Despre un atac militar asupra Iranului sau Mideast incotro

Andrei H. IONESCU

In ultimele zile presa internationala a inserat stirea- la prima vedere neverosimila prin emergenta ei fara antecedente imediate ca motivatie - ca un atac militar asupra Iranului este o optiune posibila si de viitor apropiat, aproape iminenta. Cand presedintele Israelului, Shimon Peres, cunoscut pentru prudenta luarilor sale de pozitie si, mai ales, pentru spiritul sau politic pacific, a facut saptamana trecuta o declaratie consonanta cu cele spuse mai sus, atunci multi observatori au inceput sa dea o atentie tot mai mare stirilor legate de posibilitatea unui atac militar (israelian sau american ori combinat?) impotriva Iranului. Shimon Peres considera (afirmatie facuta intr-un interviu din 5 noiembrie 2011) ca “intelligence services of several countries are looking at the ticking clock, warning leaders that there is not much time left”.

Acum se stie ca aceasta veritabila pregatire de opinie publica pentru iminenta unui razboi- si nu unul obisnuit, ci intre doua puteri banuite nucleare, cel putin una sigur, iar cealalta pe cale de a deveni– a fost declansata de planificata  aparitie a unui raport al IAEA, agentia ONU de monitorizare a activitatilor nucleare globale. Acest raport urma sa prezinte opiniei publice stadiul activitatilor nucleare din Iran, prezumandu-se in presa internationala ca era vorba   de  un program de inarmare nucleara activ, concluzia fiind ca  posibilitatea de dotare cu arma atomica se ofera Teheranului intr-un interval de cateva luni.

Doua articole aparute recent in presa americana au atras cu deosebire luarea aminte, desi informatiile furnizate in ambele sunt relativ contradictorii. In articolul  IAEA says foreign expertise has brought Iran to threshold of nuclear capability, publicat in “The Washington Post” din 7 noiembrie 2011 se afirma ca informatiile disponibile arata ca “Iran’s government has mastered the critical steps needed to build a nuclear weapon, receiving assistance from foreign scientists to overcome key technical hurdles” si ca, in acest sens, expertiza furnizata de tehnicieni rusi, pakistanezi si nord-coreeni a fost decisiva.  Articolul continua afirmand ca daca expertii americani si israelieni au considerat ca programul nuclear iranian a fost oprit in 2003, sub impactului presiunilor internationale, informatii recente arata ca acesta a continuat sa se dezvolte permitand Teheranului sa se afla acum in pragul constructiei armei atomice. Informatii in acest sens au fost furnizate de David Albright, presedintele  Institute for Science and International Security din Washington. Albright a afirmat ca “After 2003, money was made available for research in areas that sure look like nuclear weapons work but were hidden within civilian institutions”(http://www.washingtonpost.com/world/national-security/iaea-says-foreign-expertise-has-brought-iran-to-threshold-of-nuclear-capability/2011/11/05/gIQAc6hjtM_story.html )

Pe de alta parte, in articolul publicat in “New York Times”, U.S. Hangs Back as Inspectors Prepare Report on Iran’s Nuclear Program, autorii se declara mai putin convinsi de credibilitatea datelor oferite in noul raport de IAEA. “But the case is hardly conclusive. Iran’s restrictions on inspectors have muddied the picture. And however suggestive the evidence about what the International Atomic Energy Agency calls ‘possible military dimensions’  of Iran’s program turns out to be, the only sure bet is that the mix of sleuthing, logic and intuition by nuclear investigators will be endlessly compared with the American intelligence agencies’ huge mistakes in Iraq in 2003“ afirma articolul. (http://www.nytimes.com/2011/11/07/world/middleeast/united-states-hangs-back-as-inspectors-prepare-report-on-irans-nuclear-program.html?_r=1&pagewanted=print)

Pentru a complica si mai mult lucrurile in acest tablou au inceput sa apara stiri relative la faptul ca Israelul a bombardat in 2007 o uzina textila in Siria si a pretins ca a distrus centrul nevralgic al programului nuclear sirian. (http://readersupportednews.org/pm-section/135-135/8290-get-ready-for-the-big-spin-on-iaea-iran-nuclear-report)

Asadar, in ce situatie ne aflam azi ?

Stiri parvenite de la Teheran sugereaza faptul ca autoritatile acestui stat sunt constiente ca se afla in fata uneia dintre cele mai grele situatii. Joia trecuta, presedintele iranian M. Ahmadinejad a declarat ca "The West has mobilized all of its forces to attack and finish us. It is as clear as day that NATO is very thirsty [eager] to attack Iran. The conditions are not normal. We are approaching the final confrontation. It will not necessarily be a military one, but possibly political... We are reaching the height [of the confrontation]. If we are not prepared, we will suffer so greatly that we will be set back 500 years. They [NATO] wanted to attack Syria. I told the secretary general [of the United Nations, Ban Ki-moon], 'tell them that if they attack Syria, the entire region will explode.'" (http://www.haaretz.com/print-edition/news/western-experts-to-haaretz-iran-able-to-build-nuclear-bomb-within-months-1.394255)

Este dincolo de orice indoiala ca acest episod nu poate fi inteles in afara plasarii lui in contextul mai amplu al situatiei foarte fluide din Orientul Mijlociu. Multiplicarea stirilor despre o posibila confruntare militara intre Iran si Israel, administratia de la Washington adoptand in actualele imprejurari o pozitie mai mult decat prudenta (vezi evaluarea facuta raportului IAEA ca “neconcludent” in perceptia articolului mai sus citat) nu trebuie luata ca un semnal al iminentei acesteia. Mai degraba, intregul episod tinde sa developeze faptul ca acum sunt in curs in aceasta volatila zona a lumii procese si trenduri de mare insemnatate. Unul este cel al solutionarii intr-un fel sau altul a situatiei regimului Assad din Siria- fie prin debarcarea lui ca urmare a unei interventii straine, fie prin amorsarea unui dialog putere-opozitie asa cum a cerut cominatoriu Liga Araba acum zece zile). Cum se stie, regimul Assad din Siria este unul favorabil actiunii desfasurate in ansamblul Orientului Mijlociu de catre Iran, iar Rusia  (ca si China) se impotriveste unei interventii straine in aceasta tara. Alt proces in curs  este cel al directiei de evolutie a “primaverii arabe” dupa sfarsitul episodului libian si recentele alegeri din Tunisia sau derapaje  inregistrate in Egipt. In sfarsit, dar nu in cele din urma, este vorba de viitorul procesului de pace israelo-palestinian, poate hotspot-ul cel mai insemnat din regiune, unde deja se inregistreaza in ultimele zile semne de revitalizare a conflictului “cald”. Cu atat mai insemnat acest din urma dosar cu cat de el se leaga puternic atat actiunea Iranului in zona- atat in tabara palestiniana, cat si in legatura de alianta cu Siria - cat si pozitia unor mari puteri - Rusia, China - fata de ansamblul situatiei din Orientul Mijlociu.

Asa cum era planificat, raportul IAEA a fost publicat marti, 8 noiembrie. Esential in ce priveste analiza noastra aici intreprinsa este ceea ce se spune in “rezumatul“ acestui raport, anume: “The Agency has serious concerns regarding possible military dimensions to Iran’s nuclear programme. After assessing carefully and critically the extensive information available to it, the Agency finds the information to be, overall, credible. The information indicates that Iran has carried out activities relevant to the development of a nuclear explosive device. The information also indicates that prior to the end of 2003, these activities took place under a structured programme, and that some activities may still be

ongoing.”

(http://isis-online.org/uploads/isisreports/documents/IAEA_Iran_8Nov2011.pdf)  Asadar, IAEA evidentiaza ca Iranul are si a dezvoltat, sub pecetea tainei si a disimularii fata de preocuparea comunitatii internationale, un program nuclear militar.

Se poate spune cu temei ca “temperatura” din Orientul Mijlociu este azi extrem de ridicata. Iranul este indiscutabil acum- spre deosebire de rapoartele IAEA in legatura cu Irakul in preajma razboiului din martie 2003- considerat de organizatia ONU ca perseverand in dezvoltarea unui program militar nuclear in pofida exigentelor comunitatii internationale. Regimul Assad in Siria este deja in faza numaratorii inverse. “Primavara araba“ da semnele unei ascensiuni a fortelor islamiste moderate, dar este inca sub semnul intrebarii daca acestea vor evolua pe linia unei gestiuni societale multilaterale. Conflictul israelo-palestinian tinde  sa se revitalizeze (in ultimele zile  s-au  consemnat tiruri de rachete din Fasia gaza catre Israel, precum si riposte israeliene, iar o noua flotila de ajutoare umanitare ia fost oprita de navele israeliene).

Asadar, cu indreptatire, se poate pune intrebarea: incotro?

Bucuresti, 9 noiembrie 2011, orele 13:45