This text is replaced by the Flash movie.
ro en
 
 
 
 
Newsletter
 
 
 
 
Publicatii » Brief Analysis » nazarbaiev lider al naţiunii kazahe
 

Nursultan Nazarbaiev - lider al naţiunii kazahe

 

Daniela ŞIŞCANU

14 mai 2010

 

Pe 13 mai 2010 parlamentul kazah a votat în unanimitate acordarea statutului de lider al naţiunii preşedintelui Nursultan Nazarbaiev. Documentul prevede sancţiuni penale pentru următoarele acţiuni: insulta în public a preşedintelui, atacuri la onoarea şi demnitatea preşedintelui, profanarea imaginii şi împiedicarea desfăşurării activităţilor legale ale primului preşedinte al Republicii Kazahstan - liderul naţiunii. Atentatul la viaţa liderului naţiunii este considerat act de terorism. (centrasia.ru)

 

De asemenea, potrivit noii legislaţii, liderul naţiunii nu poate reţinut, arestat sau percheziţionat, nu poate fi supus urmării penale nici după încetarea mandatului de preşedinte. Parlamentarii examinează posibilitatea creării unui muzeu dedicat primului preşedinte. Titlul de prim preşedinte i-a fost acordat lui Nursultan Nazarbaiev în anul 2000. Nazarbaiev se afla la conducere din 1989.

 

Cu toate acestea, apropiaţii preşedintelui susţin că Nazarbaiev nu încurajează prea multe „manifestări de afecţiune" din partea supuşilor săi. E de menţionat că, nu cu mult timp în urmă, Nazarbaiev a refuzat propunerea de schimbare a denumirii capitalei kazahe din Astana în Nursultan. Consilierul preşedintelui, Ermuhamet Ertâsbaiev, a declarat că Nazarbaiev a cerut deputaţilor să nu mai insiste asupra iniţiativelor legislative privind titulatura de lider al naţiunii şi eliberarea de  răspundere penală pentru faptele săvârşite în perioada mandatului de preşedinte.

 

De altfel, situaţia din Kazahstan este similară cu ceea ce se întâmpla în Turkmenistan, în timpul mandatului Turkmenbaşi-ului (părintele turkmenilor) Saparmurat Niazov - nici fostul lider turkmen nu încuraja laudele excesive sau acordarea diverselor titluri, deşi parlamentarii turkmeni făceau acest lucru în mod constant.

 

Cu toate acestea, în Kazahstan, verticala puterii este mai solidă în comparaţie cu cea din Turkmenistan în epoca lui Niazov. Nazarbaiev şi-a rezervat ultimul cuvânt în luarea celor mai importante decizii. Astfel, Nazarbaiev va fi cel care va hotărî, potrivit noii legi privind statutul de lider al naţiunii, dacă va răspunde penal sau administrativ pentru acţiunile sale. Totodată, liderul naţiunii are ultimul în ceea ce priveşte aspectele ce ţin de regimul politic şi securitatea ţării, precum şi în ceea ce priveşte orice fel de iniţiativă referitoare la politica internă şi externă a statului.

 

Este interesant faptul că enumerarea unor activităţi ce ar putea constitui obiectul unei cercetări penale în  acest proiectul de lege, prin care se prevede scutirea de răspundere penală sau administrativă,  coincid, în mare parte, cu acuzaţiile aduse fostului preşedintelui kirghiz, Kurmanbek Bakiev. Iar  introducerea proiectului de lege în parlament a coincis cu lansarea oficială a acuzaţiilor contra lui Bakiev. Cu toate acestea, parlamentarii au negat categoric varianta că ideea de a consolida statutul lui Nursultan Nazarbaiev, a venit în urma evenimentelor ce au avut loc în statul vecin.

 

O altă deosebire dintre regimul lui Nazarbaiev şi cel al lui Niazov constă în posibilitatea de a critica deciziile parlamentului kazah şi ale preşedintelui. Unul dintre liderii partidului de opoziţie  Partidul Social Democrat Unit, Bolat Abilov, a declarat că preşedintele Nursultan Nazarbaiev şi susţinătorii săi, care doresc să se protejeze prin acest proiect de lege, demonstrează o lipsă de încredere în propriile lor forţe. Un alt opozant al regimului Nazarbaiev, publicistul cazah, Serghei Duvanov, este de părere că respectiva iniţiativă „dovedeşte că au avut dreptate acei care au prezis că oferirea lui Nazarbaiev a  postului de preşedinte al OSCE-ului, în ciuda neîndeplinirii obligaţiilor de democratizare a sistemului politic kazah, asumate la Madrid, în decembrie 2007, în cadrul consiliului OSCE al miniştrilor de externe, va fi interpretată de către cei aflaţi la putere drept un fel de carte-blanche de permisivitate".