This text is replaced by the Flash movie.
ro en
 
 
 
 
Newsletter
 
 
 
 
Publicatii » Brief Analysis » Nepalul: şurubul din balanţa indo-chineză
 
Nepalul: şurubul din balanţa indo-chineză

 

Silviu PETRE

 

Într-o postare de pe blogul său personal, relativ de curând, Stephen Walt reflecta la soarta micilor state şi se întreba retoric cum este posibilă supravieţuirea acestora din perspectivă neorealistă. Având în minte exemplul Dubaiului şi altor mici entităţi politice din Golf, Walt considera că membri liliputani ai sistemului internaţional întrucât au bogăţii naturale şi poziţii geografice speciale care le fac interesante pentru membri majori ai sistemului.[1] Dar poate că dincolo de presupoziţia neorealistă a ’fricii de vid’ ar trebui să ne gândim că marile puteri au nevoie de rulmenţi care să amortizeze posibilele ciocniri între ele. Interesantă este de asemenea diplomaţia micilor regate sau republici pentru care supravieţuirea impune o presiune exterioară considerabilă. Este şi exemplul Nepalului. Balama între cei giganţii Orientului Extrem, regatul himalayan a încercat de-a lungul secolelor să îşi menţină echidistanţa între Beijing şi New Delhi (dacă este să ne referim mai ales la perioadă de după 1945). Modul în care presiunea sistemică îi socializează pe agenţi se vede în diplomaţia trilaterală pe care liderul maoist Prachanda o încearcă în ultimul timp.[2] La capătul unui război de aproape zece ani (1996-2006/2006) monarhia a fost răsturnată de o răscoală populară. Puterea a trecut către o alianţă de partide cărora insurgenţii maoişti li s-au raliat în încercarea de a suda un compromis. Vizitele sale în capitala chineză şi ulterior indiană acompaniate de un discurs pragmatic calat pe dezvoltare ilustrează nu numai o direcţie personală cât însuşi tradiţia elitei de la Kathmandu.

 

Un yam între două stânci

Primul rege al Nepalului şi creatorul regatului,  Prithvi Narayan Shah (cca.1744-1775) considera tânărul său regat drept un yam între două stânci (”a yam between two boulders”).* Testamentul său politic astfel abreviat avea să descrie atât presiunile politice pe care Nepalul era obligat să le manevreze prin vecinătatea sa cu India şi China cât şi imperativele de dezvoltare a ţării. Din acel moment oamenii politici de la Kathmandu, aproape indiferent de poziţia lor ideologică s-au ghidat după acest dicton.

Cronicile ne arată intermitent prezenţa Nepalului în cadrul interacţiunilor dintre regatele chineze şi cele nord-indiene. Budismul ca bază culturală alături de comerţ şi luptele pentru putere conturau un complex de securitate trans-himalayan. La mijlocul secolului VII (circa 640-658) Nepalul este un termen mediu între împăratul chinez Taizong şi regatul lui Harsa din Thanesvar cu capitala la Kanauj, ce ocupa nordul indian după declinul Imperiului Gupta. Ascensiunea unui conducător tibetan puternic în persoana lui Srong-brtsan srang-po a dus la subjugarea Nepalului. La moartea lui Harsa (646-648), prin debandada creată sursele indică cum mercenarii tibetani şi cei nepalezi au jefuit nordul Indiei.[3]

Mai târziu, în timpul războiului nepalo-britanic (1814-1816) regele din Kathmandu cere sprijin chinez dar este refuzat. În 1854 Nepalul încearcă să atace Tibetul dar intervenţia chineză obligă micul regat la plata unui tribut anual (până în 1954). Relaţiile diplomatice moderne dintre cele două state sunt jalonate de tratatul de graniţă din 1961. În timpul războiului din 1962 Nepalul şi-a exprimat neutralitatea.[4] Bunele oficii au fost continuate ulterior prin politica regelui Binendra care dorea ’finlandizarea’ ţării sale şi crearea unei zone de pace între China şi India, după cum mărturisea într-o vizită la Beijing în 1979.

Implicarea chineză în războiul civil nepalez nu a trecut de nivelul bunelor oficii uzuale. La scurt timp după lovitura de stat regală din februarie 2005 au existat speculaţii legate de un posibil ajutor militar chinezesc. Zvonurile au fost lansate de afirmaţiile şefului de stat major al armatei nepaleze, Satchit Shumsher Rana care lua în calcul să facă apel către Beijing pentru un transport de muniţie. Vizita ministrului de externe chinez,  Li Zhaoxing la început de aprilie 2005 părea să dea greutate informaţiilor. Li s-a mulţumit să spună că scopul vizitei sale a fost mult mai mărginit iar ”posibilitatea unui ajutor militar nici măcar nu a fost discutată.” Omologul său nepalez i-a întărit spusele.[5]

În zilele noastre lupta pentru influenţă între Beijing şi New Delhi are loc prin investiţii şi infrastructură. Creşterea ponderii importurilor chineze în compoziţia comerţului nepalez a crescut de la 34.465.791.000 rupii în anul fiscal 2008/2009 (adică 11,9% din valoarea importurilor) la 46.629.754.000 rupii în 2010/2011 sau 579,83 milioane dolari (11,7%).[6] În afară de comerţ China urmăreşte proiecte de anvergură. Unul dintre acestea este hidrocentrală de la West Seti pentru care Beijingul a promis 1,6 mld$ în martie 2012. Centrala de la West Seti va avea o capacitate de 760 MW. Aportul noii centrale electrice ar reduce penuria de curent iarna când penele pot dura până la 14 ore/zi. Cum Nepalul are un potenţial hidrologic de 83.000 MW, viitorul unor noi colaborări este deschis. De asemenea, în urma unei vizite a premierului Wen Jibao Beijingul a mai promis un ajutor bănesc de 1,6 mld$ tinerei republici himalayene.[7]

Infrastructura prezintă un dublu interes: comercial şi militar. Tocmai de aceea China doreşte să modernizeze autostrada Araniko ce leagă Kathmandu de Kotari la graniţa chino-nepaleză. Alte 20 de milioane de dolari vor fi investiţi în drumul dintre Syapru Basi şi Gyirong în Tibet. Extinderea căii ferate Lhasa-Shigatse (al doilea oraş tibetan) către Kathmandu sau deschiderea unui aeroport la Pokhara sunt doar câteva dintre dintre realităţile promise de gigantul est-asiatic.

Hărţile de mai jos arată de unde provine importanţa dezvoltării infrastructurii regionale în zona munţilor himalayeni:

Sursa: Mount Everest is singing for joy, The Economist,
Oct 7th 2010
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Yang Houlan, fostul ambasador chinez în Nepal justifica în decembrie 2012 eforturile ţării sale prin dorinţa de a îmbunătăţi comerţul cu Asia de Sud.[8]

Cooperarea economică vine la pachet cu intensificarea relaţiilor militare. Astfel în martie 2011, şeful Statului Major al Armatei de Eliberare Chineze, generalul Chen Bingde s-a întâlnit cu mai mulţi ofiţeri e rang superior nepalezi. Cu ocazia vizitei cele două state au semnat două memorandumuri de înţelegere: primul viza un ajutor financiar către un spital nepalez iar cel de-al doilea, în valoarea de 30 milioane de yuani/renminbi era pentru echiparea trupelor nepaleze. Dată fiind asimetria dintre cele două naţiuni, cooperarea militară face parte din fundalul diplomatic mai larg. China  este aşadar interesată de eficientizarea aparatului de securitate nepalez întrucât numeroşi fugari tibetani trec graniţa Asiei de Sud unde cer azil politic. Numărul anual se cifra la peste o mie înainte de închiderea graniţelor în 2008. De atunci a scăzut la câteva sute. În 2011 au fost circa 400. Seminarul derulat în iulie 2010 cu numele: ‘Nepal-China Border Security and Law Enforcement Talks’  a fost urmat de crearea unor puncte de pază la graniţa comună. În toamna lui 2011 vizita lui Chen Zhimin, vice ministrul chinez al securităţii publice dorea să continue demersul început în anul anterior. Presa nepaleză menţiona cu referire la eveniment cum partea chineză ar fi oferit camere de supraveghere şi laptopuri în valoare de 300 mii de dolari necesari pazei grănicereşti.[9]

Cum realizările materiale nu sunt complete fără opera spiritului, China nu a precupeţit bani pentru deschiderea unui număr de centre culturale în zone ca Butwal, Biratnagar, Morang, Sunsari, Nepalgunj, Lumbini, toate aflate în sudul Nepalului, aproape de graniţa cu India. Tot recent China Radio International a început să emită în FM la Kathmandu. Societatea de Cooperare Reciprocă Nepal-China vine să consolideze ofensiva de şarm pe termen mai lung.[10]

În ciuda relaţiilor militare, cooperării economice sau a unui ascendent la capitolul importuri nepaleze (259.162.277 rupii- 65,2% din importuri în 2011), ultimele dezvoltări tactice ale Chinei nu sunt de natură să liniştească Delhi. Staţionarea unor trupe chinezeşti în Ladakh, în adâncimea teritoriului chinezesc sau curtarea diplomatică a Sri Lankăi seamănă prea mult cu un efort de încercuire pentru sensibilul ochi indian.[11]

 
..Ultimele dezvoltări..

La data scrierii rândurilor de faţă comunitatea analiştilor dezbate semnificaţiile vizitei premierului chinez, Li Keqiang în India către a doua jumătate a lunii mai. Însoţit de o armată de consilieri şi oameni de afaceri, călătoria lui Li pare animată mai degrabă de motive economice decât de mandatul pentru rezolvarea neînţelegerilor de ordin politic. Două dintre acestea au importanţă vitală la New Delhi, arată R. S. Kalha, într-un articol pentru IDSA: chestiunea frontierei şi relaţia sino-pakistaneză.[12] Strângerile de mâine între demnitari şi verbiajul risipite au fost puse în slujba efortului chinez de a contura o abordare diplomatică pentru toată Asia de Sud în ansamblul său. Economia nu est însă de natură să împace New Delhi cu Beijingul. Deşi comerţul bilateral a crescut din 2001 de la 3 la 80 mld$,[13] interdependenţa a condus la un deficit tot mai mare pentru India (de la 1,08 mld$ în 2001-2002 la 40,77 mld$ în 2012-2013à sumă la fel de mare precum deficitul bugetului federal indian).[14] India furnizează Chinei materie brută în timp ce acesta din urmă inundă piaţa sud-asiatică cu produse finite, împiedicând astfel dezvoltarea unei industrii manufacturiere, crede acelaşi R. S. Kalha. Conştienţi de nemulţumirile pe care le creează asimetria, delegaţii chinezi au propus instituirea unui Forum India-China condus de Anil Ambani şi Chen Yuan, directorul Băncii Chineze de Dezvoltare. Partea chineză a aprobat deja un fond de un miliard de dolari pentru punerea în funcţiune a noului organism.[15] 

Pe 5 iunie 2013 s-a deschis prima Expoziţie China-Asia de Sud la Kunming cu scopul de a ”spori prosperitatea economică” după cum titrează cotidianul de stat Xinhua. La ceremonia de inaugurare au participat reprezentanţi ai Malawi, Sri Lanka, Nepal, Laos, Vietnam, Malaysia şi Thailandei. Evenimentul este programat pe cinci zile şi va găzdui produse din 43 de ţări Absenţa Indiei a fost de natură să certifice lucrurile spuse anterior despre tensiunile dintre cei doi giganţi.

Pentru Nepal, ca să ne întoarcem la subiectul supus studiului ofensiva chineză este probabil de asemenea ambiguă. Pe de-o parte liliputanii sud-asiatici doresc să îşi diversifice meniul diplomatic condimentat până acum aproape exclusiv cu flori de şofran.** În acelaşi timp forţa economiei chineze creează dezechilibre economice prin deficitele create. Spre exemplu comerţul nepalo-chinez s-a cifrat în ultimul an la 21 mil$ vs 587 mil$ în favoarea ultimului termen.[16] Încheind în aceeaşi notă cu care m început articolul ne putem întreba cum va reuşi Kathmandu să rămână şurubul într-o balanţă cu talgere atât de mari, precum sunt China şi India.

 
7 iunie 2013


[1] Stephen M. Walt  The curious case of small Gulf states, Foreign Policy blog, November 12, 2012
[2] -Nepal, India and China: a vision of trilateral cooperation, The Hindu, April 27, 2013
-Change in Nepali Maoist's India policy evident during Prachanda's visit, Xinhua, May  01, 2013

-Sohan Prasad Sha,Nepal: Deciphering Prachanda’s “Trilateral” Strategy to Balance India and China,  IPCS- Institute for Peace and Conflict Studies, Article #3943, 21 May 2013

* Un yam este un arbust are creşte în numeroase zone ale lumii, inclusiv in Asia şi care este consumat ca aliment.

[3] Tansen Sen, Buddhism, Diplomacy, and Trade, The Realignment of Sino-Indian Relations,

600-1400, Association for Asian Studies and University of Hawai'i Press, Honolulu, 2003, pp.22-25

[4] Isabelle Duquesne, Nepal: The China Card?, Telegraph Nepal, 25 October 2012

[5] Suman Pradhan,China brings Nepal friendship, not arms, Asia Times online, Apr 6, 2005

[6] Government of Nepal. Ministry of Commerce and Supply. Trade and Commerce Centre. http://www.tepc.gov.np/tradestatistics/gl-01-trade-composition.php

[7] John Daly, India and China Vie for Influence in Nepal, Oil Price, 13 March 2012

[8] Edward Wong,China Makes Inroads in Nepal, and Stanches Tibetan Influx, The New York Times, 13 April, 2013
Benoît Hopquin, China's Nepalese friendship road leads to the heart of India's market, The Guardian,  23 April 2013
[9] Claude Arpi, Nepal is the new Chinese colony, Indian Defence Review, 22 Apr , 2013

[10] Akanshya Shah, From revolution to evolution: What Prachanda’s trilateralism signifies, South Asia Monitor, May 17, 2013 

[11]  -Raashi Bhatia, India encircled by China’s string of pearls?, India Insight-Reuters, July 28, 2009
-Jason Burke, Chinese-built port in Sri Lanka fuels Indian fears Beijing is encircling them, The Guardian, 18 November 2010 
-Rupnarayan Das, India's fine balancing act, Gulf News, February 16, 2011
-Anand Swaroop Verma, India always fears Nepal may go closer to China: Verma, Telegrapg Nepal, 14.09.2011
-Simon Denyer, China, India perform dangerous new dance of encircler, counter-encircler, The Washington Post, November 26, 2011
-Maseeh Rahman, Chinese plans in Seychelles revive Indian fears of encirclement,The Guardian,22 March 2012
-Joji Thomas Philip, Intelligence agencies fear China is trying to encircle India via tech deals with neighbouring nations, The Economic Times,  Jan 23, 2013
-The border face-off is over, but what other flash points lie ahead for China and India?, Associated Press- preluare The Washington Post, May 08, 2013
[12] R. S. Kalha, Chinese Premier's Visit: Ambiguity prevails, Institute for Defence and Security Analysis-IDSA, May 31, 2013
 
[13]R. S. Kalha, Sino-Indian Relations: Are Trade Issues Likely To Cause Even More Problems?, Institute for Defence and Security Analysis-IDSA,December 24, 2012

[14] Ibidem

[15] -Amrutha Gayathri hinese Premier Li Keqiang’s India Visit: Indian Media Smitten By His Charm; Chinese Media Positive On Sino-Indian Ties, International Business Times, May 21 2013
-Abanti Bhattacharya, Chinese Premier's Visit: Tibet remains the core issue, IRGA- Indian Review of Global Affairs, 31 May 2013

-R. S. Kalha, Chinese Premier's Visit: Ambiguity prevails.., op.cit.

-Anant Krishnan, China unveils South Asia trade push with backing from India’s neighbours, The Hindu, June 7, 2013
-Harsh V. Pant, A New Triangle of Power in Asia, The Jakarta Globe, June 7, 2013

** Şofranul este unul dintre cele trei culori de pe drapelul indian,alături de verde şi alb. Este asociat cu hinduismul aşa cum Islamul se identifică tradiţional cu verdele.

[16] Nepal hopes first China South Asia Expo to boost export growth, Xinhua net, 06-06-2013