This text is replaced by the Flash movie.
ro en
 
 
 
 
Newsletter
 
 
 
 
Publicatii » Brief Analysis » Gaz in schimbul Flotei de la Marea Neagră
 

Gaz în schimbul Flotei de la Marea Neagră

 

Aliona NEGOIŢĂ

23 aprilie 2010

 

O afacere fără precedent în istoria relaţiilor dintre Rusia şi Ucraina - aşa pot fi calificate rezultatele întâlnirii de la Harkov, Ucraina (21 aprilie) dintre preşedinţii celor două state, Dimitrii Medvedev (aflat la prima sa vizită oficială în Ucraina) şi Victor Ianukovici.

 

Puţini aşteptau ca liderii politici ai celor două state să ajungă la o astfel de înţelegere, aparent avantajoasă pentru ambele părţi. Ucrainenii au reuşit să obţină  acceptarea de către autorităţile ruse a tuturor propunerilor ce ţin de politica acestora în domeniul gazelor. Astfel, la contractul privind cumpărarea şi livrarea de gaze pentru perioada 2009-2019, negociat şi semnat de Guvernul Timoşenko, s-a adăugat un act adiţional care prevede o micşorare a preţului la gaze cu 30% din preţul contractual (adică, aproximativ cu 100$) pentru 1000 m³ de gaze; precum şi un document privind  volumul şi condiţiile de tranzit prin Ucraina. Ziarul ucrainean „Eкoнoмічна Правда" („Adevărul Economic") menţionează că în schimbul scăderii preţului, ucrainenii ar fi căzut de acord să cumpere nu mai puţin de 40 miliarde m³ de gaze anual. O reuşită enormă luând în considerare că Ucraina plătea unul din cele mai mari preţuri din Europa pentru gazul rusesc (în primul trimestru al anului 2010, Kiev-ul a plătit 305 dolari pentru 1000 m³ de gaze, iar începând cu cel de-al doilea trimestru preţul urma să crească până la 320 dolari). De asemenea, de aceste acorduri cu Gazprom depindea cât de mare urma să fie deficitul bugetar pentru anul 2010 (care trebuia luat în calcul la aprobarea noului buget) şi, respectiv, negocierile administraţiei de la Kiev cu Fondul Monetar Internaţional, care fuseseră blocate din toamna anului 2009. Mai mult, conform calculelor matematice Ucraina va economisi anual, începând cu 2011, câte 4 miliarde $ (iar pentru 2010 - 3 miliarde), bani care vor fi redistribuiţi către programul investiţional. Analiştii economici din Rusia (Alexandr Nazarov de la compania de investiţii financiare „Metropol") susţin că „cele 4 miliarde de dolari constituie o gaură imensă în bugetul Rusiei" şi că, de fapt, „contribuabilul rus este cel care subvenţionează economia Ucrainei".

 

În schimbul politicii mai „preferenţiale" în domeniul gazelor, Rusia a obţinut ceea ce o parte a societăţii ucrainene se aştepta mai puţin, şi anume, prelungirea termenului de staţionare a Flotei ruse la Marea Neagră până în anul 2042, cu angajamentul de a contribui investiţional la economia oraşului Sevastopol, precum şi cu posibilitatea prelungirii contractului cu 5 ani cu acordul ambelor părţi. De asemenea, conform ziarului „Украинская правда", cei doi preşedinţi ar fi semnat şi alte acorduri: unul de cooperare strategică în domeniul construcţiilor de avioane, prin care Ucraina cedează Corporaţiei Construcţiei de Avioane din Rusia (OAK) 50%+1 din acţiunile Concernului ucrainean de stat în domeniul construcţiei de avioane „Antonov", şi altul în domeniul energiei atomice, prin care centralele atomo-electrice vor fi alimentate cu petrol de companiile ruseşti renunţându-se, astfel, la contractul semnat în 2008 cu compania americană Westinghouse. Aceste acorduri sunt doar o parte din numeroasele documente care au rămas să fie semnate pentru Summit-ul ruso-ucrainean din 17-18 mai de la Kiev. După cum a lăsat să se înţeleagă, vice-premierul ucrainean Serghei Tighipko crede că autorităţile ucrainene urmăresc implicarea mediului de afaceri rusesc în procesul de privatizare a unor obiective de stat importante din Ucraina. Conform declaraţiilor lui Tighipko, până la finele anului 2010, Guvernul intenţionează să vândă  mai multe companii de stat pentru o sumă cuprinsă între 15 -20 miliarde griveni (54-72 miliarde ruble).

 

Concluzia cea mai simplă care poate fi desprinsă din înţelegerile ruso-ucrainene din 21 aprilie este că arma politică preferată de administraţia de la Moscova rămâne „conducta de gaze".  În speţă, Rusia a negociat miercuri câteva avantaje: din punct de vedere geopolitic, staţionarea Flotei Ruse în Sevastopol pentru încă 25 de ani din 2017 înseamnă închiderea drumului spre NATO pentru Ucraina (Alianţa exclude aderarea de state care au staţionate pe teritoriul lor baze militare străine). De asemenea, Rusia nu mai trebuie să se grăbească cu construcţia unei noi baze militare la Novorossiisk, care s-o înlocuiască pe cea de la Sevastopol. Mai mult, Moscova, precaută, şi-a luat măsuri  de siguranţă, în cazul în care tratatul nu va fi ratificat de către Rada Supremă sau va fi denunţat pe viitor. Astfel, la insistenţele Rusiei, articolul referitor la acea scădere a preţului a fost inclus în însăşi tratatul privind staţionarea Flotei la Marea Neagră. Astfel, daca acesta nu va fi ratificat, nici întelegerea privind reducerea preţului la gaze nu va intra în vigoare.

 

Din punct de vedere geoeconomic, acordurile care au fost negociate acum şi cele care vor fi negociate în luna mai permit intrarea masivă a capitalului rusesc pe piaţa ucraineană (politica fostei guvernări era în detrimentul acestui lucru), mai ales în domenii strategice, cum ar fi cel al energiei nucleare (se presupune că, tot cu ajutorul financiar al Rusiei, se vor construi şi reactoarele 3 şi 4 ale centralei din Hmelniţk), al construcţiei de avioane, etc.

 

În Ucraina, reacţiile opoziţiei la adresa preşedintelui Ianukovici au fost foarte vehemente. Aceasta  l-a acuzat la unison de „trădarea intereselor naţionale" şi „încălcarea articolului 17 din Constituţie" care interzice staţionarea unor baze militare străine pe teritoriul Ucrainei. Iulia Timoşenko a cerut Radei Supreme să respingă acest acord şi a înaintat deja parlamentului de la Kiev solicitarea blocului său pentru organizarea unei sesiuni extraordinare în ziua de sâmbătă, 24 aprilie. Fostul preşedinte şi partidul său, de asemenea, au fost foarte acuzatori la adresa lui Ianukovici şi au declarat că vor iniţia procedura de impeachment pentru actualul preşedinte.

 

Nu credem însă că societatea ucraineană (sau, cel puţin, o parte din ea) este de aceeaşi părere cu opoziţia de la Kiev, pentru că intenţiile lui Victor Ianukovici de a dezgheţa relaţiile cu Rusia erau cunoscute, iar miercuri el nu a făcut decât să demonstreze alegătorilor săi că-şi respectă programul cu care a fost creditat de către o parte a electoratului ucrainean pentru funcţia de preşedinte. Iar în faţa autorităţilor de la Moscova, Ianukovici apare cu imaginea persoanei „ale cărei declaraţii concordă cu acţiunile" sau cel puţin aşa a lăsat să se înţeleagă Dimitrii Medvedev atunci când, referindu-se la posibilitatea ca alte state din fostul spaţiu sovietic să „beneficieze" de aceleaşi „preferinţe", a spus: „În ce priveşte alte state, trebuie să vedem cum concordă declaraţiile lor cu acţiunile. Una este parteneriatul real, şi alta declaraţiile de intenţie".