Kazahstan – de la stabilitate la stare de urgenţă.

Daniela SISCANU

La finalul săptămânii trecute (16-17 decembrie) în oraşul kazah Janaozen au fost suprimate protestele muncitorilor din industria petrolieră. Potrivit datelor oficiale, în ciocnirile cu forţele de ordine şi-au pierdut viaţa 13 persoane, iar 99 au fost rănite. Protestatarii însă susţin că numărul victimelor este mult mai mare. În urma acestor violenţe, preşedintele Nursultan Nazarbaiev a introdus starea de urgenţă.

            De fapt, conflictul din Janaozen a început încă din luna mai, când un număr destul de însemnat de muncitori a ieşit în piaţa publică din centrul oraşului să ceară mărirea salariului prin aplicarea deciziei autorităţilor guvernamentale de acordare a sporurilor pentru muncă în condiţii periculoase. Cu toate că decizia de acordare a acestor sporuri a fost adoptată de guvern încă din 2009, se pare că reprezentanţii companiei kazaho-chineze „Ozenmunaigaz” nu au considerat necesară punerea ei în practică. În urma primelor proteste din luna mai, compania a concediat aproximativ 1500 de muncitori. Timp de jumătate de an muncitorii concediaţi au refuzat să părăsească piaţa, cerând reangajarea lor, plata unor despăgubiri, precum şi implicarea oficialităţilor în acest conflict de muncă. Deşi, iniţial protestatarii nu au înaintat revendicări politice, indiferenţa oficialităţilor i-a determinat să ceară demisia guvernului. De asemenea,  e de menţionat că pe parcursul acestor luni, muncitorii instalaţi în centrul oraşului au fost contactaţi în repetate rânduri de reprezentanţi ai partidelor de opoziţie.

            Momentul declanşator al violenţelor s-a produs odată cu instalarea corturilor de sărbătoare, a unei scene şi a bradului de revelion în piaţa ocupată de protestatari. Menţionăm că pe 16 decembrie Republica Kazahstan a sărbătorit 20 de ani de independenţă.

Conform versiunii oficiale, protestatarii ar fi început să distrugă corturile şi scena, şi să atace copiii adunaţi la bradul de revelion. Potrivit martorilor oculari, printre protestatari şi-au făcut apariţia nişte tineri foarte agresivi care au dat foc bradului şi unor maşini parcate în preajmă. Drept rezultat, organele de ordine au dat dovadă de o mobilizare exemplară de forţe, iar ordinul de deschidere a focului a venit imediat.

            Indiferent cine a provocat declanşarea violenţelor, reprezentanţii puterii sunt cei care beneficiază de pe urma acestora. Autorităţile au obţinut libertatea de a reprima violent „orice tentativa de a ruina liniştea şi securitatea cetăţenilor noştri. Vinovaţii vor fi pedepsiţi.” (Nursultan Nazarbaev). Totodată, rezultatul tragic al acestor ciocniri ar putea  avea pe viitor un efect descurajant pentru cei care vor dori să revendice ceva mai mult decât o  mărire salarială.

            Autorităţile au iniţiat o campanie agresivă de demonizare a protestatarilor. În urma percheziţiilor efectuate la domiciliul unor protestatari au fost găsite obiecte şi documente care ar dovedi legătura acestora cu mişcări islamiste interzise. De asemenea, prin presă au început să circule diverse scenarii potrivit cărora în aceste evenimente ar fi implicaţi nu doar reprezentanţii opoziţiei, dar şi state precum Marea Britanie şi SUA. Acestea din urmă, prin intermediul revoltelor ar urmări destabilizarea ţării şi aducerea la putere a fostului diplomat, actualmente refugiat politic, Rahat Aliev. Se pretinde că etse vizat şi proiectul de integrare euro-asiatic cu Federaţia Rusă. Un alt scenariu vehiculat activ în presa loială puterii acuză opoziţia de orientări extremiste, islamiste, ultranaţionaliste şi rusofobe.

Coinciderea violenţelor cu sărbătorirea a 20 de ani de la proclamarea  independenţei a căpătat o dimensiune aproape emblematică. Evenimentele tragice au fost tratate drept un atac la stabilitatea politică şi economică care, în viziunea autorităţilor, nu poate fi asigurată decât de liderul tuturor kazahilor, Nursultan Nazarbaev.

Este important de subliniat faptul că în Kazahstan urmează să se desfăşoare alegeri parlamentare anticipate. Violenţele din Janaozen îi acordă libertatea lui Nazarbaev de a instaura un control şi mai riguros asupra tuturor căilor de comunicare – accesul la internet a fost deja limitat, sub pretextul blocării instigărilor la violenţe prin intermediul reţelelor de socializare; unele partide de opoziţie care şi-au manifestat solidaritatea cu protestatarii riscă să fie scoase înafara legii. Deşi, oficial, autorităţile din Kazahstan nu au emis nici un fel de acuzaţii la adresa Occidentului, acestea sunt prezente în retorica politică internă.

Însă dincolo de toate acestea, un lucru este clar: autorităţile au dat dovadă de o impresionantă capacitate de reacţie rapidă şi mobilizare a forţelor de represiune. Orice fel de proteste de natură să deranjeze puterea vor fi reprimate violent  - mesaj care, cu siguranţă, Evenimentele tragice  a fost recepţionat de către toţi cetăţenii din Kazahstan.