Noi oportunitati pentru Moldova
Aliona NEGOITA
14 ianuiarie 2010
Marti, 12 ianuarie 2010, la Chisinau a inceput prima runda a negocierilor privind semnarea unui Acord de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeana. Evenimentul a purtat mai mult un aspect de organizare, drept urmare s-a decis crearea a patru grupuri de lucru care vor raspunde de negocierile privind semnarea noului acord si care se acceseaza pe urmatoarele aspecte:
· reforma politica, cooperarea in domeniul politicii externe si de securitate;
· reforma sectoriala, financiara si economica;
· probleme legate de reforma in justitie, libertate si securitate;
· problemele legate de contactele interumane.
La o prima analiza, negocierile de la Chisinau poarta in sine cateva particularitati:
a) este primul acord pe care UE il negociaza cu o tara dupa semnarea Tratatului de la Lisabona, fapt care s-ar putea rasfrange asupra procesului de negociere, care ar putea deveni unul mai lung si mai dur, decat a fost pana acum;
b) tot in spiritul Tratatului de la Lisabona, este pentru prima data cand delegatia UE nu este condusa de tara care detine presedentia UE (Spania), ci este o delegatie europeana (in deplinul sens al cuvantului), condusa de Gunnar Wiegand, seful directiei generale pentru Relatii Externe a Comisiei Europene;
c) si poate un aspect mai putin important, dar care in limbajul diplomatic inseamna foarte mult: negocierile s-au purtat in aceeasi limba (engleza) fara a necesita traducatori, asa cum s-a intamplat la negocierile anterioare cu UE. Acesasta marcheaza o abordare diferita a administratiei de la Chisinau, chiar si din acest punct de vedere, fata de chestiunea europeana, fapt apreciat si in mesajele pozitive venite din partea oficialilor delegatiei europene.
Atat in declaratiile oficialilor moldoveni, cat si a analistilor politici s-a simtit prezenta unei stari de spirit euforice pozitive, poate un pic exagerata pe alocuri (dat fiind faptul ca noul acord nu ofera Moldovei posibilitatea aderarii in perspectiva la UE). Pe de alta parte, insa, este de inteles o astfel de stare, pentru ca semnarea acordului va marca traseul relatiilor Moldovei cu Uniunea Europeana, mai ales sub aspect economic (Moldova fiind cea mai saraca tara din Europa!). Ori tocmai acesta si este scopul minim pe care si l-au propus autoritatile moldovenesti in stadiul actual al relatiilor cu Uniunea Europeana: crearea unei zone economice libere si rezolvarea problemelor de ordin economic. Acest acord va genera o cooperare mai stransa intre cele doua parti si va permite ca ulterior Moldova sa se integreze in economia europeana.
In ce priveste opinia publica, nu putem afirma ca a acordat o atentie deosebita evenimentului (inclusiv o parte a formatorilor de opinie, si anume bloggerii, au ocolit tratarea acestui subiect), poate si din oboseala de a mai asculta declaratii fara continut. Este, insa, stiut faptul ca moldovenii isi doresc aderarea la UE si aceasta o demonstreaza datele ultimului sondaj de opinie “Baromentrul Opiniei Publice” al Institutului de Politici Publice din noiembrie 2009, unde 63% din respondenti si-au exprimat dorinta pentru aderarea R.M. la Uniunea Europeana. Iar cel mai important pentru actuala administratie de la Chisinau este ca, si populatia (50%) crede ca anume o guvernare liberal – democrata pot realiza acest demers.
Autoritatile moldovenesti se bucura de o oarecare simpatie si din partea oficialilor europeni, fapt remarcat in declaratiile de dupa negocieri, insa totul depinde de cat de pregatite sunt acestea sa-si duca la indeplinire sarcinile pe care si le-au asumat. S-ar putea totusi ca, criza politica care dureaza de aproape un an in Moldova, sa blocheze semnarea acordului pana la alegerile parlamentare anticipate din toamna lui 2010. Cert este ca o eventuala schimbare de putere la Chisinau din toamna lui 2010 nu va impiedica semnarea acordului.
Aliona NEGOITA
14 ianuiarie 2010
Marti, 12 ianuarie 2010, la Chisinau a inceput prima runda a negocierilor privind semnarea unui Acord de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeana. Evenimentul a purtat mai mult un aspect de organizare, drept urmare s-a decis crearea a patru grupuri de lucru care vor raspunde de negocierile privind semnarea noului acord si care se acceseaza pe urmatoarele aspecte:
· reforma politica, cooperarea in domeniul politicii externe si de securitate;
· reforma sectoriala, financiara si economica;
· probleme legate de reforma in justitie, libertate si securitate;
· problemele legate de contactele interumane.
La o prima analiza, negocierile de la Chisinau poarta in sine cateva particularitati:
a) este primul acord pe care UE il negociaza cu o tara dupa semnarea Tratatului de la Lisabona, fapt care s-ar putea rasfrange asupra procesului de negociere, care ar putea deveni unul mai lung si mai dur, decat a fost pana acum;
b) tot in spiritul Tratatului de la Lisabona, este pentru prima data cand delegatia UE nu este condusa de tara care detine presedentia UE (Spania), ci este o delegatie europeana (in deplinul sens al cuvantului), condusa de Gunnar Wiegand, seful directiei generale pentru Relatii Externe a Comisiei Europene;
c) si poate un aspect mai putin important, dar care in limbajul diplomatic inseamna foarte mult: negocierile s-au purtat in aceeasi limba (engleza) fara a necesita traducatori, asa cum s-a intamplat la negocierile anterioare cu UE. Acesasta marcheaza o abordare diferita a administratiei de la Chisinau, chiar si din acest punct de vedere, fata de chestiunea europeana, fapt apreciat si in mesajele pozitive venite din partea oficialilor delegatiei europene.
Atat in declaratiile oficialilor moldoveni, cat si a analistilor politici s-a simtit prezenta unei stari de spirit euforice pozitive, poate un pic exagerata pe alocuri (dat fiind faptul ca noul acord nu ofera Moldovei posibilitatea aderarii in perspectiva la UE). Pe de alta parte, insa, este de inteles o astfel de stare, pentru ca semnarea acordului va marca traseul relatiilor Moldovei cu Uniunea Europeana, mai ales sub aspect economic (Moldova fiind cea mai saraca tara din Europa!). Ori tocmai acesta si este scopul minim pe care si l-au propus autoritatile moldovenesti in stadiul actual al relatiilor cu Uniunea Europeana: crearea unei zone economice libere si rezolvarea problemelor de ordin economic. Acest acord va genera o cooperare mai stransa intre cele doua parti si va permite ca ulterior Moldova sa se integreze in economia europeana.
In ce priveste opinia publica, nu putem afirma ca a acordat o atentie deosebita evenimentului (inclusiv o parte a formatorilor de opinie, si anume bloggerii, au ocolit tratarea acestui subiect), poate si din oboseala de a mai asculta declaratii fara continut. Este, insa, stiut faptul ca moldovenii isi doresc aderarea la UE si aceasta o demonstreaza datele ultimului sondaj de opinie “Baromentrul Opiniei Publice” al Institutului de Politici Publice din noiembrie 2009, unde 63% din respondenti si-au exprimat dorinta pentru aderarea R.M. la Uniunea Europeana. Iar cel mai important pentru actuala administratie de la Chisinau este ca, si populatia (50%) crede ca anume o guvernare liberal – democrata pot realiza acest demers.
Autoritatile moldovenesti se bucura de o oarecare simpatie si din partea oficialilor europeni, fapt remarcat in declaratiile de dupa negocieri, insa totul depinde de cat de pregatite sunt acestea sa-si duca la indeplinire sarcinile pe care si le-au asumat. S-ar putea totusi ca, criza politica care dureaza de aproape un an in Moldova, sa blocheze semnarea acordului pana la alegerile parlamentare anticipate din toamna lui 2010. Cert este ca o eventuala schimbare de putere la Chisinau din toamna lui 2010 nu va impiedica semnarea acordului.
