This text is replaced by the Flash movie.
ro en
 
 
 
 
Newsletter
 
 
 
 
Publicatii » Brief Analysis » summit rusia ue
 

Rusia si summit-ul "constructiv" de pe Don

 

Angela GRAMADA

2 iunie 2010


In perioada 31 mai - 01 iunie 2010 in orasul Rostov-pe-Don din Federatia Rusa s-a desfasurat cel de-al 25-lea Summit Rusia - UE. Temele abordate in cadrul lucrarilor acestuia nu sunt deloc noi. Oficialii rusi, insa, aveau mare incredere in rezultatele pozitive ale dialogului, mizand pe semnarea unor documente bilaterale importante pentru politica externa rusa. (ITAR-TASS, Politikom.ru, BBC Russia, Vedomosti, RIA Novosti)

 

Odata cu schimbarea conducerii de la Kremlin in anul 2008 parea ce se va modifica si caracterul politicii externe a Federatiei Ruse. Opinia publica internationala miza pe domolirea pretentiilor si ambitiilor, mascate sub notiunea de "interes national" pe toate directiile de actiune ale politicii externe ruse, dar mai ales in spatial ex-sovietic. Intr-adevar, directivele de la Moscova preluasera, oarecum, ambalajul mai pragmatic al occidentalilor, dar ele nu reuseau sa schimbe structura pe care se baza aceasta si in perioada lui Vladimir Putin. Rebrandingul, cu usoare tente de europenizare, se potriveste mai mult actualului presedinte rus, Dmitrii Medvedev, insa nici el nu reuseste sa se debaraseze in intregime de gandirea in parametri de "super putere", pe care a reindus-o in mentalitatea cetateanului rus fostul sef al statului. Pentru un final de mandat starea actuala a lucrurilor ii convine de minune lui Vladimir Putin, dar pe termen lung cea care are de pierdut este Federatia Rusa si asta deoarece ramane in urma cu implementarea reformelor.

 

Europa aproape sau departe de Kremlin?

 

Ultimul Summit Rusia - Uniunea Europeana, care a avul loc in perioada 31 mai - 01 iunie 2010 trebuia sa confirme calitatea de partener egal a Kremlinului pentru Bruxelles. Discutiile si negocierile in cadrul acestei reuniuni la nivel inalt au demonstrat inca o data ca Federatia Rusa, din cauza ambitiilor sale de politica externa, dar si a nivelului de dezvoltare socio-politica interna, nu poate sa fie tratata altfel decat cu scepticism si retinere. Refuzul Moscovei de a se abtine de la actiuni politice prin care revendica redobandirea influentei intr-un anumit spatiu indeparteaza potentialii parteneri. Iata de ce conducerea Federatiei Ruse este indemnata sa isi revizuiasca pozitia fata de rezolvarea unor probleme stringente care se regasesc in mediul international, dar si sa isi prioritizeze intr-o maniera mult mai rationala aceleasi interese si obiective de politica externa.

 

Inca in perioada presedintiei lui Vladimir Putin Moscova a incercat sa scoata in fata caracterul european al statului rus. Din pacate acest proiect a suferit esec. Rusia de facto se indeparteaza de Uniunea Europeana, iar aceasta stare este cauzata de diversitatea intereselor politice ale celor doi actori. Intr-adevar, exista multe puncte in care acestea se intersecteaza, dar in momentul in care negocierile bilaterale ajung la momentul in care devine impertativa respectarea unor valori si principii, Kremlinul prefera sa adopte o politica de singuratate geostrategica, actioneaza unilateral si nu ezita sa utilizeze instrumente de constrangere care implica utilizarea fortei militare. Conducerii de la Moscova ii este mai usor sa refuze un parteneriat european cu implicatii politice si economice pe termen lung, decat sa accepte ca nici un alt actor, probabil, nu este capabil sa tina piept unui parteneriat cu Federatia Rusa. Opozitia constanta fata de procesul de democratizare pe care liderii de la Moscova au adoptat-o dauneaza in primul rand Rusiei si cetatenilor acesteia si doar mai apoi si partenerilor occidentali, iar rezultatul este autoizolarea si limitarea posibilitatilor efectuarii unui schimb de exeperienta util procesului de democratizare al societatii ruse.

 

Parteneriat pentru modernizare

 

In cadrul Summit-ului UE - Rusia din noiembrie 2009, care a avut loc la Stockholm, liderii de la Kremlin au venit cu rugamintea ca oficialii europeni sa contribuie la modernizarea Federatiei Ruse. Acest ajutor trebuia sa se materializeze intr-un nou document, semnarea caruia era planificata pentru urmatoarea intrunire la acelasi nivel, adica la Rostov-pe-Don. Anul 2009 fusese unul in care productivitatea Moscovei in elaborarea de proiecte de documente atinsese cote maxime.

 

Daca vom lua in calcul faptul ca la numai cateva zile dupa aceasta Moscova lansa vestitul deja Tratat de Securitate Europeana, atunci vom avea legitimitatea sa consideram intentia de a semna un asemenea document in numele modernizarii drept o avanpremiera a curtarii Uniunii Europene pentru obtinerea unui raspuns pozitiv de la Bruxelles. Pana atunci, mesajul politic al presedintelui rus, Dmitrii Medvedev se adresa mai mult omologului sau American, Barack Obama, iar in dialogul cu Uniunea Europeana era utilizat factorul energetic, la care ultima era sensibila, mai ales din cauza crizelor gazelor energetic repetate, la care fusese supusa de Moscova in maniera constanta din anul 2006.

 

Demersul facut de liderii de la Kremlin pentru elaborarea unui proiect al "Parteneriatului pentru Modernizare" nu trebuie, insa, confundat cu recunoasterea din partea autoritatilor rusesti a unei realitati extrem de grave pentru situatia interna a statului si anume ca exista probleme de ordin economic, social si politic, carora societatea civila rusa le va putea face fata cu greu. Dimpotriva, desi la inceput parea ca Rusia recunoaste, oarecum, ca tratamentul rece pe care il primeste din partea occidentalilor este cauzat de razboiul ruso-georgian din luna august 2008, aceasta isi revine destul de repede si incepe sa se impuna fiind constienta de faptul ca poate contribui la solutionarea unor conflicte regionale destul de importante, incurajata fiind si de atitudinea prietenoasa a Casei Albe fata de prezenta acesteia in negocierile multilaterale.

 

Problemele ascunse dupa aroganta pe care o afiseaza in negocieri nu intarzie prea mult timp sa iasa la iveala. Decidentii de la Bruxelles inteleg ca fara companiile europene - mari consumatoare de produse petroliere - Rusia nu va putea sa faca fata crizei globale de care déjà este afectata. Instrumentele energetice devin insuficiente si nu mai sunt tratate ca argumente solide in dialogul Moscovei cu Uniunea Europeana. Acum rusii sunt cei care vor cauta cumparatori, pentru ca indicatorii macroeconomici scad considerabil si nu mai fac fata crizei. Statutul de partener egal la care aspirau liderii rusi devine incert.

 

Summit-ul de la Rostov-pe-Don s-a desfasurat in parametrii impusi de pragmatismul negociatorilor europeni, iar oficialii rusi s-au conformat unui dialog politic fara rezultate concrete. Limbajul utilizat de cele doua parti difera si din cauza realitatilor cu care acestea se confrunta. Daca statele membre ale Uniunii Europene impartasesc aceleasi valori si principii democratice, la Moscova lucrurile sunt mult mai complicate. Liderii rusi si-au invatat lectia trecutului in care promovarea libertatilor si drepturilor a avut consecinte negative. Societatea civila rusa este adepta stilului autoritar de conducere care sa-i induca acea senzatie de natiune puternica. In afara acesteia lucrurile ar putea scapa de sub control, iar Rusia ar reveni imediat la situatia anilor '90 ai secolului trecut.

 

Iata de ce nu trebuie sa ne uimeasca prea mult excluderea din liniile de actiune ale presedintelui actual al Federatiei Ruse reformarea politica interna a statului - proces asupra caruia insista partenerii occidentali ai Moscovei. Astfel, accentul pus de rusi pe dezvoltarea tehnologica a statului devine logic, pentru ca el ofera senzatia de siguranta imediata, pe cand procesul de democratizare si reformare economic-sociala profunda poate deveni prea dureros pentru cetatenii rusi.

 

Pe de alta parte, Uniunea Europeana spune ca "Parteneriatul pentru Modernizare" are sanse reale sa ajunga si la etapa implementarii, deoarece la continutul sau se lucreaza de mult timp pentru a-i spori eficienta si utilitatea. UE are nevoie sa stie Rusia preocupata de reformarea economico-sociala, dar si politica, adica isi doreste un stat vecin puternic nu doar din punct de vedere militar, ci mai ales concentrat pe aspectul intern si nu pe revendicari teritoriale in imediata sa vecinatate, care automat sporeste instabilitatea frontierelor europene.

 

Reforme tehnologice fara reforme politice?

 

Intr-un articol semnat pentru Euobserver de catre Andrew Ruttman inainte de inceperea Summit-ului UE - Rusia acesta spunea ca Rusia va insista ca semnarea documentelor bilateral sa nu se deruleze sub nicio forma de patronaj al Uniunii Europene, ci sa se bazeze pe principiul egalitatii si al beneficiilor reciproce.

 

Inca de la deschiderea lucrarilor summit-ului devenise clar ca oficialii europeni nu intentioneaza sa faca cedarile cerute de liderii de la Kremlin, iar Herman van Rompuy, presedintele Uniunii Europene, citat de BBC Russia, specificase clar ca alegerea Federatiei Ruse de a merge pe calea modernizarii trebuie sa se faca in baza democratiei si a economiei moderne. O combinatie reusita dintre aceste doua elemente vor oferi mai multe posibilitati de dezvoltare pentru statul rus - acesta fiind si unicul context acceptabil pentru lansarea Parteneriatului pentru Modernizare.

 

Elanul Moscovei in conditionarea deciziilor politice europene putea fi domolit doar prin repetarea insistenta a faptului ca Rusia are o economie slabita de criza globala si nu isi permite sa negocieze dur si pe picior de egalitate cu Bruxelles-ul. Starea de inferioritate a fost indusa la actualul summit si din cauza punerii unui accent deocebit pe necesitatea implementarii standardelor europene, care au sens dublu: tehnologic versus valori. Dezvoltarea tehnologica este strans legata de aplicarea reformelor socio-politice, iar partea rusa trebuie sa fie ajutata sa promoveze modernizarea nu doar prin introducerea inovatiilor in economie, ci si la asigurarea suprematiei legii, a protejarii proprietatii private, a combaterii coruptiei. Practic europenii au limitat dialogul orientat initial spre liberalizarea regimului de vize petru cetatenii rusi la necesitatea transformarii economiei ruse bazate pe petrol si adaptarea ei la cerintele actuale bazate pe high-teeh.

 

Intr-adevar, tendinta generala este a dota Parteneriatul pentru Modernizare cu o lista de proiecte-dorinte, care vor face posibil transferul inovatiilor tehnologice de la companiile europene catre firmele rusesti, inclusiv in domeniul aplicatiilor militare.

 

Un alt subiect foarte mult dezbatut in cadrul acestei reuniuni ruso-europene a fost aderarea Federatiei Ruse la Organizatia Mondiala a Comertului. Ambele parti sunt constiente ca acest proces poate fi impulsionat de implementarea unor proiecte precum este si Parteneriatul pentru Modernizare. Aderarea la OMC poate fi conditionata insa de democratizare, adica de amanarea acesteia, care influenteaza extrem de mult progresul economic. In plus, Moscova nu respecta regulile generale ale acestei organizatii, pentru ca mareste taxele vamale de export la produsele petroliere, in timp ce tendintele sunt de a le micsora. Evident, procesul a fost ingreunat si de "aderarea" la pachet impreuna cu Kazahstanul si Belorusia, dar, totusi, principalele cauze tin de aspectele interne ale dezvoltarii economice si tehnologice ale Rusiei.

Desi agenda Summit-ului Uniunea Europeana - Federatia Rusa a fost destul de aglomerata si pretentioasa, rezultatele obtinute si numarul de documente semnate denota o lipsa de deschidere din partea europenilor de a accepta Rusia in calitate de partener egal - calitate pe care ultima incearca sa si-o atribuie insistent. Starea de lucruri ar putea sa se schimbe in sens pozitiv pentru Kremlin daca liderii acestuia vor incepe demersul spre modernizarea totala a societatii rusesti si nu doar a componentelor convenabile a acesteia. Nu putem sa afirmam ca o parte sau alta este mai interesata de pastrarea securitatii regionale, dar ambelor o asemenea stare le-ar conveni. Dificultatea dialogului politic dintre Uniunea Europeana si Federatia Rusa inca va mai domina o perioada de timp. Ea poate fi eliminate doar printr-o deschidere reciproca spre negocierea unor parteneriate reciproc avantajoase.