea ce priveşte sancţionarea pe cale jurisdicţională a adversarilor politici. Nefiind un vizionar, Vejjavija nu s-a detaşat foarte mult de linia impusă de partid. Alianţa Democrată era susţinută de populaţia din sudul Thailandei precum şi de mediul eminamente urban. Mediul rural a rămas în continuare, chiar şi sub mandatul lui Abhisit Vejjavija, o arenă necâştigată. Cu fără o prea mare iniţiativă şi îndrăzneală în materie de politici publice, Vejjavija a aşteptat aproape până în ultimul moment să atragă electoratul rural. Eronat, a încercat să facă acest lucru prin măsuri populiste. A ridicat salariul minim pe economie cu 25%, a acordat 250.00 de împrumuturi pentru studenţi, a introdus în ianuarie 2011 subsidii pentru petrol, a crescut cu 5% salariile pentru sectorul public şi a crescut până la 15% subsidiile la orez. Deşi formidabile în sectorialitatea lor, aceste măsuri populiste nu au fost suficiente pentru a contracara lipsa de popularitate a lui Abhisit Vejjavija precum şi dezavuarea resimţită faţă de armată – pe care cei mai mulţi au crezut-o adevărata propulsoare a ascensiunii lui Vejjavija precum şi principala culpabilă pentru sinuozităţiile democraţiei în societate thailandeză.

                 Per a contrario, partidul Puea Thai nu este un partid cu o înnobilare istorică! Puea Thai este succesorul partidului Thai Rhak Thai şi a dominat în aceste alegeri în privinţa electoratului rural precum şi a electoratului din nord-estul Thailandei. Avantajele sale electorale au decurs din exerciţiul de imagine al liderului său din penumbră – Thaksin Shinawatra. Thaksin Shinawatra - cu o formaţie şi gândire corporatistă, în calitatea de fost om de afaceri – a condus guvernul thailandez din ianuarie 2001 până la puciul militar din septembrie 2006. Thaksin Shinawatra a fost tipul de lider ce a lăsat puternice accente asupra statutului thailandez din foarte multe puncte de vedere. În nuanţele unui hegemonism regional, politica externă a Thailandei, sub Thaksin Shinawatra, a exportat o imagine publică clară şi frapantă pentru statul thailandez. Când Thaksin a preluat conducerea Thailandei, Thailanda încă se recupera economic şi se situa într-un ungher de suspiciune din partea celorlalte state regionale. Orgoliul statal al Thailandei – ca ţară niciodată colonizată şi ca ţară ce a semnat încă din 1883 un Tratat de Amiciţie şi de Relaţii Economice cu SUA – era refractar propagării unei asemenea imagini. Sub conducerea lui Thaksin Shinawatra, Thailanda a fost apreciată la nivel regional, pentru politica sa coordonată. Politica lui Thaksin nu era o acumulare ereditară a generaţiilor precedente de politicieni. Era, mai degrabă, un exemplar cu totul diferit. Unicitatea unui astfel de stil politic a redus şi numărul posibililor detractori. Thaksin era metafora vehemenţei şi congruenţei persoanei cu statul în politica externă şi a caracterului frust în politica internă, pentru a folosi cuvintele sale: un pumn de fier într-o mânuşă de catifea.

Şi totuşi nu Thaksin Shinawatra a fost oponentul lui Abhisit Vejjavija, ci moştenirea sa lăsată partidului Puea Thai! Condamnat în exil pentru acuzaţii de corupţie, Thaksin Shinawatra a fost un dirijor tacit al acţiunilor partidului său pentru alegerile din 3 iulie. În primul rând, a asigurat populaţia thailandeză de faptul că noua manieră de exprimare a obiectivelor politice ale Puea Thai nu este altceva decât o reluare, într-o formă conştientă, a obiectivelor politice marca Thaksin. De aceea, în luna mai, candidata Puea Thai pentru funcţia de premier al statului thailandez a fost Yingluck Shinawatra. În ciuda lipsei sale de experienţă politică, Yingluck Shinawatra nu a avut defecte de adaptare pe scena politică din Thailanda, din postura apariţiilor sale publice. Apariţiile ei publice, suficient de bine dozate, au avut efectul de a o prezenta pe Yingluck Shinawatra ca cel mai potrivit om politic pentru conţinutul reformelor propuse de Puea Thai. Impresia de amploare pe care Yingluck Shinawatra a lăsat-o electoratului său a fost aceea că ea este detaşată de vicisitudinile luptei politice pentru putere din Thailanda, dar nu şi de tutela fratelui său. Thaksin Shinawatra a supranumit-o pe Yingluck Shinawatra din exil clona sa. Yingluck Shinawatra a ţinut să precizeze că îşi arogă titulatura de clonă, dar nu şi pe cea de copie. Dubletul Thaksin-Yingluck Shinawatra a funcţionat din perspectiva notorietăţii unuia şi ineditului celuilalt. Puea Thai a reuşit să câştige 265 din numărul total de locuri, pe când Alianţa Democrată a reuşit să adune doar 159 de locuri în Parlamentul Thailandei. Yingluck Shinawatra deja a anunţat parafarea unei coaliţii majoritare formată din cinci partide.

                Dacă de această dată validarea populară a sufragiului electoral a existat (o nouă validare pe cale jurisdicţională fiind inadmisibilă!), probabilitatea supravieţuirii pe termen lung a alianţei condusă de Yingluck Shinawatra este destul de îngustă! Stabilitatea politică este primul ingredient pentru ca maturarea democraţiei să devină din ce în ce mai evidentă în Thailanda. Or, în Thailanda, stabilitatea politică a fost rarisimă! Dacă intenţiile lui Yingluck Shinawatra în crearea noii coaliţii guvernamentale au fost legate de rezervarea de timp pentru obţinerea acordării amnistiei pentru fratele său şi pentru partizanii acestuia, atunci concretizarea democratică în mediul politic din Thailanda ar fi din nou întreruptă. Dacă Yingluck Shinawatra poate coincida în interese cu celălalte partide ale coaliţiei de guvernământ, atunci pot fi create unele din premisele necesare pentru instituţionalizarea democraţiei thailandeze. Cu toate acestea, atâta vreme cât elitele de conducere sunt simpli recitatori ai preocupărilor politice ale armatei, se poate spune că la recentele alegeri din Thailanda, populaţia thailandeză doar a indicat, dar nu a şi orientat drumul către o democraţie genuină în Thailanda!