Angela GRĂMADĂ

Pe 11 decembrie 2011 pe teritoriul aşa numitei republici nistrene au fost organizate alegeri prezidențiale. Liderul separatist de la Tiraspol a candidat pentru a cincea oară pentru postul de șef al acestui stat nerecunoscut. Deosebirea față de scrutinele anterioare constă în faptul că liderii de la Moscova nu-îl mai susțin pe Igor Smirnov, ci pe actualul președinte al Sovietului Suprem, lider al partidului local ”Obnovlenie”, Anatolii Kaminskii.

Mai multe regiuni din spațiul ex-sovietic, care și-au autoproclamat independența au trecut recent prin procese electorale. Ultima regiune care a trecut printr-un asemenea proces este Transnistria. Pe 11 decembrie 2011 aici au avut loc alegeri pentru funcția de șef al acestui stat nerecunoscut. Deși și până acum între Osetia de Sud și Transnistria puteau fi găsite o serie de trăsături comune, rezultatele ultimelor scrutine electorale constituie o surpriză atât pentru cei care urmăresc evenimentele politice din aceste zone, dar mai ales pentru Moscova, care a susținut aceste regimuri separatiste încă de la apariția lor.

Care sunt rezultatele intermediare ale acestor alegeri ilegale, organizate în spațiul ex-sovietic?

În ultimele două luni au fost organizate trei scrutine electorale în spațiul ex-sovietic: Osetia de Sud (28 noiembrie 2011), Federația Rusă (04 decembrie 2011), Transnistria (11 decembrie 2011). Este evident că nu se pot face comparații echitabile între cele trei scrutine electorale, dar, cu toate acestea, este foarte important să se menționeze faptul că la Moscova, Țhinvali și Tiraspol alegerile sunt contestate și contează mai puțin de către cine: de conducere sau de opoziție. Aparent procesul de democratizare după colapsul Uniunii Sovietice este în plină evoluție, diferența o constituie legitimitatea forțelor politice care le promovează.

În cazul Federației Ruse opoziția a ieșit în stradă să protesteze împotriva furturilor de voturi. Alegătorul rus pare că începe să perceapă cât este el de important pentru stat și pentru contestarea unei verticale a puterii, la edificarea căreia el însuși a participat aproape un deceniu. Liderul național, Vladimir Putin, scade în sondaje chiar înaintea alegerilor legislative, iar partidului aflat la guvernare (Rusia Unită) și este tot mai greu să acumuleze necesarul de voturi pentru a-și asigura majoritatea în Duma rusă. Opinia publică spera că alegerile în Rusia nu vor mai avea caracter formal, de tip sovietic, ci se vor moderniza prin declanșarea unui amplu eveniment de împotrivire în fața fraudării alegerilor, care deja au intrat în istorie sub denumirea de ”revoluția fulgilor”. Cei doi lideri au făcut schimb de roluri: Putin prelua discursul domol și pacificator față de opoziție, iar Medvedev pe cel de biciuitor al conținutului mesajelor promovate de aceasta. ”Nu sunt împotriva protestelor libere, dar nu sunt de acord cu lozincile promovate de acestea ”Pentru alegeri libere”, scria președintele rus pe pagina sa de facebook. Mesajul președintelui a fost interpretat imediat de către cititorii săi: Medvedev nu este de pentru alegeri libere în Rusia.

În asemenea condiții, schimbul de roluri se dovedeşte absolut necesar. La alegerile din 04 martie 2012 va fi foarte greu de obținut o victorie absolută și mai ales din primul tur de scrutin, după cum se obișnuise actuala guvernare. Contestarea legitimității numărătorii de voturi este inoportună pentru liderii de la Kremlin. În viziunea lor, vina pentru declanșarea procesului aparține în întregime autorităților care nu au știut să numere rapid și eficient voturile până la un număr suficient de mare pentru a ține și în continuare opoziția cât mai departe de procesul de guvernare.

Dar aceasta nu era prima lovitură pentru conducerea de la Kremlin. După cum am menționat anterior, Osetia de Sud trecuse și ea printr-un proces electoral cu doar o săptămână înaintea Federației Ruse. Administrația regiunii recunoscută doar de către Rusia și de alți câțiva parteneri dependenți ai acesteia nu a reuşit să contabilizeze suficiente voturi pentru a se menține la conducere. Resursele administrative s-au dovedit a fi insuficiente în lupta cu opoziția sau, pur și simplu, susținerea tacită a Rusiei nu a contat în fața alegătorilor. Este printre puținele cazuri în care opoziția este chemată în instanța de judecată, fiind acuzată de fraudarea alegerilor. În plus, a creat un precedent pentru Transnistria.

Campania de susținere a lui Anatolii Kaminskii - oponentul principal al lui Igor Smirnov - a avut efectele scontate, chiar dacă aceasta a fost construită pe un algoritm cu logică inversă. Rezultatele au fost cele așteptate, dar numai parțial. Conform rezultatelor preliminare, Kaminski intră în turul doi al alegerilor prezidențiale în așa numita republică moldovenească nistreană, dar nu ca lider de clasament. Evghenii Șevciuc, fostul președinte al Sovietului Suprem din Transnistria, ex-lider al partidului ”Obnovlenie” ar fi obținut 39,1% din voturile exprimate, fiind urmat de Anatolii Kaminskii cu 27,7% și Igor Smirnov cu 25,5%.

Ce demonstrează acest lucru?

Este insuficient să administrezi resursele guvernamentale pentru a-ți asigura continuitate la guvernare (cazul Transnistriei). De asemenea, este insuficient să ai susținerea Federației Ruse (cazul Osetiei de Sud). Dispoziția electoratului nu poate fi fixată în anumiți parametri prestabiliți. Cetățenii nu doar au dreptul, ci și obligația să utilizeze instrumentele democratice pentru a responsabiliza elita politică, indiferent de statutul acesteia: guvernare sau opoziție. Și dacă vorbim despre opoziția din Federația Rusă sau una dintre cele două regiuni nerecunoscute, atunci trebuie să recunoaștem că aceasta este foarte fragmentată, ceea ce permite autorităților să își execute atribuțiile în scopuri particulare. Lipsa de unitate în rândul opoziției contribuie indirect la crearea de spațiu și condiții pentru transformarea și alunecarea puterii spre un alt tip de regim politic, mult mai autoritar, în care verticala puterii își impune propriile reguli.

12 decembrie 2011