This text is replaced by the Flash movie.
ro en
 
 
 
 
Newsletter
 
 
 
 
Publicatii » Brief Analysis » putin versus medvedev
 
Putin vs Medvedev: competitie pentru influenta in politica externa?

Mariana NEBESNEA
20 ianuarie 2010

La inceputul lunii ianuarie 2010, The Moscow Times a publicat un comentariu al lui David J. Kramer,
senior fellow in cadrul German Marshall Fund, in care sunt analizate actiunile premierului rus Vladimir Putin pe parcursul anului 2009, in ceea ce priveste politica externa a Rusiei, in raport cu presedintele Dmitri Medvedev.

Comentariul surprinde trei problematici foarte importante. In primul rand, comentariul se opreste asupra momentului cand premierul rus Vladimir Putin a demonstrat, în iunie 2009, ca are un ”veto virtual al puterii” în decizia cu privire la afacerile externe când a pus pe agenda relatiilor Moscova-Organizatia Mondiala a Comertului (OMC), un obiectiv practic imposibil: aderarea Rusiei la organizatia internationala împreuna cu Kazahstanul si Belarusul. Declaratia lui Putin, care a suprimat  un obiectiv vechi de 16 ani în politica comercial? a Moscovei,  a fost neasteptata pentru Medvedev si Ron Kirk, reprezentantul US pentru comert, care se  aratasera încrezatori în ”aderarea Rusiei la OMC”, aceasta ramanand, pana in prezent,cea mai mare economie in afara organizatiei.

De asemena, la 29 decembrie 2009, Putin i-a surprins din nou pe Medevedev si pe liderii din vest, printr-o declaratie data cu prilejul unei vizite la Vladivostok, acuzand SUA de tergiversarea negocierilor cu privire la reînnoirea acordului START, care a expirat la 5 decembrie 2009. Astfel, Vladimir Putin a sustinut ca ”problema o reprezinta faptul ca partenerii nostri americani construiesc un scut anti-racheta, iar noi [rusii] nu facem acest lucru”. 

Tot, în 2009, Putin s-a opus intentiilor lui Medvedev de a adopta, la cererea SUA, o pozitie mai rigida cu privire la sanctiunile impotriva Iranului. Astfel, in contrast cu pozitia Kremlinului, favorabila consolidarii sanctiunilor, Putin si-a afirmat, in mod repetat, sustinerea pentru Teheran.

Declaratiile agresive ale lui Putin urmaresc atingerea obiectivului de consolidare a puterii premierului în regimul politic din Rusia. Mai mult, cele trei problematici (START-ul, OMC, Iranul) contureaza natura si logica relatiilor de putere dintre Putin si Medvedev: un joc de suma nula intr-o competitie personalizata pentru prestigiu si glorie internationala. Prin semnarea acordului cu SUA, Medvedev ar fi reusit succesul 'resetarii' relatiilor cu Washingtonul si ar fi punctat decisiv in cel mai sensibil dosar de politica internationala - dezarmarea nucleara si nonproliferarea.  Aceasta competitie pentru influenta în politica externa a Rusiei intre cei doi decidenti de la Moscova este intretinuta, deocamdata, doar de premierul rus. David Kramer sustine ca Putin, care ”manifesta un profund simt al insecuritatii cand se afla în competitie cu Medvedev pentru  gloria si atentia comunitatii internationale” si-a facut un obiectiv din anularea (simbolica) a victoriilor presedintelui rus din politica externa. Toate acestea reprezinta modalitatea lui Putin de a le transmite lui Medvedev si Vestului cine detine putere de decizie in Rusia.

Totodata, analistul american este de parere ca Putin ”este tentat sa blocheze resetarea'' relatiilor bilaterale cu Washingtonul pentru a mentine imaginea de amenintare a SUA la adresa Rusiei si a justifica structura autocratica a puterii ierarhice.” Intrebarea care apare este daca prin fortarea conexiunii intre START si scutul anti-racheta Putin mizeaza pe concesii de ultim moment din partea lui Obama? „Este foarte posbil ca Putin sa urmareasca o subminare a initiativelor de resetare [a relatiilor bilaterale ruso-americane]. El are nevoie sa portretizeze in continuare SUA ca o amenintare pentru Rusia, pentru a-si justifica veto-ul fata de eforturile Kremlin-ului”, crede  David Kramer. 

In acelasi timp, analistul German Marshall Fund, avertizeaza administratia Obama sa evite situatia de a alege un presupus partnere „favorabil” de negociere  intre Medvedev si Putin.

In consecinta, succesul în negocierile ruso-americane depinde de interesul celor doua parti de a lucra împreuna, obiectiv care transpare doar din intentiile lui Medvedev, nu si din cele ale lui Putin care reprezinta ”puterea reala de la Kremlin”.