This text is replaced by the Flash movie.
ro en
 
 
 
 
Newsletter
 
 
 
 
Publicatii » Brief Analysis » China-Coreea de Nord
 

 China si ambitiile Coreei de Nord

 

Horia BARBULESCU

30 mai 2009

 

Pe 25 mai 2009, Coreea de Nord a efectuat un test nuclear subteran, desfasurând apoi teste cu rachete. Aceste evenimente, însotite de amenintarea cu o actiune militara împotriva vecinului sud-coreean au subliniat nevoia unui raspuns al statelor preocupate de securitatea regionala si globala. Rusia a accentuat pe caracterul diplomatic al oricarei replici la actiunile Phenianului si a acceptat negocierea unei rezolutii a Consiliului de Securitate al ONU. Guvernul Republicii Populare Chineze a declarat ca se opune cu hotarâre testului nuclear nord-coreean. Trupele americane si sud-coreene si-au ridicat nivelul de alerta, însa reactia SUA la nivel retoric a fost moderata. Coreea de Nord a criticat tarile CS al ONU, amenintând ca o eventuala rezolutie va fi întâmpinata cu noi masuri de auto-aparare. (Xinhua, RIA Novosti, Itar Tass, Los Angeles Times).

  

Pentru China, chestiunea nord-coreeana a constituit o oportunitate pentru a tine ocupate SUA. Recentele evenimente nu vor schimba radical atitudinea Beijing-ului. Cu toate acestea, cele doua tipuri de teste – detonarea si cele cu rachete - combinate cu retorica agresiva semnaleaza o evolutie diferita fata de evenimentele precedente. Chiar daca ne lipsesc informatii precise despre Coreea de Nord si relatiile cu patronul ei traditional putem încerca sa conturam câteva interpretari si apoi decide care dintre ele este mai plauzibila.

 

Prima interpretare are în vedere încercarea Chinei de a scoate si mai mult în jocul international piesa numita Coreea de Nord. Acest scenariu s-ar baza pe presupozitia ca relatia patron-client este functionala si ca Beijingul încurajeaza, desi se opune la nivel retoric, evolutia catre recunoasterea Coreei de Nord ca putere nucleara. Motivul principal pentru alegerea acestui curs al evenimentelor de catre China ar fi actuala situatie de putere la nivel international. Beijing-ul pare ca dobândeste tot mai multa greutate pe scena internationala, în timp ce puterea SUA este în declin, influentata si de criza economica. Situatia poate fi folosita, inter alia, ca un test pentru a vedea cum se comporta celelalte puteri regionale si globale la o criza precum aceasta. Un alt motiv care îndreptateste o astfel de interpretare ar fi reactia rezervata a Chinei fata de evolutia evenimentelor.

 

Cu toate acestea, scenariul sus-mentionat nu pare credibil: Phenianul este un regim tinut în viata de ajutorul exterior si nu poate fi considerat o amenintare credibila. Chiar daca este nuclearizata, Coreea de Nord nu are vectori testati cu care sa îngrijoreze Japonia. Chiar daca i-ar avea, Japonia este protejata de capabilitatile anti-racheta americane. Cât despre Coreea de Sud, un atac asupra acesteia din urma ar însemna sfârsitul Phenianului iar China cu siguranta nu vrea acest lucru.

 

Cealalta interpretare este legata de modul în care Coreea de Nord pare ca si-a fixat ambitiile prin declaratiile facute. Acest scenariu se bazeaza pe presupozitia ca, la nivel de perceptii stârnite, Phenianul a adaugat la caracterul sau de pacoste a Occidentului pe acela de client care-si sfideaza patronul. Reactiile nord-coreene de condamnare a tarilor membre ale Consiliului de Securitate pentru ipocrizia lor pot stârni banuieli ca, cel putin la nivel declarativ, Phenianul a început sa treaca aceasta linie. China si Rusia sunt membre permanente ale CS al ONU. Chiar daca începe sa se impuna ca mare putere care vrea sa-si demonstreze influenta, China trebuie sa arate în aceeasi masura si responsabilitate. De asemenea, Beijingul este dedicat, cel putin la nivel retoric, denuclearizarii peninsulei coreene, asa cum afirma si cea mai recenta Strategie de Aparare a Chinei. Lipsa unei reactii vehemente a Chinei poate fi interpretata si ca o manevra pentru a masca faptul ca este înfuriata de încercarea Phenianului de a-si augmenta statutul cu pretul stabilitatii regionale. Beijingul nu vrea sa critice în mod public un regim pe care încearca sa-l mentina.

 

Un lucru este cert: regimul nord-coreean trece printr-o tranzitie de putere. Pentru a depasi acest moment are nevoie sa reia actiunile sale obisnuite: agresivitate retorica si/sau faptica si reiterarea statutului sau nuclear. Pe de alta parte, de data aceasta, convergenta elementelor de amenintare este neobisnuita, ca si când ceva decisiv e pe cale sa se întâmple. Momentul schimbarii conducerii de la Phenian e foarte aproape si regimul nu vrea sa dea semne ca se clatina.

 

Chinezii au rabdare, ca întotdeauna, dar vor încerca sa reduca tensiunea tinând cont de doua lucruri: pastrarea regimului de la Phenian pâna când Beijingul va fi destul de puternic încât sa-si impuna regulile în regiune dar fara a deteriora relatia cu SUA. O rezolutie ONU va fi adoptata saptamâna viitoare, timp în care chinezii ar putea calma Phenianul. În situatia în care acest lucru reuseste rezolu?ia ONU va fi probabil „blânda” si va fi aplicata la fel de ineficient ca si cele anterioare. Pe de alta parte, daca aceste sanctiuni vor lua forma celor care sa afecteze elitele si nu poporul, regimul s-ar putea gasi într-o situatie mai precara. Cât despre Rusia, ea a încercat sa para un actor model al comunitatii internationale aratând ca este dispusa la concesii.

 

Pentru SUA si Coreea de Sud evenimentele sunt ceva obisnuit, si daca declaratiile americane au fost la început mai agresive, pâna la sfârsit ele s-au moderat. Putem observa ca SUA a acceptat „faptul împlinit”: o Coree de Nord nucleara, chiar daca SUA neaga acest lucru în mod public. China si SUA au nevoie una de cealalta si vor minimaliza importanta acestei noi crize. Însa un element esential, asupra carora americanii vor insista - poate chiar în cadrul rezolutiei, va fi împiedicarea Phenianului de a vinde sau transfera materiale nucleare peste granita. Nord-coreeni au o istorie de vânzari de armament catre actori mai putin prietenosi fata de Vest. Daca „jucariile” lor ajung în mâinile unor teroristi nimeni nu va fi fericit, cu atât mai putin China.