This text is replaced by the Flash movie.
ro en
 
 
 
 
Newsletter
 
 
 
 
Publicatii » Brief Analysis » Ce obligatii are comandantul-sef?
 

Ce obligatii are comandantul-sef?

 

Andrei H. IONESCU

 

O interesanta si deopotriva  definitorie dezbatere  pentru relatiile civil-militar in societatile democratice a fost declansata recent in SUA. La “mijloc” este decizia presedintelui Barack Obama , comandant-sef al fortelor militare americane potrivit constitutiei SUA, de a retrage peste 30 000 de militari angajati in razboiul din Afganistan pana in luna septembrie anul viitor.

 

Pe blogul  saptamanalului “The Weekly Standard”, binecunoscut  pentru orientarile sale republicane neo-con, a aparut un articol , semnat de Stephan F. Hayes, la 28 iunie 2011, cu titlul “The Generals Reveals that Obama Ignored Military’s Advice on Afghanistan”(http://www.weeklystandard.com/blogs/general-reveals-obama-ignored-militarys-advice-afghanistan_575902.html).  Potrivit acestui articol, generalul Allen, nominalizat  sa-l inlocuiasca pe generalul  David Petraeus la comanda fortelor militare ale coalitiei multinationale  in Afganistan a declarat la 28 iunie, intr-o audiere in Senat , ca,  decizia luata de presedinte privind retragerea partiala a fortelor militare americane, nu a fost intre optiunile decizionale inaintate de militari presedintelui privind desfasurarea razboiului din Afganistan. Iata extrasul  la care se refera  Hayes din  declaratia facuta de generalul Allen la o intrebare a senatorului republican  Lindsey Graham in fata Comitetului Fortelor Militare din Senat:


“GRAHAM: The option that the country has chosen through President Obama is to withdraw 10,000 this year, all surge forces gone by September. Is it fair to say, General Allen, that was not one of the options presented to the president by General Petraeus?

ALLEN: It is a more aggressive option than that which was presented.

GRAHAM: My question is, was that a option?

ALLEN: It was not.

GRAHAM: So I just want the country to understand that this is not the Petraeus strategy any longer. The commander in chief has the perfect right to do what he did. I just hope that it hasn't undercut what I think could be a very successful outcome. “ ( mai mult  despre aceasta chestiune in http://politics.blogs.foxnews.com/2011/06/28/obama-troop-cuts-went-beyond-largest-withdrawal-offered-top-general#ixzz1QxpTtWYy ).

 

Potrivit articolului lui Hayes, oficiali ai administratiei Obama au declarat ca decizia  ar fi fost intre optiunile inaintate de militari comandantului-sef:” /…/ cred ca, in linie cu abordarea noastra in aceasta chestiune, generalul Paetreus a prezentat presedintelui un sir de optiuni referitoare la aceasta retragere. Au fost desigur optiuni care au mers dincolo de ceea ce presedentele a hotarat in  termeni de durata a recuperarii surge / fortele trimise de presedinte in 2009-2010-n.n. / si a ritmului in care trupele vor iesi /din teatrul de razboi-n.n./-adica erau optiuni care ar pastrat trupele mai  ult timp in Afganistan si in numar mai mare. Acestea fiind spuse, decizia presedintelui a fost integral in cadrul celor  ce i-au fost prezentate  si el are deplinul sprijin al echipei sale de securitate nationala . »

 

Potrivit aceluiasi articol semnat de  Hayes, generalul Paetreus si amiralul Mike Mullen, presedintele Comitetului Mixt al Sefilor de Stat Major ( JCS ) au declarat ca decizia presedintelui Obama a fost « mult mai agresiva » decat variantele preferate de ei de retragere a fortelor americane. Mai mult ca au fost « maraieli » in randurile conducerii superioare militare referitoare la aceasta decizie a comandantului-sef, intrucat- aici intervine , in opinia noastra, speculatia – acestia sunt ingrijorati ca retragerea pentru a fi finalizata in septembrie anul viitor ar trebui amorsata inca din primavara anului viitor, adica tocmai in timpul « sezonului «  optim de lupta din Afganistan , utilizat de talibani  ( din aprilie pana in noiembrie ). Hayes scrie : « Ar fi facut Paetreus o astfel de recomandare ? Nu. El vrea sa castige razboiul”, ceea ce este o trimitere foarte dura la presedintele Obama, si incheie cu concluzia:” But in a happy coincidence for the White House, the troops will be home in time for the presidential debates of 2012 and the November election.”

 

Aproape imediat a venit un comentariu pe blogul revistei “Foreign Policy” . Sub sugestivul  titlu “Dreptul de a gresi , dar nu dreptul de a minti “, Peter Feaver scrie pe 29 iunie 2011:“Stephen Hayes over at the Weekly Standard presents a very intriguing angle to the civil-military story behind President Obama's Afghanistan decision. He is emphasizing the wrong part,however”(http://shadow.foreignpolicy.com/posts/2011/06/29/the_right_to_be_wrong_but_not_the_right_to_lie?wpisrc=obnetwork ). Pozitia   lui Peter Feaver-ca  pentru a sti daca Obama a procedat in limitele competentelor sale de comandant-sef al armatei, deci a evidentia daca decizia a fost motivata politic in detrimentul militarului, trebuie stiut adevarul- este urmatoarea:  trebuie stiut  daca militarii  au refuzat  sau nu  sa prezinte optiunea Obama, pentru ca acest lucru ar fi fost inadmisibil din punctul de vedere al relatiei civil-militar intr-o societate democratica, “legand mainile “ astfel comandantului -sef; dar , daca generalii au prezentat o lista de optiuni considerate de ei riscante , iar presedintele a ales una si mai riscanta, atunci procedeul acesta este conform paradigmei normale a relatiei civil-militar. Ceea ce stim pana acum este ca leadership-ul militar s-a supus comandantului-sef, dar nu s-au ferit sa spuna public in Congres adevarul despre modul cum gandesc. Concluzia lui P. Feaver este devastatoare:”Presedintele are dreptul sa greseasca, dar nu are dreptul sa minta despre acest lucru”. Astfel , autorul arata  ca, daca Hayes are dreptate cand citeaza informatiile detinute- asadar, daca acestea sunt “accurate and complete”-, acest lucru ar insemna ca administratia prezidentiala minte, ca cineva din cadrul ei, in loc sa spuna ca Obama a ascultat cu atentie sfaturile generalilor  si apoi a decis ceva ce acestia nu recomanda, afirma ca presedintele a ales din meniul de decizii inaintat de conducerea militara. Pentru acest autor, a spune adevarul este esential pentru relatia civil-militar , iar presedintele ar trebui sa “clarifice aceasta chestiune cat mai rapid... altminteri ma tem ca un derapaj in raportul civil-militar se va consolida in ceea ce ar putea fi foarte coroziv pentru securitatea nationala”.

 

Comentariile facute pe marginea articolului lui Peter Feaver se intind de la “ignorarea generalilor idioti este un semn bun pentru un presedinte” –ceea ce este parafrazarea  dura a celebrei  formule a lui Clemenceau din Primul Razboi Mondial: “razboiul este o treaba prea serioasa pentru a fi  lasata pe seama generalilor” ( P. Feaver a dat un exemplu din vremea razboiului din Vietnam , unde urmarea sfatului militarilor  ar fi fost dezastruoasa )- la postari de protest fata de asemenea caracterizari ale conducerii militare. Retine atentia ca se arata ca problematica razboiului din Afganistan nu se rezuma la constructia unei “paci “ fragile cu talibanii , pentru ca aceasta ar fi  in fapt dictata de serviciile secrete pakistaneze si ar pecetlui soarta acestei tari in viitor. In aceasta privinta, un comentator citeaza o declaratie facuta acum cateva luni ( in ianuarie  2011 ) de amiralul Mullen :  “I’ve said it before and I’ll say it again, it [Pakistan] is the epicenter of terrorism in the world right now. It is absolutely critical that the safe havens in Pakistan get shut down. We cannot succeed in Afghanistan without that. It’s not just Haqqani Network anymore, or Al Qaeda or TTP (Tehrik-i-Taliban Pakistan), the Afghan Taliban, or LeT (Lashkar-e-Tayyeba), it’s all of them working together.”

 

La urma urmei , cred ca este extrem de important ca relatia civil-militar sa fie pastrata in limite care sa asigure o conducere sigura a razboiului din Afganistan, ceea ce administratia  Obama are datoria sa realizeze- nu trebuie uitat ca s-a mai confruntat cu critici din partea conducerii militare, chiar la nivelul comandantului de teatru, pe care a fost nevoit sa-l “concedieze” -, dar la fel de important este un alt lucru. Anume ca razboiul din Afganistan trebuie sa fie castigat, la mijloc fiind atat credibilitatea SUA in ansamblul sistemului international, dar deopotriva a “coalitiei de vointa” pe care o intruchipeaza alianta celor aproape 50 de natiuni NATO si partenere care au dislocate forte la capatul estic al Marelui Orient MIjlociu pentru a croi Afganistanului un viitor in libertate si prosperitate , conform vointei sale.

 

30 iunie 2011