Scutul antiracheta european: "prizonier" al resetarii cu Rusia?

Dr. Mihail E. IONESCU

Cateva evenimente recente sau declaratii ale unor responsabili ai actorilor internationali implicati in scutul anti-racheta european/american atrag atentia asupra acestui dosar extrem de complex, dar deopotriva de important pentru prezent si viitor. Nu credem ca gresim afirmand ca acest dosar va fi unul dintre cele mai fierbinti - cu toata probabilitatea, cel mai fierbinte - in decada urmatoare implicand toate marile puteri ale sistemului international, iar solutiile atinse in ansamblul lui vor reflecta configuratia de putere sistemica, precum si locul/rolul Europei in lume. Este vorba, pe de o parte, de rolul de hegemon sistemic al SUA, de relatia transatlantica si de viitorul Europei, iar pe de alta parte, de rolul Rusiei in Europa si in configuratia de putere mondiala, precum si de dinamica ascendentei Chinei catre varful ierarhiei mondiale. Inutil a mai spune ca, in acest context, problematica scutului este esentiala pentru viitorul statelor din istmul baltico-ponto-mediteranean, adica in uriasul spatiu european dintre marile Baltica, Neagra si Mediterana.

Cel dintai eveniment este un vot recent al Congresului SUA relativ la schimbul de informatii intre SUA si Rusia in domeniul scutului antiracheta conform recentului (2010) tratat START. La 24 mai 2011, Casa Alba a avertizat Camera Reprezentantilor in legatura cu sectiunea 1228 a proiectului de buget al Apararii (care “would prohibit the provision to the Russian federation of a range of missile defense data, when the appropriate reciprocal exchange of such data may improve the ability of the United States and NATO to provide effective missile defense to our military forces and other citizens”) ca, daca va fi votata , atunci se va opune prin veto (vezi: May 24, 2011 - Statement of Administration Policy H.R. 1540 - National Defence Authorization Act for FY 2012, in http://www.whitehouse.gov/sites/default/files/omb/legislative/sap/112/saphr1540r_20110524.pdf). Doua zile mai tarziu, Camera Reprezentantilor, fara sa ia in seama avertismentul Casei Albe, a votat proiectul in cauza. Intr-un articol scris in relatie cu acest eveniment, fostul sef al CIA, James Woolsey, afirma ca: "This act of congressional prudence did not come out of nowhere. The Senate debate over New START raised questions about what the Obama administration may have promised Moscow regarding U.S. missile defense plans. The debate stemmed from the treaty's preamble, which linked offensive and defensive weapons, and a Russian unilateral statement that stated ratification of the treaty was conditional on whether the United States made improvements to its missile defense systems. In a treaty about reducing offensive weapons, it was clear the Russians required the Obama administration to include U.S. defenses in the bargain." (vezi, R. James Woolsey and Rebecca  Heinrichs, Giving Away the Farm, http://www.foreignpolicy.com/articles/2011/06/07/giving_away_the_farm?page=full). Practic, el afirma ca exista indoieli in privinta dosarului de negociere Obama-Medvedev in legatura cu scutul antiracheta al SUA din Europa (inclusiv cu instalatii dislocate in Romania). Asemenea indoieli au mai existat anul trecut in contextul semnarii si apoi ratificarii tratatului START intre SUA si Rusia, ele incercandu-se a fi  risipite de o declaratie (15 iunie 2010) in audierile in fata puternicului Foreign Relations Committee al Senatului de catre negociatorul - sef al SUA in acest dosar, Rose Goettemoeller: “Let me state unequivocally today on the record before this committee that there were no, I repeat no, backroom deals made in connection with the new START treaty; not on missile defense nor on any other issue” ( s.n. ) ( Bill Gertz, Inside the Ring, “The Washington Times “, June, 16, 2010, http://www.washingtontimes.com/news/2010/jun/16/inside-the-ring-382424672/?page=all#pagebreak). Incotro tinteau  temerile referitoare la aceste “targuri” intre Moscova si Washington nu exista nicio referinta publica (adica eventualul lor continut). Exista insa speculatii, puternice mai ales in tarile din spatiul sud-baltic sau ceea ce se cheama “istmul ponto-baltic”, adica spatiul intre marile Baltica si Neagra, ca politica de reset cu Rusia, promovata de Washington, nu intalneste o reciprocitate egala din partea Moscovei. Or, acest fapt lasa sa se intrevada ca exista, in legislativul american, teama de o “favorizare” a Rusiei de catre administratia Obama si ca ea se cere constant si energic combatuta.

Exista posibilitatea ca si Senatul SUA sa urmeze Camera Reprezentantilor in actiunea de a “lega” oficial  mainile administratiei Obama in legatura cu scutul anti-racheta si politica de reset cu Rusia. La 14 aprilie acest an, un grup de 39 de senatori au trimis o scrisoare presedintelui in care isi exprimau ingrijorarea ca transferul unor date sensibile privind apararea SUA catre Rusia (or chiar “red button authority“ in problema scutului antiracheta) ar nega SUA capabilitatea de a intercepta eventual  o racheta socotita o primejdie. Asadar, ca se aduce o atingere nepermisa capabilitatilor defensive ale SUA.

Ca exista insa o ingrijorare in ceea ce priveste cat de departe vrea sa mearga administratia Obama in relatia cu Rusia este demonstrat de incheierea articolului semnat de Woolsey/Heinrichs: “But as the administration's veto threat demonstrates, the future of U.S. missile defense requires more than Congress alone can provide. Here's hoping that the White House comes to its senses and stops trying to use a degradation in U.S. national security to purchase a Russian "reset." (subl.n.). Avertismentul fostului sef al CIA este clar: politica de reset cu Rusia nu trebuie cumparata la Washington pe seama capacitatii de aparare a SUA, de subinteles inclusiv a aliatilor sai (mai ales, a celor din “noua Europa”).

Este insa aceasta ingrijorare intemeiata pe anumite alte fapte?

Mai intai, mentionam ca excludem din analiza eventualele influente ale apropierii campaniei electorale prezidentiale in SUA de anul viitor. Aceasta apropiere ar motiva neindoielnic o pregatire de artilerie a probabililor adversari ai presedintelui Obama, mai ales in acest sector sensibil al apararii nationale a SUA. Astfel ca referintele noastre vor fi doar la fapte, asa cum sunt ele consemnate public.

Saptamana trecuta, dupa reuniunea de la Bruxelles a Consiliului Rusia-NATO (9 iunie 2011), ministrul rus al Apararii, Anatoli Serdyukov, a declarat ca in dosarul scutului antiracheta “We did not receive any positive or perceptible responses. NATO still does not hear Russia’s proposals on [joint] BMD” si ca “By the year 2020, a BMD system may be built in Europe that will negate the Russian strategic potential and Russia will begin a new arms race to build capabilities to overcome this BMD system.” Potrivit informatiilor publicate, Rusia, care se teme de aparitia unui dezechilibru strategic dupa 2020, propune Vestului, pe de o parte, un “sector “de sistem comun EuroBMD (European Balistic Missile Defense), fortele strategice rusesti aparand continentul european de orice atac cu rachete din Est si Sud-Est, iar, pe de alta parte, Vestul sa fie de acord sa semneze un tratat cuprinzator prin care sa se angajeze ca EuroBMD nu va avea ca tinta Rusia. Unele detalii ale acestor propuneri rusesti au fost facute publice in saptamanile trecute.

Lasam speculatiile referitoare la propunerile rusesti, care ar implica, pe de o parte, ca Rusia se evalueaza ca fiind o aliata naturala si fidela a Europei careia aceasta sa-i incredinteze o portiune insemnata a apararii proprii, iar, pe de alta parte, ca in aceasta insemnata portiune spatiala continentala Rusia sa poata sa actioneze nestingherit din punct de vedere militar sub pretextul imperativului apararii. Cunoscatorii istoriei secolului XX nu pot sa nu-si reaminteasca de propunerile sovietice facute in primavara-vara anului 1939 Angliei si Frantei privind sprijinul militar acordat de sovietici in cazul atacului german in Vest, in Belgia si Olanda (anume intrarea fortelor militare sovietice pe teritoriul unor state independente, eventualitate respinsa cu hotarare la Varsovia si Bucuresti, temerea fiind ca acesta este doar un pretext pentru a se instapani militar in respectivele tari).

Aceasta pozitie a Rusiei formulata de ministrul Apararii fusese deja anuntata de seful operatiilor din Statul Major General rus, general-locotenent Andrei Tretiak, inca de la 20 mai 2011. El declarase atunci ca analiza expertilor militari rusi a stabilit ca planul Obama privind scutul european antiracheta tinteste Rusia si nu, asa cum se afirma, Middle East (Iran). Planul american  “phase adaptive approach” pentru apararea Europei presupune ca, in anii care vin, sa fie instalat un numar crescand de interceptori in jurul continentului potrivit unei initative mai largi a NATO in domeniu. Potrivit planului american, din 2015 urmeaza sa fie dislocate noi versiuni ale interceptorilor tip SM-3 (Block 1 B) atat terestru, cat si maritim impotriva amenintarilor cu rachete cu raza scurta si medie de actiune. In acest caz, arata surse rusesti, care isi pastreaza anonimatul, Rusia va disloca sistemul aniracheta S-400 in Belarus, pentru a face fata dezechilibrului strategic intervenit. Europa ar deveni, in asemenea conditii, prizoniera a fortei nucleare strategice ruse, iar Estul si Centrul continentului o noua “Fulda gap”. Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a declarat, in acest context, ca “Intentia noastra este de a avea doua sisteme independente care sa coopereze - NATO si rusesc - fiecare sistem responsabil pentru protectia propriului teritoriu, dar capabil de cooperare si de schimb de date” (European Missile Shield Targets Russia, General Claims, May 20,2011, http://www.globalsecuritynewswire.org/gsn/nw_20110520_2687.php).

Pe de alta parte, alti experti militari rusi au declarat ca noile tipuri de rachete intrate in arsenalul strategic rusesc reusesc sa mentina echilibrul strategic cu SUA, chiar in conditiile in care se instaleaza un scut antiracheta american in Europa, inclusiv in variantele mai vechi (adica in Polonia si Cehia). Pentru Yuri Solomonov (constructorul – general al SS-25 Topol SS-27 M. RS-24 Yars si SS-NX-30 Bulava) “un BMD sectorial comun” in Europa este “dead-end and absolutely unfeasible”. Asadar, ca temerile militarilor rusi sunt nefondate, iar propunerile avansate in consecinta sunt impracticabile. In evaluarea unui analist militar rus, Statul Major General rus “pare sa joace vechiul joc al Razboiului Rece inventand o non-existenta amenintare a scutului antiracheta si avansand in mod deliberat ‘propuneri de pace’ inacceptabile de creare a unui imposibil si inacceptabil ‘scut comun’. Raspunsul inevitabil negativ al Occidentului va fi utilizat pentru a incepe un fel de ‘cursa a inarmarilor’ si a mari alocatiile pentru aparare” (Pavel Felgenhauer, Moscow’s BMD Cooperation Demands Do Not Seem Serious, in “Eurasia Daily Monitor” -- Volume 8, Issue 111, June 12, 2011).

Lesne de observat ca nu doar marirea alocatiilor pentru aparare este tintita de Statul Major rus. Propunerea de neacceptat de a initia un “scut european” comun, fie si sectorial, prin care Rusia ar deveni responsabila de apararea Europei in fata  atacurilor cu rachete de la Est si Sud-Est ar insemna un evident ‘droit de regard’ al Moscovei asupra intregului continent, cu alte cuvinte o “voce” decisiva in privinta securitatii acestuia, mai ales in Estul si Centrul continentului. In acelasi timp, aluzia  privind dislocarea instalatiilor antiracheta S-400 in Belarus daca NATO si Washington nu acced la cererile rusesti lasa sa se intrevada ca Rusia intelege sa utilizeze in anii care vin problematica scutului antiracheta occidental in Estul Europei, inclusiv in Romania, ca un mijloc de presiune geopolitica pentru a-si maximiza statutul continental. Moscova incearca astfel sa faca din scutul antiracheta SUA/NATO din Europa un vehicul de promovare a propriilor design-uri geopolitice, iar propunerile avansate in acest sens “joaca” pe dorinta fireasca a Vestului de promovare a politicii de reset. Sa fie in intentia Moscovei sa mentina inca multa vreme atentia marita a  SUA in Europa in conditiile shift-ului de putere amorsat deja de Washington catre Asia?  Rusia sa considere oare ca “ocupand” SUA in Europa isi  maximizeaza sansele pentru “marele joc” asiatic al secolului XXI? Mentinerea de forte SUA in Europa ar face Washingtonul mai maleabil in Asia solicitarilor rusesti sau mai deschis unor deal-uri in alte dosare fierbinti ale planetei?

Pozitia Congresului SUA este, in acest context, o prudenta asteptata, astfel incat urmarirea politicii de resetare cu Rusia de catre administratia Obama - practic, initiatoarea acestei orientari - sa nu compromita viitorul Europei, cu deosebire al tarilor din Estul si Centrul acesteia.

Bucuresti, 12 iunie 2011