Gânduri despre securitatea Australiei III. Geoeconomia țării
Andrei MIROIU
Se spune despre Australia că ar fi un continent, cel mai mic, cel mai uscat și cu siguranță cel mai puțin populat – dacă facem abstracție de Antarctica. Descrierea e foarte utilă geografic, deși la fel de bine ne putem referi la Australia ca la o gigantică insulă sudică. Unii ar putea zice – urmând speculațiile unor geografi de dinainte de expediția lui Flinders – că avem de-a fac cu două insule, una corespunzând cu statul Australia de Vest iar a doua cuprinzând Queensland, New South Wales, Victoria și Australia de Sud, separate între ele de un gigantic deșert în care s-ar afla și Teritoriul de Nord. Dar o asemenea discuție n-ar duce de fapt nicăieri. Unul din cele mai utile modele prin care ne putem reprezenta funcționarea economică dar în mare măsură și politică a puterii asiatice este cel al unei strânse confederații de opt orașe-stat, fiecare guvernând un teritoriu – hinterland agricol și industrial. Sydney, Melbourne, Brisbane, Adelaide, Perth, Darwin, Canberra și Hobart în Tasmania concentrează puterea economică și politică a țării. Toate sunt centre industriale de o importanță variabilă, încă producând – în dulcele stil al primei revoluții industriale – oțel, laminate, utilaje, autovehicule, nave maritime. Cu excepția orașului Darwin și oarecum și a Hobart-ului fiecare este un major centru universitar și cultural, cu mai multe universități din care șase sau șapte sunt în primele o sută din lume. Opere, teatre, orchestre simfonice, edituri, cercuri culturale, galerii de artă, muzee, institute de cercetare sunt numeroase în fiecare dintre orașele realmente mari ale țării. Industria divertismentului ocupă un rol însemnat în marile așezări urbane, australienii cheltuind o mare parte a veniturilor lor ridicate în restaurante, călătorii, pe evenimente culturale. Desigur, acestea sunt și principalele zone comerciale și financiare ale țării, Sydney și Melbourne fiind chiar printre cele mai însemnate centre bancare și de investiții din Asia-Pacific. Dar economia de un trilion de dolari a țării cu o populație ușor mai mare decât a României se hrănește în mare măsură din producția teritoriului mai mult sau mai puțin dependent de aceste centre. Agricultura rămâne o ocupație însemnată a țării, istoricește unul dintre cei mai importanți exportatori de carne de vită și – alături de țara-soră Noua Zeelandă – de carne de oaie. Queensland este un mare centru în cultivarea de fructe tropicale. Australia de Sud și Australia de Vest sunt renumite pentru podgoriile lor, de două sau trei decenii vinurile australiene căpătându-și o reputație meritată în rândul oenologilor și consumatorilor. Scăldată de apele a trei oceane, țara este – bineînțeles – o putere în pescuit. De departe mai prezentă în conștiința publică, cel puțin în ultimul deceniu, este industria extractivă, motor al creșterii economice recente și – spun unii – una din principalele cauze pentru care Australia a putut să treacă ușor de ce a fost mai greu din marea criză economică începută în 2008. Exporturile de cărbune din zăcămintele de la Newcastle și Broken Hill dinNew South Wales sau de la Kalgoorlie din Australia de Vest, cele de minereu de fier, de uraniu, întreptate în special către coloșii industriali chinez și indian au dus la prosperitate numeroase zone ale țării, categoriile legate de aceste ocupații traversând o veritabilă perioadă de aur. Altfel spus, economia australiană este diversificată, relativ bine distribuită geografic atât între orașele care domină statele și teritoriile Australiei, cât și între ele și hinterlandul lor agricol și industrial. Gândind în termeni strategico-militari, țara nu poate fi anihilată economic în absența unei blocade efective – cu toate dificultățile cauzate de uriașele distanțe implicate. Și din acest punct de vedere Australia poate fi considerată, așa cum o fac locuitorii săi, “lucky country”.
