This text is replaced by the Flash movie.
ro en
 
 
 
 
Newsletter
 
 
 
 
Publicatii » Brief Analysis » Obameron versus Merkholl? ( IV )
 

Obameron versus Merkholl?  ( IV )

 

Andrei-Horaţiu IONESCU

 

 

Pentru a încerca să extragem doua  trăsături generale ale compartimentelor de opinie publica (nu doar britanica, dar si europeana) înfăţişate mai sus sunt necesare doua precizări.

Mai întâi, forumiştii nu se introduc prezentând comiterile/preferinţele lor ideologice, astfel încât acestea pot fi - daca este posibil -  identificate doar din opinia relatată şi contextul ei. Aşadar, nu ştim câţi dintre cei citaţi sunt de dreapta – întreaga scala a ei, mergând chiar la neo-nazisti-, după cum nici nu putem sa afirmăm ca ei împărtăşesc valori de stânga (având în vedere orientarea generală a ziarului care a găzduit forumul). În consecinţa, desprinderea menţionatelor trăsături generale de mentalitate încercată aici refera, în măsura posibilului, la identificarea lor dincolo de diferenţele ideologice, care joaca totuşi un rol foarte important , mai precis decisiv , in cristalizarea atitudinilor/opiniilor.

În al doilea rând, trăsăturile mai jos desprinse din analiza consemnărilor forumistice - în ansamblul lor, nu doar cele citate-reflecta percepţia personala, la randu-i întemeiata pe preferinţe si determinări cultural - istorice. Aşa cum unii dintre forumişti îşi întemeiază opinia pe propria  ‘zestre’ culturala si pe preferinţe si atitudini astfel argumentate , la rândul sau autorul acestor rânduri nu poate sa se rupă integral  de determinările sale , chiar subliminale.

De aceea, practic, caracteristicile principale ale forumului analizat au un mare caracter de generalitate si acceptare atât ideologica , cat si ca ‘zestre’ culturală.

Aşadar:

O prima trăsătura ar fi aceea ca exista in  Marea Britanie, in special, in Europa, pe un plan mai general,  teama ca Germania a devenit din nou o  ameninţare pe continent. In subtextul multor menţionări forumistice este decelabila aceasta îngrijorare/teama/spaima pe care nu reuşesc s-o potolească asigurările venite de la partenerii de dialog (cei mai mulţi germani). Ea se manifesta in utilizarea unor cuvinte cheie pentru perioadele in care aceasta ameninţare a inundat Europa – de la “Versailles” si “Adolf”  la “gauleiter”- dar si  in desele referinţe la presa germana care a utilizat un ton ‘superior’ fata de statele cuprinse de criza financiara, mai ales Grecia, in general insa Sudul continentului,   cărora a trebuit sa li se întindă o mana de ajutor. Forumiştii îşi trimit unii altora adrese de articole din presa germana  tabloida care sa le argumenteze opiniile privind instalarea unei hegemonii a Germaniei pe continent si superioritatea manifestata de opinia publica germana fata de periferia europeana . Deopotrivă, se menţionează îndeajuns de frecvent faptul ca ‘proiectul european’ al Uniunii Europene presupune excluderea unei asemenea rol conducător al unui stat sau altul pe continent.

Daca o asemenea ameninţare este acut perceputa, atunci lesne de înţeles ca absenta unor masuri in plan politic continental  care s-o estompeze sau s-o anihileze  nu face decât s-o întărească, s-o consolideze . Cu alte cuvinte forumiştii nu trăiesc intr-un ‘turn de fildes’ , ci ei reflecta realitatea politica a continentului, in care “salvarea Greciei” sau “militarismul german” sau “scuzele pentru trecut”  or  “subminarea suveranităţii naţionale” sunt elemente  concrete,întemeiate pe fapte istorice sau iniţiative politice.  Ceea ce este extrem de contraproductiv pentru viitorul continentului.

O a doua trăsătura generală-menţionată ca atare  si de unii forumişti - este ca întreaga discuţie pe forum se poarta de pe poziţii opuse , fiecare parte întemeindu-si demonstraţia pe apelul la trecutul războinic sau performantele tehnologice actuale . Caracterul de confruntare de opinie lasă loc , atât ca realitate a consemnărilor, dar mai ales ca percepţie , atmosferei de ireconciabilitate  intre taberele deja formate : cea care acuza dominaţia germana asupra Europei  si opusul ei, negarea existentei acesteia sau sublinierea caracterului ei diferit de trecut. Este limpede a aceasta polarizare atitudinala este un semn al unei diviziuni adânci in plan continental, amintitoare a unor situaţii similare in secolul XX. Daca ar fi sa ne amintim doar de “nevoia propriului loc sub soare “, clamata de Germania in primul deceniu al secolului trecut, aluzie la dorinţa  ei de  participare la “împărţirea” coloniala a planetei , si ar fi suficient sa avem o imagine a finalului unei asemenea dihotomii atitudinale tradusa in proiect politic si militar.

In acest loc este momentul sa facem referirea promisa la postarea pe blog a lordului Lindley-French, mai ales ca ea este legata de cele discutate aici. Câteva idei ale acestei postări se cuvin menţionate neapărat pentru a înţelege contextul de mentalitate in care se afla azi Europa. Este momentul sa spunem ca Lindley French este unul dintre cei mai respectaţi experţi britanici in domeniul securităţii europene, iar cuvântul sau nu este doar ascultat , ci si respectat.

Aşadar, ce spune lordul Lindley-French:

 

1.        De câteva luni , in  contextual crizei financiar-economice a UE, in Europa s-a instalat  aşa-numita “Merkozy duarchy” , care si-a asumat rolul sa fie vocea Europei;

2.              In cuvintele lui Lindley-French: “  A clear sub-text from the start of the duarchy has been the establishment of a precedent for the future leadership of Europe by Berlin and Paris. It is leadership that neither America nor Britain will ever accept “. Aşadar, lui Merkozy I se va opune Obameron:”  Berlin and Paris be warned; Obameron will henceforth contest the European strategic piece with Merkozy.

3.        Uniunea Europeana a iniţiat o  direcţie care nu asigura condiţiile implementării si dezvoltării democraţiei pe continent; pentru ca democraţia in înţeles anglo-saxon înseamnă libertate  si exercitarea suveranităţii propriei voinţe si nicidecum covârşirea acesteia prin birocraţie/tehnocraţie;

4.             The fatal flaw in London’s logic is to equate NATO with the US. NATO is increasingly a European organization in which the Americans have at best a waning passing interest. To rely more on NATO means the British relying more on continental Europeans”;

5.            Aceasta contradicţie in politica si strategia Marii Britanii poate fi depăşită prin :”  First, Chicago/ NATO Summit / must reaffirm the principles of national parliamentary sovereignty the defence of which is NATO’s core mission. Second, Britain, France and Germany must be seen to come together and reaffirm the idea of a united Europe established firmly on the principles of national parliamentary sovereignty. Third, the very practical defence pact that France and Britain share must be expanded to include Germany so that Europe’s new strategic triangle could then begin Europe’s long road back to strategic seriousness.”

6.                Daca aceasta  soluţie politica va eşua atunci “Obameron versus Merkozy could be just the beginning of a strategic realignment that would in time render the Channel wider than the Atlantic. “

 

Daca acestea sunt ideile principale ale postării pe blog a lordului Lindley-French, atunci analiza făcuta de noi anterior forumului unui articol apărut in “The Guardian” pe aceasta tema dezvăluie o realitate esenţiala a peisajului politico-strategic european. Anume ca evitarea unei fisuri transatlantice de mari dimensiuni reclama o cooperare la nivel continental in ansamblul căreia Germania trebuie sa renunţe la orice fel de veleitate - fie si benigna – de dominaţie a Europei.

 

Spus pe scurt: Europa este la răscruce.

 

Sfârşit

 

30 aprilie 2012