This text is replaced by the Flash movie.
ro en
 
 
 
 
Newsletter
 
 
 
 
Publicatii » Brief Analysis » israel si relatiile ruso-turce
 

Israelul si necunoscutele ecuatiei ruso-turce

 

Serban Filip CIOCULESCU

17 mai 2010

 

Diplomatia israeliana pare sa se resimtă serios in urma disputelor avute rand pe rand cu reprezentantii Turciei, SUA si ai Rusiei.

 

Dupa episoadele anterioare de neintelegeri legate de activismul Turciei în favoarea cauzei palestienilor, cu ocazia reuniunii Ligii Arabe de la Sirte, tensiunile turco-israeliene au fost din nou evidente în cadrul pregatirii Summitului din 7 iunie al Uniunii pentru Mediterana, organizatie ce regrupează tarile membre ale UE si statele partenere din Mediterana de Sud si Orientul Mijlociu, inclusiv Israel, Turcia şi Autoritatea Palestiniană. Palestinenii si reprezentantii unor state arabe precum Egiptul si Siria, s-au plans de posibilitatea de a li se cere de catre UE sa accepte o revenire la negocierea conflictului cu Israelul, anume prin concesii majore. Spre a calma aceste temeri si a evita neparticiparea liderilor egiptean si sirian la Summit-ul de la Barcelona, comisarul european pentru extindere si pentru politica de vecinatatea, Stefan Fuele (Cehia) a spus raspicat, pe 11 mai a.c., ca Uniunea pentru Mediterana nu a fost conceputa ca un organism de rezolvare a conflictelor regionale ci ca unul de modelare a politicilor sectoriale de cooperare in domeniul energiei, securitatii, contra-terorismului, comertului si imigratiei. Nici de aceasta data diplomatia turca nu a dat vreun semn de reconciliere in direcţia Tel Avivului, solidarizandu-se tacit cu pozitia statelor arabe mentionate.

 

Tot in prima jumatate a lunii mai, statele membre ale Organizatiei de Cooperare Economica si Dezvoltare (OCDE) au decis sa permita intrarea Israelului in acest "club" al marilor puteri economice ale lumii. Dar reprezentantii a 24 de membri din treizeci si unu au precizat in declaratii individuale ca acest lucru nu trebuie vazut ca o legitimare a constructiei de colonii israeliene in West Bank. Printre semnatari s-a aflat si Turcia alaturi de Elvetia, Norvegia si Mexic. Unele state au dorit chiar sa existe o anexa care sa mentioneze ca OCDE nu recunoaste nici o modificare a granitelor Israelului dupa 1967. Ele au renuntat din lipsa majoritatii necesare unei asemenea decizii. Din nou, Turcia s-a alaturat statelor cunoscute a avea pozitii foarte critice la adresa Israelului pe motivul nerespectarii drepturilor populatiei palestiniene: Belgia, Luxemburg, Irlanda, Portugalia si Elvetia.  Pe langa Israel, si Estonia si Slovenia au fost invitate sa adere la OCDE.

 

In aceeasi perioada, Israelul a anuntat ca este gata sa reia negocierile cu palestinienii, daca acestia vor dovedi un comportament rezonabil. Imediat, Barack Obama, presedintele Statelor Unite, l-a asigurat telefonic pe presedintele palestinian Mahmoud Abbas de sprijinul american pentru crearea unui stat palestinian suveran si a promis că ii va trage la raspundere pe cei care vor submina procesul de pace. Obama l-a felicitat pe M. Abbas pentru demararea negocierilor de pace cu Israelul, si pentru aparitia sa la televiziunea israeliana, menifestandu-si "sprijinul pentru infiintarea unui stat palestinian independent, viabil, care sa traiasca in pace si in siguranta, alaturi de Israel", conform purtatorului de cuvant al administratiei prezidentiale. De asemenea, l-a invitat sa viziteze SUA. Aceasta deschidere a fost primita cu neliniste de israeliani care se teme ca SUA vor spori presiunile politice asupra tarii lor. Un purtator de cuvânt de la Washington, citat la Ierusalim, a spus ca administratia americana a obtinut angajamentul Israelului si al Autoritatii Palestiniene pentru inceperea de convorbiri indirecte.

 

Un alt aspect important priveste relaţia Israelului cu Rusia. Desi exista un nivel crescut de cooperare economica si o traditie a dialogului politic, faptul ca Moscova dialogheaza cu gruparea Hamas si are relatii stranse cu Siria si Iran nemultumeste profund Tel Avivul. Recent, presedintele Rusiei,  Dmitri Medvedev, s-a întalnit la Damasc cu omologul sau sirian, Al Assad, dar si cu liderul Hamas, Khaled Meshaal. Imediat dupa incheierea vizitei, Israelul si-a exprimat "profunda dezamagire " pentru întalnirea lui Medvedev cu Meshaal. Ministerul israelian de Externe a aratat ca se astepta ca Rusia sa se situeze de partea Israelului in lupta acestuia contra Hamas. Conform comunicatului de presa israelian, "Hamas este o organizaţie terorista al carei scop declarat este distrugerea statului Israel. Hamas este responsabil pentru uciderea a sute de civili inocenţi, printre care imigranti din URSS si cetateni rusi." Afirmatia se refera la numarul mare de cetateni israelieni originari din Rusia.

 

Oficialul de la Tel Aviv a mai spus că "Israel a stat alături de Rusia în lupta sa cu cu terorismul cecen. Ne aşteptam la aceeasi atitudine cand vorbim de terorismul Hamas contra Israel." În replica, purtătorul de cuvânt al lui Medvedev a explicat ca acesta a cerut eliberarea de urgenta a soldatului israelian, detinut de Hamas in Gaza din 2006. De asemenea a mai cerut reconciliere între Hamas, grupul militant care controleaza Gaza, şi Fatah, forta conducatoare din Cisiordania. Cu alte cuvinte, scopuri teoretic benefice pentru Israel.

 

In replica fata de comunicatul israelian care afirma ca "tarile luminate nu ar trebui să imparta teroristii in buni si rai, în functie de geografie," iar Khaled Meshaal si liderul cecen terorist Samil Basaev (ucis de fortele speciale ruse), ar fi similari ca nocivitate, purtatorul de cuvant al ministerului de Externe al Rusiei, Andrei Nesterenko, a emis ulterior propriul comunicat in care a aratat ca "Hamas nu este o organizatie artificala, ci o miscare bazata pe increderea si simpatia unui numar important de palestinieni. Contactele noastre cu această mişcare sunt regulate". O asemenea declaratie a starnit un nou val de proteste din partea oficialilor israelieni. Totusi, raspunzand la o intrebare in legatura cu vizita preşedintelui Rusiei, Dmitri Medvedev, la Damasc, si intalnirea cu preşedintele Bashar al-Assad, premierul Benjamin Netanyahu a spus ca aproba orice demers in favoarea relansarii convorbirilor de pace, inclusiv cu Siria, dar fara conditii prealabile.  Medvedev a vizitat si Turcia, imediat dupa Siria, dialogul ruso-turc axandu-se mai ales pe problemele energetice, dar si pe cooperarea politica. Impreuna cu presedintele Gul si premierul Erdogan, au lansat prima sesiune oficiala a Consiliului de cooperare la nivel inalt, semnaland o apropiere bilaterala tot mai evidenta. In teorie, acest parteneriat ruso-turc nu ar trebui sa ingrijoreze excesiv Israelul, mai ales daca nu implica un sprijin pentru Iran sau pentru miscarea Hamas.

 

Pe 12 mai, la Tel Aviv a avut loc o întrevedere intre ministrul israelian al apararii, Ehud Barak si ministrul spaniol de externe, Miguel Angel Moratinos, politician ce urmeaza sa faca o vizita in Siria si Liban.  Barak l-a rugat sa transmita libanezilor si sirienilor mesajul ca Israelul nu doreste o escaladare a situatiei in regiune. Moratinos a afirmat ca spera ca dupa intalnirea cu premierul Netanyahu si apoi cu presedintele Bashar al-Assad, la Damasc, sa se reduca tensiunea, pentru a se mari sansa pacii intre Siria si Israel. Anterior, cu ocazia vizitei la o baza militara din nordul Israelului, premierul Netanyahu declarase ca Iranul are ca scop sa provoace un razboi intre Israel si Siria, insa o asemenea manipulare nu va conduce la o actiune militara israeliana.  Seful diplomaţiei israeliene, Avigdor Lieberman, a acuzat din nou Siria, Iranul si Coreea de Nord ca transferă armament gruparilor din Orientul Mijlociu.

 

Mai mult, pe 17 mai, liderul politic al Iranului, Mahmud Ahmadinejad, s-a intalnit cu omologul sau din Brazilia si premierul Turciei si a anuntat ca Teheran ar putea trimite 1200 kg de uraniu slab imbogăţit în Turcia primind în schimb din Franta uraniu drept combustibil in scop declarat civil. Intalnirea dintre Ahmadinejad, Lula da Silva si Recep Erdogan reprezinta una dintre ultimele ocazii ale Teheranului de a rezolva amiabil dosarul nuclear. Presedintele rus Medvedev a spus ca ar putea fi chiar ultima sansa a Iranului inainte ca intrunirea Consiliului de Securitate al ONU sa adopte sanctiuni. Turcia si Brazilia isi vadesc vocatia de puteri regionale active, cu valente pozitive daca Iranul va incepe sa se comporte rezonabil sau negative daca va fi doar o portita de scapare pentru Teheran si acesta va continua in secret programul nuclear.

 

Apropierea dintre Turciei şi Rusia, respectiv dintre acestea, Iran şi Siria, odata definitivata, ar constitui făra indoiala un motiv de maxima ingrijorare pentru Israel. Cooperarea intensa dintre statele ce detin o mare parte din litoralului Mării Negre si cele ce pot bloca accesul in Golful Persic sau pot limita marja de manevra a flotei israeliene in Estul Marii Mediterane constituie cu certitudine un "cosmar strategic" pentru diplomatii si militarii israelieni. De aceea, probabil că Tel Avivul se va arata in viitor ceva mai dispus spre negociere si compromis in special in relatia cu Turcia si cu SUA, cautand sa refaca si relatiile politice cu Moscova. Un pariu pe care nu are garantia ca il va putea castiga.