Comuniştii ucraineni vor alegeri prezidenţiale anticipate
Daniela ŞIŞCANU
Pe 12 martie 2009, Partidul Comunist Ucrainean a adresat tuturor fracţiunilor parlamentare o scrisoare ce conţinea cererea de susţinere a iniţierii procedurii de înlăturare prin punere sub acuzare a preşedintelui ucrainean, Victor Iuşcenko. Conform declaraţiilor liderului comuniştilor, Piotr Somonenko, acţiunile recente lui Iuşcenko reprezintă un motiv real pentru începerea procedurii de punere sub acuzare şi, prin urmare, contează pe semnăturile deputaţilor din celelalte fracţiuni. (Interfax.ru)
Conform art. 111 din Constituţia ucraineană, preşedintele poate fi demis din funcţie prin punere sub acuzare de către Rada Supremă doar în caz de înaltă trădare sau de comitere a altor infracţiuni similare. Moţiunea poate fi iniţiată de către o majoritate parlamentară calificată (minim 226 deputaţi). Pentru efectuarea investigaţiilor în acest sens, Rada Supremă urmează să creeze o Comisie specială temporară de anchetă din componenţa căreia fac parte un procuror special şi câţiva anchetatori speciali. În acest context este necesar să amintim că deputaţii au reuşit, în cele din urmă, să adopte o bază legislativă pentru funcţionarea acestei comisii. Şi deşi preşedintele Iuşcenko a refuzat promulgarea legii privind „Comisia temporară specială de anchetă”, adoptată în Rada la 15 ianuarie anul curent, Parlamentul a reuşit să respingă dreptul de veto a preşedintelui.
Potrivit comuniştilor, cele mai grave ilegalităţi comise de Iuşcenko au fost: dizolvarea în aprilie 2007 a parlamentului şi destituirea în acelaşi an din funcţie a trei judecători ai Curţii Constituţionale; decizia preşedintelui de cum doi ani de a subordona forţele armate interne şefului statului; de asemenea decizia de a introduce guvernatorii în Consiliul de Securitate şi asumarea conducerii partidului NUNS, încălcând astfel legea care interzice preşedintelui să deţină concomitent mai multe funcţii.
Declaraţia comuniştilor referitor la moţiunea de punere sub acuzare nu este nici o surpriză pentru preşedintele Iuşcenko. Atât deputaţii din Partidul Regiunilor, cât şi cei din Blocul Iuliei Timoşenko au pledat, în repetate rânduri, în favoarea iniţierii acestei proceduri.
Cu toate acestea, chiar şi conform celui mai optimist scenariu, alegerile prezidenţiale anticipate ar avea loc cu doar două luni înainte de expirarea mandatului lui Iuşcenko de anul acesta. Chiar dacă comuniştii ar reuşi să strângă 226 de semnături necesare începerii procedurii, Comisia temporară specială de anchetă are la dispoziţie jumătate de an, pe parcursul căruia trebuie să stabilească dacă preşedintele Iuşcenko se face într-adevăr vinovat de acuzaţiile ce i-au fost aduse. Rezultatele anchetei urmează să fie trimise la Curtea Constituţională care, în trei luni, trebuie să dea un verdict. Prin urmare, procedura punerii sub acuzaţie este atât de complexă încât preşedintele nu va putea fi demis decât, cel puţin, după nouă luni. Potrivit unor analişti politici de la Kiev, iniţierea acestei moţiuni nu are nici un rost. De asemenea există voci care susţin că punerea în practică a iniţiativei comuniştilor nu ar face decât să accentueze criza politică.
Daniela ŞIŞCANU
Pe 12 martie 2009, Partidul Comunist Ucrainean a adresat tuturor fracţiunilor parlamentare o scrisoare ce conţinea cererea de susţinere a iniţierii procedurii de înlăturare prin punere sub acuzare a preşedintelui ucrainean, Victor Iuşcenko. Conform declaraţiilor liderului comuniştilor, Piotr Somonenko, acţiunile recente lui Iuşcenko reprezintă un motiv real pentru începerea procedurii de punere sub acuzare şi, prin urmare, contează pe semnăturile deputaţilor din celelalte fracţiuni. (Interfax.ru)
Conform art. 111 din Constituţia ucraineană, preşedintele poate fi demis din funcţie prin punere sub acuzare de către Rada Supremă doar în caz de înaltă trădare sau de comitere a altor infracţiuni similare. Moţiunea poate fi iniţiată de către o majoritate parlamentară calificată (minim 226 deputaţi). Pentru efectuarea investigaţiilor în acest sens, Rada Supremă urmează să creeze o Comisie specială temporară de anchetă din componenţa căreia fac parte un procuror special şi câţiva anchetatori speciali. În acest context este necesar să amintim că deputaţii au reuşit, în cele din urmă, să adopte o bază legislativă pentru funcţionarea acestei comisii. Şi deşi preşedintele Iuşcenko a refuzat promulgarea legii privind „Comisia temporară specială de anchetă”, adoptată în Rada la 15 ianuarie anul curent, Parlamentul a reuşit să respingă dreptul de veto a preşedintelui.
Potrivit comuniştilor, cele mai grave ilegalităţi comise de Iuşcenko au fost: dizolvarea în aprilie 2007 a parlamentului şi destituirea în acelaşi an din funcţie a trei judecători ai Curţii Constituţionale; decizia preşedintelui de cum doi ani de a subordona forţele armate interne şefului statului; de asemenea decizia de a introduce guvernatorii în Consiliul de Securitate şi asumarea conducerii partidului NUNS, încălcând astfel legea care interzice preşedintelui să deţină concomitent mai multe funcţii.
Declaraţia comuniştilor referitor la moţiunea de punere sub acuzare nu este nici o surpriză pentru preşedintele Iuşcenko. Atât deputaţii din Partidul Regiunilor, cât şi cei din Blocul Iuliei Timoşenko au pledat, în repetate rânduri, în favoarea iniţierii acestei proceduri.
Cu toate acestea, chiar şi conform celui mai optimist scenariu, alegerile prezidenţiale anticipate ar avea loc cu doar două luni înainte de expirarea mandatului lui Iuşcenko de anul acesta. Chiar dacă comuniştii ar reuşi să strângă 226 de semnături necesare începerii procedurii, Comisia temporară specială de anchetă are la dispoziţie jumătate de an, pe parcursul căruia trebuie să stabilească dacă preşedintele Iuşcenko se face într-adevăr vinovat de acuzaţiile ce i-au fost aduse. Rezultatele anchetei urmează să fie trimise la Curtea Constituţională care, în trei luni, trebuie să dea un verdict. Prin urmare, procedura punerii sub acuzaţie este atât de complexă încât preşedintele nu va putea fi demis decât, cel puţin, după nouă luni. Potrivit unor analişti politici de la Kiev, iniţierea acestei moţiuni nu are nici un rost. De asemenea există voci care susţin că punerea în practică a iniţiativei comuniştilor nu ar face decât să accentueze criza politică.
