This text is replaced by the Flash movie.
ro en
 
 
 
 
Newsletter
 
 
 
 
Publicatii » Brief Analysis » Securitate Est-Europeana si Asiatica
 
“Amiral Gorscov” este din nou de vânzare 

Radu Alexandru CUCUTA
22 aprilie 2009 

Conform declaratiilor lui Vladimir Pahonov, Presedintele Corporatiei Rusesti de Constructii Navale, proiectul de modernizare a fostului portavion sovietic va fi încheiat pâna la finele lui 2012. Nava, cunoscuta deja ca INS Vikramaditya, trebuia sa intre in serviciul Marinei Indiene pana la acel moment. Declaratia pune punct lungului sir de speculatii cu privire la capacitatea industriei ruse de a finaliza acest proiect care a inceput in 2004 si care a fost generat de reevaluarea de catre partea rusa a costurilor intregului proiect – crestere la suma de 1,2 miliarde de dolari fiind considerata „exorbitanta” de catre New Delhi. Conform acelorasi surse, în luna februarie 2009 s-a ajuns la o intelegere, India urmand a plati 800 de milioane de dolari pentru nava lansata la apa in 1982. (RIA-Novosti, The Times). 

Anuntul facut de inaltii oficiali rusi nu este decat ultimul episod din istoria de aproape trei decenii a portavionului rus. Proiectul pentru construirea navei a fost demarat la santierul Nikolaiev in 1978. Lansata in 1982, „Baku” prezenta tehnologii care urmau sa fie implementate la bordul „Rigai” (redenumita ulterior „Leonid Brejenev”, „Tbilisi” si in cele din urma „Amiral Kuznetov”). Nava a intrat in serviciu abia in 1987. In 1992 a facut obiectul unui program de reparatii care nu a fost niciodata finalizat, pentru ca in 2004 sa fie vanduta Marinei Indiene (unde ar trebui sa inlocuiasca portavionul de clasa „Centaur” „INS Viraat”, fost „HMS Hermes”, nava amiral a flotei indiene). 

Reevaluarea costurilor proiectului a generat mai multe semne de intrebare cu privire la oportunitatea achizitiei unei nave care a petrecut marea parte a istoriei sale fie in santiere navale, fie in porturi. Exista mai multe argumente tehnice impotriva acestei achizitii. Pe de o parte, nava nu poate fi considerata un portavion propriu-zis. In conformitate cu doctrina marinei sovietice (de prevenire a controlului m?rilor), nava era considerata un „crucisator greu purtator de avioane”. Puterea sa nu era atat in aviatia pe care o gazduia la bord (avioanele capabile de decolare si aterizare verticala ale sovieticilor erau considerate inferioare omoloagelor lor occidentale), ci ca parte a fortei de portavioane sovietice capabile sa lanseze rachete aer-nava, ceea ce constituia o amenintare importanta la adresa fortelor navale occidentale. Programul de modernizare incearca deci sa transforme o nava construita acum mai bine de douazeci de ani care trebuia sa indeplineasca un anume rol, intr-un portavion propriu-zis care trebuie sa indeplineasca un rol strategic (controlul marilor) cu totul diferit. Performantele celorlalte portavioane sovietice nu sunt nici ele incurajatoare – Kuznetov, care a suferit modificari importante s-a confruntat cu probleme majore (in Februarie 2009 a stat la originea unei deversari accidentale de petrol in largul coastelor Irlandei, dupa ce in ianuarie un marinar a murit ca urmare a unui incendiu aparut la bord). Conform relatarilor mediatice, pe întreg parcursul calatoriei sale in Atlantic, el a fost insotit de doua remorchere, in cazul in care nava urma sa intampine probleme majore. „Variag”, celalalt portavion sovietic lansat in aceeasi perioada nu a avut nici el o istorie mai fericita: vandut Chinei pentru a fi transformat in cazino in Macao, este ancorat din iunie 2005 la Dalian. 

In acest context, decizia Indiei poate parea surprinzatoare la prima vedere. Cu toate acestea, mai multe motive pot sta la baza deciziei Indiei de a incheia acest acord. Programul de achizitie al Marinei Indiene nu este limitat la portavionul sovietic. Un al doilea portavion de clasa „Vikrant” trebuie sa fie construit pana in 2014 la Santierul Naval Cochin. Alaturi de „Vikramaditya”, cele doua portavioane ar trebui sa cuprinda elicopterele multi-rol lansate de India in 2002 si avioanele lansate in 2007. In plus, in afara de mandria de a desfasura o forta bazata pe tehnologie militara aproape exclusiv indiana, trebuie observat ca niciunul dintre vecinii imediati ai Indiei nu poate balansa politica de inarmare a New Delhi-ului.